Pitici, zeități, flori, teatru: Grădinile Mirabell – istorie și fast

TIPĂREȘTE

În primăvara anului 2024 am vizitat „orașul muzicii” – Salzburg, un oraș unde se spune că cel mai prețios dar care ți se poate face este muzica. Cazați fiind la Master Mirabell (vezi impresii) aveam de parcurs doar vreo 300 de metri până la celebrele grădini Mirabell, astfel că le-am traversat de mai multe ori în drum spre centrul orașului, aflat peste râul Salzach.

Palatul Mirabell a fost ridicat într-o primă formă în anul 1606 de un prinț-arhiepiscop drept refugiu pentru relația sa amoroasă cu fiica unui negustor și nepoată a unui fost primar al orașului Salzburg, o tânără pe nume Salome (en.wikipedia.org/wiki/Salome_Alt). Succesorul arhiepiscopului, chiar nepotul său, o alungă pe amantă și redenumește palatul „Mirabell” (din italiană: mirabile = minunat, bella = frumoasă).

La fiecare circa 100 de ani construcția suferă transformări: pe la 1721 a fost refăcută în stil baroc de un celebru arhitect (Johann Lukas von Hildebrandt), iar la 1818 a trecut printr-un violent incendiu fiind reconstruită într-un stil arhitectural mai sobru, neoclasic.

Grădinile Mirabell au fost amenajate în ultimele decade ale anilor 1600 și reprezintă un punct actual de atracție al orașului, plimbarea prin diversele parcele fiind gratuită. Grădinile sunt organizate în mai multe secțiuni și terase, unele apărute după prima organizare a spațiului verde.

Noi le-am vizitat primăvara când natura renaște, verdele își recapătă puterea și lalelele înviorează coloristic peisajul. Am intrat în spațiul grădinilor istorice prin nord, pe lângă fosta volieră barocă, azi galerie de artă în cadrul „Galeriilor Orașului Salzburg” . „Curtea păsărilor” este o construcție inedită, printre puținele de acest fel care a supraviețuit din anii 1700 până astăzi. Privite de la înălțime, Grădinile Mirabell își dezvăluie frumusețea, având drept fundal turlele Domul din Salzburg și zidurile Fortăreața Hohensalzburg.

Coborâm o scară de piatră și ajungem în primul spațiu al grădinii, mărginit de latura vestică a palatului. Piesa de rezistență este fântâna Pegasus (parterul mic) , calul înaripat, realizat după anii 1660, fiind amplasat în mijlocul unei fântâni utilizate drept adăpătoare și loc de spălat caii. După mutări succesive, calul din bronz ajunge în secolul al XIX-lea în centrul bazinului rotund de fântână din Grădinile Mirabell.

Imediat în dreapta, urcând câteva trepte păzite de lei de piatră și traversând un pod de lemn, descoperim Grădina Piticilor, personaje sculptate din marmură albă, create în jurul anului 1690 de o echipă de artiști. Grădina cu gnomi din Salzburg este considerată a fi una dintre cele mai vechi grădini de acest tip din Europa, deși din cei 28 de pitici existenți la început, au rămas aproximativ jumătate. Aflați astăzi pe spațiul „Bastionului Apei” , fragment din vechile fortificații, piticii au fost împrăștiați în epoci apuse la diverși proprietari (vânduți la licitație). Recuperate la început de secol al XX-lea și așezate în spațiul actual (considerat impropriu), figurinele baroce au fost restaurate în 2018.

Piticii erau grupați astfel: cele 12 luni ale anului (lipsesc 2 – octombrie și noiembrie; semnificau trecerea timpului), 12 pitici de teatru (s-au păstrat doar 9; erau în strânsă legătură cu spectacolele de teatru susținute în grădină) și 4 speciali: doi Pallone (un joc cu mingea, popular în rândul tinerilor nobili – de.wikipedia.org/wiki/Gioco_del_Pallone) și doi turci (s-a păstrat doar unul – piticul turc cu turban; au legătură cu asediul Vienei din 1683). Cine cunoaște limba germană poate urmări un documentar aici: pwfilm.at/cinema/2613-2.

Ne întoarcem în zona centrală, depășim grădina de trandafiri de pe latura sudică a palatului și ajungem la parterul mare, un spațiu larg, aerisit, delimitat de balustrade de marmură întrerupte periodic de vaze ornamentale, realizate tot în anii 1700 și ceva. Lalele și panseluțe de diferite culori formează modele plăcute ochiului. În centrul parterului o fântână arteziană aruncă în aer un jet de apă zglobiu; fântâna e străjuită în cele patru colțuri de o serie de statui, vechi de peste 335 ani, care simbolizează cele patru elemente: Paris o fură pe Elena (apa), Aeneas îl salvează pe Anchise (foc), Hercule se luptă cu Anteu (aer) și Hades o răpește pe Persefona (Pământ). În capătul de sud la parterului înalt se află o altă serie de statui înfățișând zeități din Antichitate: 8 personaje feminine și 8 personaje masculine.

Pe latura estică un zid întreg este îmbrăcat în spectaculoasa plantă cățărătoare numită glicinia, cu ciorchini de flori mov, amețitor de mirositoare. După zid se află Orangeria și altă secțiune din grădini, în centrul spațiului verde existând o altă sursă de apă: fântâna Papagena (figurina centrală o reprezintă pe prietena prinzătorului de păsări din opera „Flautul Fermecat” ).

Un loc unde nu am ajuns, amplasat oarecum în continuarea „grădinii cu pitici” , dar mascat de pereți vegetali, este Teatrul din gard viu (Heckentheater) . Ornamentat cu statui baroce, acest spațiu cultural se numără printre cele mai vechi teatre de acest tip din spațiul germanic. Mozart ocupă în istoria muzicii același loc pe care-l reprezintă Salzburgul în istoria civilizației europene: orașul de munte german deasupra căruia sclipește un soare mediteranean. În acest peisaj a crescut Mozart, a făcut muzică la Dom și la reședința arhiepiscopală, a petrecut și a glumit în casele burghezilor și tot aci a recoltat primele sale impresii de teatru. Fastul liturghiilor arhiepiscopale, eflorescența bogată care irumpe din vasele de piatră ale gradinei Mirabell, comediile latinești cu subiect mitologic și măscările grosolane germane, scara de Amoreți a castelului Mirabell, jocurile de apă de la Hellbrunn, aceasta a fost ambianța în care a crescut și a trăit marele compozitor (Radu Cioculescu, în „Gazeta” , decembrie 1936).

Într-una din zile am intrat în curtea interioară a Palatului Mirabell, apoi în hol, loc de unde am putut vedea o parte din celebra scară de marmură („Donnerstiege” ), bogat ornamentată.

În ciuda transformărilor însemnate suferite de-a lungul timpului, un număr impresionant de monumente vechi de sute de ani s-a păstrat în aceste grădini baroce. Se vede că arta și sculptura au fost prețuite și respectate cu adevărat. La noi, nici astăzi nu există aceeași aplecare... La fel de impresionat am fost de Palatul Hellbrunn și fântânile sale amuzante (vezi impresii). Arhiepiscopii, în calitate de prinți conducători, își asigurau condiții de trai rafinate, cultivau arta și cultura și se retrăgeau pentru relaxare în grădini spectaculoase și reședințe situate la marginea orașului.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 61 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI