Pegados Apartments, micul nostru colţ de rai din Folegandros

TIPĂREȘTE

Cum am ales

Continuarea periplului nostru cicladic de anul acesta, din insula Ios (vezi impresii + contin.) în insula Folegandros, presupunea, iniţial, o şedere de trei zile în Folegandros, din care au rămas până la urmă două, planând pericolul la un moment dat pentru chiar mai puţin de atât. Mai întâi, cum am mai spus, din cauză de lipsă de feribot în ziua aleasă de mine pentru deplasarea între cele două insule, apoi din cauza unei greve ce s-a produs fix în ziua pentru care aveam bilete, prin modificarea cursei de dimineaţă cu una la miezul nopţii.

În primă fază, pentru Folegandros alesesem o cazare de trei nopţi, apoi când am avut confirmarea biletelor de ferry, am redus-o la două, aproximativ la aceiaşi bani pentru că preţurile crescuseră binişor între timp.

În Folegandros, după părerea mea, merită atenţie să te cazezi fie în portul insulei, Karavostasis, care vine la pachet cu avantajul de a avea două plaje bunicele, lucru ce-i lipseşte capitalei, fie în Chora, capitala şi principala localitate a insulei, locul în care se concentrează toată acţiunea turistică, aşa că am ales Chora.

Am găsit pe booking.com o cazare interesantă cu mic-dejun inclus, aşa cum căutasem, plata la proprietate, anulare gratuită cu până la trei săptămâni înainte de data şederii, şi, mai ales, cu vedere la mare. Avea şi recenzii pozitive, note bunicele care s-au mai mărit pe măsură ce se apropia data de intrare acolo. După modificarea făcută din trei nopţi în doar două, preţul a rămas la 172 €.

Acesta s-a numitPegados Apartments şi mi s-a părut cea mai potrivită variantă pentru noi atunci când am rezervat, opinie pe care mi-a menţin şi acum în sensul că, dacă aş mai merge în insulă, aş alege-o negreşit tot pe aceasta.

Două vorbe despre Pegados Hotel, alias Pegados Apartments pe booking.com

Pegados este numele unei proprietăţi compuse din două partiţii aflate de-o parte şi de alta a şoselei principale de la marginea capitalei Chora, respectiv Pegados Hotel şi Pegados Villas. Distanţa până în centrul Chorei se parcurge în maximum cinci minute. Noi am stat la Pegados Hotel, numit pe booking.com Apartments şi despre aceasta voi detalia. Despre Pegados Villas ştiu că este constituită din trei vile spaţioase, cochete, moderne dispuse una lângă celelalte ce reprezintă varianta de lux a mărcii Pegados.

Pegados Hotel constă într-un complex de câteva clădiri albe cu obloane albastre, tip cub, cu arhitectură specific cicladică, într-o grădină, adevărată oază de verdeaţă, ţinând cont de uscăciunea generală a insulei. Palmierii, florile, arbuştii ornamentali, bougainvillea dau o notă exotică grădinii. Clădirile găzduiesc opt apartamente şi două suite, una dintre suite avându-şi sediul într-o moară de vânt. Întregul complex ar fi fost construit în 1994 pe o suprafaţă generoasă, fiind dotat chiar şi cu o biserică proprie, micuţă ce-i drept, având câteva icoane valoroase, folosită în special pentru nunţile care sunt organizate la proprietate.

În curte se mai găseşte chiar în stânga, după intrare, o clădire administrativă cu bucătărie, spălătorie, sală de mese, terasă, etc., dar şi drept în faţă recepţia într-un alt corp de clădire, oarecum central şi ceva mai răsărită. Grădina este traversată de alei pietruite, uimeşte cât este de frumos amenajată cu flori, arbuşti, copaci, vase mari de ceramică, diverse obiecte decorative.

Toate apartamentele au fost construite cu faţa la mare, toate sunt complet utilate, fiecare având capacitate de cel puţin două persoane.

Deplasarea din Ios în Folegandros

Norocul ne-a surâs, iar pentru ziua în care aveam cursă la miezul nopţii, am găsit o alta de dimineaţă, la 10,30, la o altă companie de ferry cu numai 8 €/pers. /bilet. Bineînţeles că am renunţat cu ochii închişi la biletele pe care le aveam deja cumpărate de acasă, câştigând, în schimb, o zi de vacanţă în Folegandros.

Aşadar, am plecat din Ios în Folegandros cu un ferry numai de persoane, micuţ, alegând să stăm pe scaunele de pe punte. Acolo, am stat lângă o famile de francezi, trecuţi de 60 ani, cu care ne-am împrietenit repede, întâlnindu-ne cu ei în zilele următoare de mai multe ori. Erau profund îndrăgostiţi de Ciclade, unde veneau de mai mulţi ani, oferindu-ne informaţii preţioase despre cele mai multe dintre ele.

Ca paranteză, aceştia aveau în Franţa medic de familie român, o doamnă pe care o stimau foarte mult, şi vroiau s-o impresioneze prin a-i arăta că au învăţat câteva cuvinte în română. Aşa că ne-au rugat să-i învăţăm să salute, precum şi câteva expresii uzuale în limba noastră, timpul petrecut pe vas fiind foarte agreabil, trecând pe nesimţite.

Experienţa noastră

Comunicaserăm cu gazda telefonic spunându-i, mai întâi, că vom sosi la miezul nopţii, apoi, la al doilea apel, devansând la prânz, de fiecare dată aceasta promiţându-ne că va trimite pe cineva să ne ridice din portul Karavostasis. Aşa a fost, în port ne aştepta un van inscripţionat cu numele proprietăţii condus de un filipinez, trimisul gazdei. Aveam să vedem că acesta lucra împreună cu toată familia la proprietate.

În câteva minute, timp în care am luat un pic seama la relieful stâncos şi ariditatea ce ne înconjura, am ajuns la hotel, debarcându-ne în curte. Nu ne venea să credem unde suntem, parcă nimeriserăm într-un colţ de rai, aşa de frumos era totul.

Ne aşteptau Christine şi fiica ei, o tânără foarte prietenoasă, primindu-ne foarte călduros, amândouă numai un zâmbet. Ne-am dat seama încă de la început că sunt nişte firi boeme care trăiesc în lumea lor, dar persoane destul de agreabile.

După schimbul formulelor de politeţe, ne-au invitat către cazarea noastră, între timp domnul filipinez fiind responsabilizat să ne ducă bagajele. Noi, năuciţi de ceea ce văzuserăm, abia începeam să ne trezim din reverie, însă necontenind de mirare.

Ne-a fost repartizat un apartament, practic o întreagă clădire care era o realmente o casă cu terasă proprie. Efectiv, rămăseserăm muţi de uimire.

Toate casele sunt construite în stil tradiţional, toate sunt mobilate şi decorate rustic în interior, dar fiecare în felul ei, practic, fiecare locuinţă este unică, din ce mi-am dat seama. Creează senzaţia că te-ai întors în timp, de parcă eşti în locuinţa bunicilor de la ţară. Înăuntru totul are aspect vetust, iar fiecare detaliu te îndeamnă să-l cercetezi cu privirea şi să-l admiri.

Casa noastră era dispusă pe trei niveluri: parter, demisol şi etaj. În plus, aveam o terasă întreagă în faţa sa, cu masă şi scaune sub o umbrelă generoasă de la care era cel mai bun loc pentru a admira marea, cerul şi biserica Panagia, simbolul insulei Folegandros. Ca paranteză, terasa noastră, era practic acoperişul altei case din complex.

Dar, să păşim în interior! De partea cealaltă a uşii de la intrare se află salonul, adică zona de parter. Aici, de-o parte şi de alta a camerei se află un fel de canapele tip laviţe din metal, în mijloc se vede o masă scundă, două scaune înfăţate pe care, dacă te aşezi, reprezintă cel mai bun loc de stat la TV-ul aşezat pe un dulăpior scund. Altfel, pereţii erau decoraţi cu tablouri, elemente lucrate manual în stil tradiţional, vechi obiecte casnice atârnate, se mai observau lămpi cu abajur gata de folosit. Aparatul de aer condiţionat ne privea cu discreţie de sus, dintr-un colţ. Pardoseala era din ardezie folosită în mod obişnuit în insulele cu climat fierbinte pentru a păstra în interior un bun ambient. La fel, şi tavanele erau din ardezie şi bârne de lemn pentru a menţine o temperatură convenabilă.

Din salon, porneau două scări: una de lemn din mai multe trepte, în urcare spre dormitor şi baie, cealaltă din piatră, în coborâre, către sufragerie şi chicinetă. Am sesizat din start dezavantajul de a urca şi coborî mai tot timpul, dar ce să faci, dacă aveam locuinţă mare?!

La etaj, se desfăşurau dormitorul şi baia. Patul ocupa mare parte din spaţiul dormitorului, lângă acesta era doar o singură noptieră pe care stăteau o veioză mare şi telefonul fix. Am avut un dulap de haine încăpător şi o toaletă cu oglindă, imitaţie stil rococo, pe care am găsit şi uscătorul de păr. De prisos să vă spun că şi aici tablourile, decoraţiunile ne-au surprins plăcut. În dulap am găsit o pilotă, pe care nu ne-am sfiit s-o folosim deoarece, dacă vă vine să credeţi, a fost răcorel, ciudat mai ales că zilele acelea două au fost fierbinţi căci Meltemi se oprise de tot, nici măcar o adiere nu se mai simţea!

Baia, spaţioasă, nu era grozav de finisată, dar avea tot ce-i trebuia şi toate funcţionau destul de bine, însă cel mai important a fost că era curată. Consumabile am găsit suficiente, acestea fiind înlocuite pe măsura epuizării lor. Apă caldă aveam de la boiler pe care trebuia să-l pornim cu câteva minute înainte de a intra la duş, lucru pe care-l aflasem la instructaj.

La demisol am găsit un loc de luat masa generos, care consta în două laviţe aşezate în unghi drept, între acestea fiind o masă. Laviţele erau îmbrăcate tradiţional, inutil să spun că aici pereţii erau decoraţi cu vechi obiecte de uz casnic tip balanţe, lămpi, ibrice, etc.

Din sufragerie se intra în chicineta propriu-zisă, nu prea mare, în care se aflau frigiderul, dulapuri cu veselă, plita cu două ochiuri, chiuveta, aparatul de cafea, etc. N-am folosit mai nimic de acolo, doar pahare şi căni, în frigider am găsit o sticlă mare de apă din partea casei.

Deşi apartamentul în sine a fost inedit, făcându-ne o reală plăcere să-l descoperim în toate ungherele sale, totuşi, declar cu mâna pe inimă că vedeta cazării a fost terasa, fără însă să defavorizez grădina atât de bine îngrijită. Imediat în stânga casei, aveam o bougainvillea absolut superbă şi un pin mediteraneean. De pe terasă, unde stăteam la cafea sau un pahar de vin, admiram albastrul mării şi al cerului, într-o relaxare totală, de parcă timpul stătea în loc.

Wi-fi a funcţionat bine în tot complexul, desigur cu parola pe care am primit-o la check-in.

Micul-dejun ne-a fost servit dimineaţa, începând cu 07,30 pe terasa clădirii administrative. Acesta era chiar mic, mai degrabă o tentativă de mic-dejun, identic în ambele zile. Ne-au fost aduse la masă câteva felii de pâine prăjită, câteva cutiuţe de unt şi gem, câte un bol cu iaurt grecesc, câte un ou fiert, felii de piersică pe o farfuriuţă, câte o cafea şi câte un pahar de suc de portocale proaspăt stoarse.

Chiar dacă a fost modest, pot spune că produsele puse la dispoziţie au fost în măsură să ne ţină de foame până la prânz.

Curăţenia în resort este exemplară şi păstrată permanent, cadrul natural de neegalat. Gazdele sunt minunate: ospitaliere, amabile, oferă toate recomandările şi răspund tuturor solicitărilor. La plecare, a treia zi după prânz, am achitat cu cash, apoi Cristhine a vorbit cu domnul filipinez să ne transporte în port, ceea ce a şi făcut, luându-ne adio de la cazarea noastră de vis, dintr-o insulă aproape paradisiacă.

Concluzie

Dacă ne-a plăcut cazarea, ar fi o întrebare fără rost. Am avut o experienţă de-a dreptul încântătoare, cu tot cu micul-dejun sărăcăcios. Am rămas profund impresionaţi de cazarea noastră, dar şi de insulă în general, aşa că le-am aşezat, la pachet, foarte sus în topul personal.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI