De la Civilizatie in teritoriul nativilor americani

TIPĂREȘTE

Dimineata, la ora 7, asteptam in spatele hotelului Excalibur, autocarul, care urma sa ma duca intr-o alta civilizatie, despre care stiam, cate ceva din filme. Instalata in buz, am strabatut prima parte motaind, drumul, ducea printr-o zona desertica, neatractiva, dar nu pentru mult timp, fiind surprinsa cat de aproape erau muntii, pe care inceapeam sa-i strabatem.

Prima oprire, am facut-o la scurt timp, cand am trecut in statul, Arizona, la barajul Hoover Dam. Acest baraj, inchide defileul Black Canyon, al fluviului Colorado, fiind realizat din beton armat, sub forma de arc, in perioada ,,marii depresiuni economice “din USA, intre anii 1931-1936, adica construirea lui a durat, destul de mult, 5 ani. Timp in care s-au facut multe eforturi si financiare dar si umane, pierzandu-se peste 100 de vieti. Timp de 22 ani, a fost cel mai inalt baraj, din lume, avand o inaltime de 221 m, si pe deasupra lui trece o sosea de 5 m latime, peste care am trecut si noi, pt. a ajunge pa partea cealalta, a barajului si a continua drumul spre Marele Canyon.

Acest drum peste baraj, leaga statul Arizona de Nevada. In urma construirii acestui baraj, s-a format un lac de acumulare, lacul Mead, cel mai mare lac de acumulare artificial din lume, care alimenteaza cu apa, milioane de oameni, care traiesc in zona cea mai ari, desertica, din USA, adica din desertul Somona si desertul Mojave.

Dupa o oprire cu coborare pt. a imortaliza momentul, am continuat drumul, ajungand la Black Canyon, o portiune mai joasa, pe care o strabate, fluviu Colorado, unde torentul se linisteste, si unde vechii locuitori, se indeletniceau mai mult cu cultivarea terenului. Aici traia tribul Ute. Drumul serpuia, strabatand o padure seculara, Joshua Tree Forest, in care puteai vedea arbori de peste 900 ani. De aici drumul devenea, din ce in ce mai spectaculos, destul de aproape de fluviu, de care eram despartiti doar de cactusi, infloriti de pe terenul nisipos, incepeau sa apara roci colorate, faleza devenea mai inalta, iar albia raului, formata in urma cu 2 miliarde de ani, serpuia printre stancile aurii din lumina soarelui. Se spune ca in urma cu multi ani, un cowboy, trecand pe deasupra acestui hau naucitor, sapat de fluviu, ar fi spus: ,,cu siguranta aici s-a intamplat ceva “, neputand sa-si imagineze, ca acel fir de apa, de la baza haului putea creea asa ceva.

In coborarea sa, din partea nordica, mult mai sus decat partea sudica, fluviu se transforma intr-un torent, care antreneaza, in coborare, mii de tone, de sedimente, zilnic, mai ales in perioadele de topire a zapezilor, cand albia se umple de apa, rezultata, de la zapada topita. In aceasta perioada aspectul fluviului e complect schimbata, apa se transforma intr-un noroi f. subtire, dupa cum spuneau primii colonisti, ai acestor locuri: ,,e prea gros pt. baut, prea subtire pt. arat.”

Insasi formarea acestui canion, nu s-a facut, prin saparea in peretele, unui munte, a apei fluviului, ci prin depunerea, de o parte si alta a albiei, a miilor de tone de sedimente aduse de fluviu. De fapt albia fluviului, a ramas acolo unde s-a aflat intodeaun, la cca 600 m, deasupra nivelului marii, iar solul s-a ridicat treptat, lent, in decursul a 2 milioane de ani, si forta de eroziune a fluviului a mentinut albia in acelasi loc, timp in care peretii de piatrass-au inaltat, de o parte si alta. Acest lucru a fost sustinut, insasi de povestea rocilor, de la diverse nivele.

Deasupra Defileului Interior, pe unde curge apa, a fost un lant muntos, ialt cat Himalaya, care in perioada unui cataclism, a suferit mari modificari, urmat de o eroziune produsa de vant si intemperii, ajungand ca o campie, peste care s-a format o mare putin adanca, care a devenit ulterior o zona mlastinoasa, fiecare din aceste etape, au lasat urme in rocile de la diferite nivele, . Calcarul din stratul peretelui, are incrustat, fosile si plancton vechi de 1 miliard de ani, sau cand zona a devenit mlastinoasa, in roci sunt amprentele crocodililor si amfibienilor care au trait in acele locuri. Din datele culese, fluviu a inceput sa-si sape albia abia, in urma cu 6 milioane de ani, cand aceste roci erau asezate pe acele locuri. Intre partea nordica si sudica, exista diferente de clima, temperatura si de diversitate de vegetatie, care variaza de la cea de tundra, cea specifica zonei temperate, sau cea din padurile de conifere. Aceasta diferenta climatica, face posibila, existenta unei varietati de fauna, aici traind de la oaia de munte pana la serpi cu clopotei.

Marele Canyon se intinde pe o lungime de cca 450 km, avand o latime medie de 15 km si un abis de 1,6 km, se spune ca daca ai arunca insula Manhattan, in acest abis, varful zgarie-norilor, ar fi cu mult in josul privirii tale.

Dar fascinatia acestui canyon e data de multitudinea de culori, pe care o capata rocile in decursul unei zile si am aflat ca aceste culori sunt diferite si dupa anotimp. Despre acest lucru am mai scris si in Australia, in rw despre Uluru - unde traiesc aborigenii, dar acolo in cele 6 milioane de ani nu a suferit nici un fel de modificari, in timp, eroziuni din cauza intemperiilor, structura fiind cu totul diferita de rocile din aceste locuri, de fapt acea piatra este numai 1/3 din dimensiunea iei iesita la suprafata, in timpul formarii continentelor, ca urmare a presiunilor create. Dar sa revin, aici, rocile in zori, in abis lucesc in argintiu si in auriu, cele de deasupra abisului. Apusul coloreaza rocile in roz intens.

Am sa revin in urmatorul rw cu, traseul urmat pe jos, ajungand in fiecare punct cheie, cu descrierea acelor locuri si cu locuitorii triburilor, care au trait aici sau chiar care inca populeaza slab aceste locuri, tribul Hualapai si un ranch locuit, cultura nativilor americani.

--

---

VIZUALIZĂRI: 2590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI