Nativii americani - in Grand Canyon

TIPĂREȘTE

Cu mii de ani in urma pe aceste locuri s-au stabilit, mai multe triburi, nomade, dar cel care a ocupat cea mai mare suprafata si a fost cel mai numeros, e tribul Hualapai, care are urmasi si in zilele noastre, fiind propietarii unui ranch, in care cresc cai, vite si au o parte din castigul turismului, care s-a dezvoltat mult in aceste locuri (despre acest loc o sa revin, cu mai multe detalii si foto).

Tribul Hualapai, ocupa o suprafata de 5 milioane de acri, in partea de nord-vest a Arizonei. In data de 4 ian. 1883, presedintele Chester A. Arthur, a semnat un tratat, prin care s-a creeat Rezervatia Hualapai, care se intindeape o suprafata de 108 mile, de-a lungul fluviului Colorado. Azi tribul mai are 2500 membri si nemembrii tribului, care s-au stabilit in Rezervatie, iar suprafata rezervatiei e de 997000 acri. Limba vorbita, de membrii tribului e Yuman, pe care o folosesc si azi.

Castigul principal il constitue, turismul, dar si crescatori de animale, executarea de obiecte artizanale, bijuterii, obiecte de incaltaminte si imbracaminte, confectionate din piei de animale, arcuri cu sageti din pana de vultur, cosuri impletite din nuiele elastice ale arborilor, care cresc in zona, si toate acestea le ofera spre vanzare turistilor.

Majoritatea obiectelor, pasteaza elemente din cultura lor veche, dar si obiceiuri stravechi, mai sunt pastrate, spre exemplu: dansurile si ceremoniile, culegerea de seminte pt a prepara diverse prafuri, cu care trateaza anumite boli, exact ca stramosii lor. Vanatul, a fost restrans, multe din, pasarile, animalele salbatice fiind sub protejate, ca: soparla colorata, tarantula, scorpionul, sarpele Diamond, pisica salbatica Bob, caprioara si cerbul Mule, elanul. De asemenea si multi arbori, din rezervatie, sunt inclusi in programul de protectie, Joshua –cactusul, cactusul Barrel, tufele Creosote. De un regim special se bucura, vulturul Auriu, sau uliu rosu, pasarea marele albastru Heron.

Adaposturile acestui trib, era construit din crengi groase de brad, culese crude, cu cetina pe ele, pt a asigura o buna izolare de exterior, acestea erau asezate in forma unui con, cu intrarile orientate intodeauna spre est, pt ca ziua noua sa le aduca noroc, in interior, in spatiul din mijloc, erau asezati niste pietre mari, cu un spatiu gol in mijloc, unde pe timp de iarna, seara frigeau vanatul, pietrele se incingeau si pastrau caldura pe timpul nopti, in adapost. In perioada verii, rolul pietrelor era sa tina racoare in zilele toride, iar mancarea se facea afara, pietrele pastrandule reci, in interior...

In zona amenajata cu adaposturile triburilor, care au trait in aceste locuri, in afara celor ale tribului Hualapai, am putut vedea si cele, ale celorlalte triburi, adica a tribului Havasupai si Navajo. La aceste constructii, diferite si ca forma si stil de constructie, s-a folosit un liant, clei format din frunze de yucca si banana, cu care au fost lipite trunchiurile de copaci, forma acestor constructii, e ca un bol, care la final era acoperit cu un mortar din argila, de asemenea, intrarile erau orientate intodeauna spre est. Cea mai evoluata constructie mi s-a parut a tribului Hualapai Wikieup, care au folosit, trunghi de ienupar, mortar, acelasi clei, dar si bucati de piatra. Casuta, caci de data aceasta forma era ca o mica casa cu usa si ferestre, iar in interior peretii sunt acoperiti cu piei de animale, la fel si podeaua...

Am continuat drumul pe jos pana am ajuns, la cel mai inalt punct al canionului, Eagle Point. Vulturul, pt. aceste triburi e pasarea sacra, careia ii poarta un respect deosebit, fiind considerata drept cadou primit, de la Spiritul Maret, care are grija de populatia tribului, iar vulturul, din acest loc vegheaza asupra tuturor. Eagle Point, a fost deschis vizitatorilor, in 1990, fiind locul care iti ofera cea mai frumoasa priveliste asupra intregului Conyon. De la o inaltime de 4000 feet, deasupra fluviului Colorado, te bucuri de o priveliste care iti taie respiratia, te simti ca intr-o lume ireala.

Urmatoarea oprire, a fost la Guano Point. In acest loc in perioada anilor 1930, a fost descoperita o mina de guano, un ingrasamant natural, f. bun. In anul 1957, U. S. Guano Corporation, a estimat zacamantul la cca 100000 tone guano, si s-a decis sa faca investitia necesara, exploatarii lui. Cand a inceput exploatarea, s-a vazut ca cifra a fost mult umflata si ca dupa ce au extras 1000t guano folosibil, rezerva s-a epuizat.

Au vandut cantitatea de guano, numai cu 100 $/tona, castigand, 100000 $, ceea ce a dus la un mare esec al corporatiei, ei investnd aici 3500000$. Asa ca la scurt timp de la deschidere, mina a fost inchisa definitiv, azi putand admira scheletul, acestui mare esec. Dar acest punct, a ramas o atractie pt vizitatori, dupa 1975, cand acest teritoriu a fost inclus in Rezervatia Indiana Hualapai.

In imediata apropiere e un alt punct de atractie, al rezervatiei, Quarter Master, situat la est de Huialapai Ranch. Aici cei 4 Masteri, sapati in stanca de intemperii si vant, complecteaza Grand Canyon, si ca sa putem spune, pe buna dreptate, ca este cu adevarat, una din cele 7 minuni naturale ale lumii.

Pe drumul de intoarcere, diferit de cel pe care am ajuns in aceste locuri, intra in Ranchul Hualapai, locuit de familie, urmasa a indienilor, din tribul Hualapai. Aici, in primul rand, va recomand sa va folositi tichetul pe care il primiti, atunci cand parasiti autocarul, pt. a intra in rezervatie, unde va descurcati fiecare pe cont propiu, avand un indrumar, cu traseul, si cum va deplasati, in ce puncte puteti continua drumul, cu masinutele din interior, atunci cand nu mai vreti sa mergeti pe jos, de asemenea vi se da ora de revenire la autocar. Tichetul e pt. masa de pranz, care e inclusa in pret, daca vi s-a facut foame mai devreme, si-l folositi, puteti sa mai luati altceva de mancare, chiar si aici, dar contra cost, nu e mult, dar ce mancati aici, nu o sa gasiti nicaieri mai bun. Eu nestiind ce este pe aici, mi-am folosit tichetul chiar la inceput, ca sa scap de o grija, si apoi cand am ajuns aici am regretat, dar poftind la ce am vazut acolo, am luat si eu o portie, pe care am achitat-o, iar interiorul acesti western food ,,The Old West “, e cu totul deosebit, cand in acordurile unei melodii country, cantata de un cowboy, savurezi un beef la gratar cu cartofi, copti in folie de Al.

Dupa ce termini masa, iesi afara, unde poti invata sa arunci cu lasoul, admira caii din stable, sau un cowboy potcovind cai, poti vedea veche trasura, cu care erau dusi, raufacatorii, la penitenciar, posta, sareta medicului, cu care se deplasa la urgente, iar daca timpul iti mai permite, faci un tur prin ranch, cu trasura trasa de ponei.

De aici am fost ridicati de acele microbuze, care ne duceau la autocarele, care ne asteptau, la intrare, ziua se sfarsise atat si vazita noastra, pt cei care am decis sa ne reantoarcem, la cazarile noastre, spun asta pt. ca au fost turisti, care se reantorceau in Las Vegas, a doua zi, ramanand peste noapte in cazarile oferite in ranch si sa admire a doua zi culorile canyonul la rasaritul soarelui, nu am stiut acest lacru, pt ca, cred ca as fi optat si eu pt. asa ceva.

Acum s-a incheiat si povestea mea, inceputa cu Las Vegas si incheiata cu acest minunat Grand Canyon. Dar pt ca pe parcurs, am promis, sa va relatez patania mea, in Las Vegas, cu Circle du Soleil, am sa mai continui putin acest rw.

In prima seara cand am ajuns in LV, pe cand cercetam hotelul Excalibur, m-am oprit in fata unei tonete care dadea bilete la acest spectacol, am vazut preturile, care erau destul de piperate, intre 80-200 $, l-am sunat pe fiul meu, care le stie pe toate, sa-l intreb daca merita sad au 80 $. pe billet, binenteles ca mi-a zis, ca sa nu ma mai gandesc, si sa iau biletul (binenteles nu i-am spus si de celelalte preturi) imediat, pt ca el in NY, a dat pt. spectacol 200 $. Am luat biletul si singura explicatie, care mi s-a dat, a fost ca sa merg in sala mai repede cu 15 min. pt. ca imediat ce spectacolul incepe, nu mai sunt lasata sa intru. Asa ca a 2-a seara inarmata cu o harta, pe care era trecuta locatia Circus-Circus, am decis ca trebuie sa ajung acolo, pt. un spectacol de circ.

Am plecat chiar f. devreme, am luat autobuzul, pt. ca aveam bilet de 2 zile, am cobor unde mi-am propus, dar pe orice intrare intram, gaseam acelas lucru, o sala cu jocuri de noroc, o receptie, orice care semana cu hotel, nimai sala de circ nu era nicaieri, am facut o ultima tentativa si am urcat pe o scara pe care scria Theatre, dar aici era un imens restaurant, care inconjura o sala de spectacol, care aducea cu arena circului, dar spectacol ioc si intram deja in criza de timp. Atunci, am intrat la receptie si cu biletul in mana am intrebat, unde se joaca acest spectacol. Cucoana de acolo, o vad destul de agitata, mai ales, cand ii spun ca spectacolul incepe la ora 20, era 19,45, imi cere daca am o harta, si imi arata unde suntem noi si unde e sala in care se joaca acest spectacol, era la hotelLuxor, de langa care plecasem, spectacolul se juca langa h. Excalibur. In aceste conditii, numai cu un taxi mai puteam sa ajung cu o usora intarziere, asa ca acum am mai avut o surpriza, pt, cca 10 min. mi s-a cerut 20 $, in Las Vegas, sa nu mergeti cu taxiul, daca te prind, te jegmanesc, pt. ca prind rar un client. Si pt. ca esecul sa fie total, am ajuns cu o usoara intarziere, dar prin bunavointa, unei amplasatoare, dupa ce a cerut acordul unui sef, am fost condusa la locul meu (cred ca si-au dat seama, eram o ratacita prin LV). Spectacolul nu a fost rau, dar mie nu prea imi placspectacolele cu scamatorii, au fost chiar bine realizate, de aceea acest spectacol a fost asa ieftin, ulterior am aflat, care erau cele fascinante, binenteles, erau cele cu pretul de 200 $.

Dar, revenind la finalul drumului meu prin LV, a 4-a zi de sedere aici, la ora 11 am plecat cu un shatle (van ce duce si aduce turistii din aeroport-hotel), la aeroport, pt a-mi continua calatoria prin alte locuri din USA, adica pt. un zbor scurt, de 1h30min... pana la Los Angeles, Binenteles urmeaza alte rw-uri

---

VIZUALIZĂRI: 3060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI