Cu mașina pe vârfurile Alpilor, pasurile Grimsel și Furka

TIPĂREȘTE

Deși la plecarea din Grindelwald (vezi impresii) aveam de gând să petrecem ceva timp și în stațiunea dintre lacurile Thun și Brienz, Interlaken, ne-am răzgândit pe parcurs și am hotărât să vizităm orașul Lucerna (în germană Luzern) aflat la vreo 70 de km pe autostrada 8.

Cum mie nu prea îmi place să merg pe autostradă și o folosesc doar atunci când nu am altă alternativă, dar și dornic de aventură, am preferat să folosesc o rută ocolitoare prin munți despre care nu știam în acel moment prea multe lucruri. Traseul Interlaken, Lucerna, via Andermatt, măsoară cam 130 de kilometri și străbate două pasuri de o frumusețe aparte, Pasul Grimsel (Grimsel Pass) și Pasul Furka (Furka Pass).

După un scurt popas în stațiunea Interlaken, pe malul lacului Brienz (Brienzersee), am intrat pe A8 și din capătul lacului am urmat șoseaua către stațiunea Andermatt. Până în localitatea de munte Innertkirchen șoseaua urmează o vale îngustă, paralelă în cea mai mare parte cu râul Aare. Acest râu, cel mai mare care curge în totalitate pe teritoriul Elveției, ne-a însoțit până aproape de Grimsel Pass, locul de unde izvorăște.

În localitatea Innertkirchen aveam două posibilități să ajungem în Andermatt :s-o luăm la stânga prin Pasul Susten sau să o ținem drept spre Pasul Grimsel. Noi am ales varianta din urmă și am nimerit traseul cel mai folosit și mai frumos din această zonă alpină.

Din Innerkirchen șoseaua începe să urce, apar și unele serpentine mai ușoare și traversăm mici poduri peste râul Aare. Peisajele sunt de vis, ne oprim cât mai des, admirăm micile cascade ce se prăvălesc de pe munți și facem o mulțime de poze. Șoseaua, deși îngustă, are un asfalt impecabil și este destul de aglomerată. Pe lângă autoturisme am întâlnit foarte mulți motocicliști cu numere de Italia și Germania, dar și bicicliști temerari de diferite vârste. Despre acest traseu se spune că este raiul motocicliștilor din vestul Europei.

Șoseaua seamănă într-un fel cu cea de pe Transfăgărașanul nostru, aceleași serpentine spectaculoase în ac de păr, cu deosebirea că punctele de belvedere sunt mai dese și au spații mai mari de parcare. O observație demnă de luat în seamă:deși de-a lungul traseului am întâlnit unele locuri de popas, în preajma unor poienițe destul de mari, acestea erau împrejmuite cu o bandă din plastic, spațiul public fiind bine delimitat. Iar despre curățenie nici nu mai vorbesc, elvețienii fiind recunoscuți pentru respectul acordat naturii.

După o succesiune de serpentine deosebit de frumoase și spectaculoase, ajungem la primul lac de acumulare de pe râul Aare, Raterichsbodensee. Lăsăm mașina în parcarea amenajată lângă lac și urcăm sus pe dig. Lacul nu are nimic deosebit, poate doar apa tulbure, însă imaginile spre munții din jur și spre șoseaua din vale, pe care tocmai am urcat-o, te lasă fără răsuflare.

Mai parcurgem câteva serpentine și ajungem la al doilea lac de pe traseu, Grimselsee, mult mai mare decât primul și cu apă curată. Din drumul principal urcăm o rampă destul de abruptă până la Grimsel Hospiz, un hotel alpin foarte frumos și un loc de belvedere cu totul deosebit. Revenim la traseul de bază și părăsim lacul ocolindu-l prin partea de nord-est, apoi oprim deasupra lui într-un alt punct de belvedere.

După alte câteva opriri în puncte amenajate pe traseu, ajungem la al treilea lac (cel mai frumos), Totensee. Suntem în cel mai înalt punct al traseului (2165 de metri), în Pasul Grimsel, la capătul a 30 de km de urcuș pe o șosea veche de peste un secol, însă foarte bine întreținută.

În jurul lacului sunt mai multe parcări gratuite și câteva unități de cazare. Oprim și noi într-una din parcări și facem câțiva pași pe platoul din jurul lacului, apoi ne avântăm un pic pe coama muntelui călcând pe iarba deasă și moale ca un burete. Imaginile din vale ne amețesc, numeroase trasee montane ne fac cu ochiul, dar nu avem timpul necesar pentru așa ceva.

Ne urcăm în mașină și coborâm pe niște serpentine la fel de frumoase și spectaculoase ca cele de la urcarea în Pasul Grimsel. Ajungem la un moment dat într-un loc de popas, Gletsch, o ministațiune situată la poalele ghețarului Ron (Rhone în germană). Din acest ghețar izvorăște râul cu același nume, unul dintre cele mai mari ale ale Europei. Cândva acest ghețar ajungea până aproape de micul cătun, dar cu timpul si-a pierdut din dimensiune din cauza încălzirii globale.

Din Gletsch trecem peste un pod și urcăm șoseaua spre Furka Pass având în stânga râul și calea ferată, încadrate de niște peisaje magnifice. După câteva serpentine în ac de păr, aflate la ieșirea din cătun, mai urcăm cam doi kilometri, pe o porțiune fără curbe, și oprim pe partea dreaptă a șoselei, într-un loc unde să nu împiedicăm pe ceilalți participanți la trafic.

Imaginile cu șoseaua șerpuită, care coboară din Grimsel și urcă apoi la Pasul Furka, ne-au creeat o stare de încântare ieșită din comun și sper ca și pozele adăugate review-ului să confirme acest lucru. De la distanță, mai că nu ne venea să credem că am trecut prin asemenea locuri. La fel de încântați erau și membrii unei familii italiene, de origine arabă, care oprise înaintea noastră și cu care am schimbat câteva impresii de călătorie.

Următoare porțiune de șosea am parcurs-o pe niște serpentine în ac de păr și am oprit în parcarea de lângă hotelul Belvedere, un loc unde se poate admira masivul Dammastock și ghețarul Rhone. Am avut noroc de vreme senină și am făcut poze spre toate punctele cardinale ale zonei.

De aici nu am mai urcat mult și am ajuns la al doliea pas dim traseul nostru, Furka, aflat la o înălțime de peste 2400 de metri. Între timp am pierdut compania Ronului, care a rămas în partea stângă a șoselei, dar și a căii ferate care a intrat în tunelul de sub munte. Acest tunel are o lungime de aproximativ 15 km și are ieșire în localitatea Realp.

Facem un scurt popas și pe acest vârf, apoi coborâm spre stațiunea turistică Andermatt. Pe marginea șoselei întălnim parcate numeroase autoturisme, iar pe munte se văd turiști cu imense rucsacuri în spate urcând pe numeroasele trasee din zonă. Coborârea spre Andermatt ni s-a părut destul de ușoară, poate și pentru faptul că nu au mai fost atâtea curbe în ac de păr.

Dacă la urcare în Pasul Furka am fost însoțiți de râul Ron, la coborâre ne-a ținut companie, pe frumoasa vale a Andermatului, râul Reuss, care izvorăște din masivul Gothard și se varsă în lacul celor patru cantoane, Lucerna.

Imaginile sunt superbe și pe această coborâre, dar fiind în criză de timp nu mai facem o altă oprire. Trecem în viteză prin stațiunea turistică Hospental , apoi intrăm pe autostrada aglomerată spre Lucerna, următorul obiectiv propus pentru vizitare în sejurul nostru din Elveția.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 8150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI