E atât de simplu să faci oamenii fericiţi!

TIPĂREȘTE

La Gura Râului, vara a debutat cu un zâmbet prietenos, norii s-au retras, simţind că locul lor nu este acolo, iar soarele şi-a făcut apariţia într-o linişte desăvârşită, întreruptă doar de susurul Cibinului, ciripitul păsărelelor şi foşnetul frunzelor, razele sale luminând cu generozitate sufletele oamenilor gospodari de aici.

Nu era păcat să nu fim şi noi martori la un asemenea spectacol al naturii?

Ca urmare, am făcut o rezervare la pensiunea Andreea, pentru 3 nopţi, cu speranţa că nu vom repeta sejurul mai puţin reuşit de la Albac.

Sincer, nu credeam că am să mai găsesc liber de Rusalii, dar şansa mi-a surâs, reuşind să găsesc o cameră triplă. La telefon, doamna R. mi-a comunicat că pot lua micul dejun la pensiune, au această variantă, dar eu i-am propus altceva, micul dejun plus cina, cunoscând că la Gura Râului se mănâncă destul de bine, varianta fiind acceptată de proprietar.

Călătoria a decurs normal, cu inevitabilele opriri pe Valea Oltului, din cauza lucrărilor la carosabil, dar şi cu aglomeraţia specifică unei sărbători, aveai impresia că toţi românii şi-au făcut o rezervare la munte, un furnicar de oameni se deplasau încolo şi încoace, grăbiţi să ajungă la destinaţie.

Ajungând în Gura Râului, ne-am oprit în centrul localităţii, preţ de câteva minute, pentru a saluta o veche cunoştinţă, bucureşteancă, stabilită aici de câţiva ani, şi ne-am continuat drumul la pensiunea Andreea. Am traversat aproape toată localitatea, trecând în revistă locuri atât de dragi nouă, oprindu-ne într-un final la locaţia căutată.

Pensiunea Andreea este situată pe strada Principală, la nr. 453, la ieşirea spre barajul Gura Râului. Ca punct de reper avem pensiunea Călin, de unde se virează prima străduţă la dreapta, se traversează un pod peste Cibin, şi imediat după acesta se poate vedea poarta pensiunii.

Sincer, aveam o oarecare reţinere legată de pensiune, nu e deschisă de mult timp, eu fiind obişnuit să merg de regulă la altă pensiune în Gura Râului, mi se părea un pic ciudat că schimb locul.

Timp de trei zile însă am fost trataţi regeşte, aşa că am să încep cu începutul, cum se spune. Pensiunea Andreea nu sare din tipicul pensiunilor din Mărginime, de cum treci de poartă se poate observa o curte spaţioasă, în care pot fi parcate fără probleme 5-6 autoturisme. În curte, peste tot sunt flori, care mai de care mai frumoase, o plăcere să le priveşti. Turiştii pot fi cazaţi în şase camere, toate cu baie proprie, din care două sunt la parter, şi patru la etaj, din cele şase două sunt triple şi patru duble matrimoniale. Tot la parterul casei este şi sala de mese, cu 24 de locuri, precum şi o bucătărie pentru cei care doresc să-şi pregătească mâncarea.

În curte, cei cazaţi aici se pot relaxa în foişor, la o partidă de table, sau de şah, cu o vişinată pe masă... sau o palincă... sau un vinişor :), ascultînd o muzică plăcută...

Camera triplă în care am stat noi este destul de mare, cu televizor, un dulap încăpător pentru haine, cu multe umeraşe, patul matrimonial având noptiere în lateral. Baia este spaţioasă, iar discuţia despre curăţenie nu-şi are sensul, totul fiind în regulă. Aş menţiona un aspect privind wireless-ul, nicăieri nu am beneficiat de un semnal atât de bun ca aici, maxim, maxim am spus :) !

Vă ziceam ceva de mâncare mai pe la-nceputul review-ului. Păi, eu de nebun am solicitat gazdelor să beneficiez şi de cină? Hai să vă spun cam ce am mâncat noi la pensiunea Andreea pe parcursul celor trei zile, aşa, ca să vă fac în necaz: pe lângă micul dejun bogat şi gustos, am avut la cină ciorbă de perişoare, de văcuţă şi de afumătură, iar la felul de bază am avut ceafă de porc împletită cu bacon, salată de varză, cartofi la cuptor, umpluţi cu telemea, muşchi sibian, cu cartofi prăjiţi, şi salată de roşii şi castraveţi, şi gordon bleu cu cartofi ţărăneşti şi castraveţi muraţi... Gata, că nu mai pot, trebuie să mă opresc! Mâncare, frate... gătită cu pricepere, cu pasiune, pentru a satisface şi cele mai pretenţioase gusturi. Totul stropit din belşug cu palincă, vişinată şi vin alb. La desert am avut prăjituri făcute de gazde, de ziceai că sunt făcute de cofetari renumiţi, aşa de bune erau! Mai e ceva de spus, după toate acestea? Mare grijă, dacă ţineţi la siluetă trebuie să vă gândiţi de două ori înainte de a veni la pensiunea Andreea :).

Lăsând în urmă capitolul hrană să trecem la următorul, cel uman. Titlul review-ului se referă clar la proprietarii acestei pensiuni. Când totul ţi se spune cu zâmbetul pe buze, când oamenii de-aici te tratează ca şi cum te-ar cunoaşte de-o viaţă, când fac toate eforturile ca tu să te simţi bine, nu ai altă variantă decât aceea a respectului pentru aceşti oameni minunaţi, care ne-au devenit atât de dragi, deşi am stat la ei doar trei zile. Le doresc tot binele din lume, şi prosperitate în afacerea lor, merită toate acestea!

La final, ce pot să mai spun? Recomand cu toată convingerea pensiunea Andreea, un loc minunat, unde vă puteţi relaxa şi încărca bateriile pentru zilele tumultuoase ce vor urma!

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI