Mancare buna, aer curat, ozonat

TIPĂREȘTE

În miez de august, cuprinși de căldurile de la oraş, am hotărât să facem un week-end prelungit undeva, la munte, unde să avem şi răcoare, dar şi posibilitatea cumva să ne bălăcim într-un ştrand/piscină. În anul 2012 fusesem eu și soția la Harghita Băi, la o cabană al căui proprietar deținea și parcul de distracții Balu - un parc plin cu tot felul de scări, funii, tiroliene, de tot felul de aventuri. Fusesem mulţumiţi de atmosferă, ambient, cazare, mâncare, aşa că acum am zis să revenim în acele locuri împreună şi cu băiatul nostru, de 22 ani, să vadă şi el cum este acolo, în mijlocul pădurii, ca ultimă ieşire înaintea plecării la master, în străinătate.

Zis şi făcut. Doar că nu am mai reuşit să găsim cazare decât la Hotelul Ozon, aflat în aceeaşi staţiune. În apropiere, la vreo 20 km este strandul de la Vlăhiţa, un strand cu apă termală la care fusesem si care ne tenta să mergem din nou. Am făcut rezervare telefonică cu câteva zile înainte iar într-o vineri am plecat la drum. Am mers Bucuresti - Ploiesti - Brasov - Sf. Gheorghe - Miercurea Ciuc - Harghita Bai. Cu tot cu blocajul dintre Comarnic si Predeal, cred ca am facut vreo 6 ore...

În staţiune se ajunge venind din soseaua nationala Miercurea Ciuc - Odorheiu Secuiesc pe un drum betonat pana la un moment dat, la intrarea in statiune, dupa care drumul este prost. Nu stiam unde este Hotelul Ozon. Dupa ce am intrebat in stanga si in dreapta, caci din indicatoare nu era clar, urcam niste hartoape, cu gropile aferente, vreo 150-200 m din punctul in care vazusem indicator. Ajungem intr-un luminis unde troneaza o cladire. Asta o fi? ne intrebam amuzati, dar si usor nervosi de drum. In fata noastra, o masina de Constanta ne intreaba daca stim unde e Hotelul Ozon. Dupa cateva minute in care am inteles ca acea cladire nu era ce cautam, am telefonat. Mai urcati, mai urcati, ni se spune, tineti drumul inainte, noi suntem sus, in padure! OK, doar ca drumul contiunua sa fie greu, dificil, cu gropi si pietris. Cîteva sute metri încă si... iata-ne ajunsi pe o platforma, cu hotelul impunator in stanga si privelistea in fata. Am ajuns si ne spunem ca a meritat tot acest drum...

Privelistea este minunata, hotelul pare relativ recent construit, si ne inarmăm cu speranta. La receptie fetele nu prea vorbesc bine limba romana, dar in final ne intelegem. Eu si sotia vom sta intr-o dubla clasica, pentru 160 lei pe noapte, iar tanarul nostru student intr-un single, insa cu balcon si priveliste bellisima, pentru 100 lei pe noapte. Intrebam de micul dejun. Da, se poate contra cost, ni se explica in aceeasi romana stricata. Ce cost? 30 lei de persoana! Renuntam repede la ideea micului dejun, si asa cazarea costase destul de multisor...

Primul gand care ne-a nelinistit a fost acela ca daca plecam in seara asta pe undeva, cu masina, va trebui sa urcam iar panta aceea dificila, cu gropi, cu tot. Sa mergem pe jos prin statiune si sa venim seara pe semi intuneric, riscand sa ne intalnim cu vreun urs? Mai bine ramanem la hotel.

Camerele sunt dichisite, au mobilier nou, baile sunt OK, totul pare nou si ingrijit. Dupa o ora de siesta, iesim in fata hotelului sa admiram privelistea de pe platforma, sa ne plimbam, sa ne incarcam cu aer de munte. Apoi, mergem la restaurant care, insa, este cam pustiu. Solicitam sa se auda ceva muzica pe fundal de la un notebook aflat prin zona si comandam. Masa a fost gustoasa, chiar daca preturile usor piperate, dar principalul neajuns a fost lipsa de animatie, de atmosfera. In fine, cerem de la receptie jocul de remi, iar restul serii il petrecem astfel.

A doua zi, la Vlahita, desi vremea nu a fost suta la suta cum ne-am dorit-o, am primit totusi portia de plaja si balaceala. Strandul este OK, am si mancat acolo un mic dejun copios cu 10 lei de caciula, in loc de 30 cat ne cereau la hotel. Seara am oprit la terasa de la cazarea de acum 2 ani, de langa parcul Balu, unde o ospatarita si-a adus aminte de noi si am mancat din nou bunatatile zonei.

Hotelul Ozon ramane o experienta de cazare confortabila, civilizata, iar la minusuri as trece, in afara de drumul greu de acces si de lipsa de distractii posibile, de animatie, si faptul ca in camere nu erau frigidere. Cred ca daca s-ar construi acolo si in centru SPA, sau altceva similar, caci teren exista, s-ar dubla satisfactia cazarii in aceasta locatie.

---

VIZUALIZĂRI: 3180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI