Bijuterii China - partea I: Beijing, Orașul interzis

TIPĂREȘTE

Asa cum i-am promis Dnei Michi voi incepe o miniserie despre bijuteriile Chinei, luand-o in ordine cronologica a vizitarii lor, si am sa incep cu Orasul Interzis – Piata Tien’an men. Deplasarea noastra in China (in interes de serviciu) care a inceput pe aeroportul Otopeni in data de 15 mai 2013 s-a incheiat pe acelasi aeroport in data de 01 iunie 2013 a cuprins 2 zboruri intercontinentale (Bucuresti –Beijing si Guangzhou -Bucuresti) plus inca alte 4 zboruri, 6 trenuri, deplasari multiple cu masina. Hoteluri in care am si dormit localizate in 7 orase:

2 nopti Weifang Hotel Weifang International Financial Hotel

3 nopti Linyi Hotel Blue Horizon International

3 nopti Shanghai Hotel Holiday Inn Downtown 4*

3 nopti Yichang Hotel Three Gorges Project 4*

1 noapte Wuhan (aici nu stiu hotelul ne-a dus Nancy, am ajuns seara la 22.00 am plecat mai departe dimineata la ora 6.30)

4 nopti Penang (Malaesia) – George Town HOTEL CITITEL 4*

1 nopti Qingyuan (zona Guangzhou) Hotel Gehao

Am plecat cu Lufthansa la ora 6.55, escala de 6 ore in Munchen si apoi cu Air China cu sosire in Beijing ora 6.10 a doua zi. In avion nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore si singurul film pe care am fost in stare sa-l vad a fost Skyfall.

La aeroport ne astepta reprezentantul agentiei prin care am avut asigurata deplasarea in China pentru a ne inmana biletele de tren precum si Nancy (chinezoaica cu care mai apoi ne-am si imprietenit si care ne-a ajutat mult si in acea deplasare si in cea din 2014).

Ne-a dus mai intai la un hotel (am atipit pe drumul pana la hotel) unde dupa un scurt refresh am luat micul dejun si am plecat mai departe, adica sa vizitam Orasul interziis. Intre timp reusisem sa fac sa dispara somnul astfel incat am inceput sa dmir orasul. Cred ca putea fi oricum, nu conta incercam sa sorb fiecare pietricica, fiecare fir de praf (odata cu aerul de rigoare).

Am incercat sa socializam cu Nancy de la care am aflat ca are 2 fetite si ne-a lamurit mirarea, ne-a spus ca pentru cel de-al 2 –lea copil a platit o amenda de 30000 dolari. La acea vreme puteai sa ai cel de-al 2-lea copil daca: parintii copilului nu mai aveau frati/ surori; daca primul copil era baiat; sau daca plateai acea amenda. Nancy de asemenea foarte draguta si ne-a cumparat 2 cartele telefonice pe care le-am folosit acolo deoarece altfel convorbirile ar fi fost foarte scumpe.

Intoarcerea din China am facut-o cu Air China operator Turkish Airlines Guangzhou-Istanbul apoi Turkish Airlines pana la Bucuresti (plecat la23.00 ajuns in Bucuresti 9.15 cu escala de 1.5 ore). Comentariu Turkish Airlines – the BEST, au fost singurii care pe rutele lungi ne-au dat un mini set de voiaj care cuprindea papuci, si intr-un fel de portofel: ciorapi, pasta si periuta de dinti, o crema de buze, dopuri de pus in urechi, pieptan si in plus pentru ca am circulat noaptea cate o sticla de 500 ml apa ca sa nu-i deranjam pe ceilalti.

Sa revenim la plimbarea noastra, cand iata-ne ajunsi la un anume moment al diminetii intr-un spatiu imens, plin de oameni care parca erau in vacanta unii iar altii intr-o miscare mai rapida. Eram in Piata Tien’an men (ca sa va imaginati grandoarea ei ganditi-va ca are aproximativ 440000 m2 fiind in primele 5 piete din lume ca marime) care nu amintea deloc de evenimentele din 1989 si de masacrul din iunie. Este un simbol nu numai al orasului ci al intregii tari. Statea semeata in fata unui alt edificiu semet, Poarta Tien’an men (numele ei in engleza fiind Gate of Heavenly Peace) care tinea parca usor ascuns de ochii oamenilor Orasul interzis.

Intrarea prin Poarta Tien’an men (poarta contruita in peretele se face trecand mai intai pe langa o coloana care erau reprezentate 2 animale un dragon si o pasare phoenix. Se intra inn Orasul Interzis trecand pe sub un imens portret al lui Mao Zedong strajuit de-o parte si de alta de 2 inscriptii “Viata indelungata poporului Republicii China” si “Viata indelungata mareii unitati a popoarelor lumii”.

Orasul interzis este reprezentat de Palatul imperial care a fost resedinta imparatilor Chinei incepand cu Dinastia Ming (14 imparati) si teminand cu Dinastia Quing (10 imparati) respectiv timp de 500 ani pana in secolul XX. Orasul cuprinde cate sute de cladiri si mii de camera. A fost construit in asa fel incat muritorii de rand sa aiba acces restrictionat aici, pentru a fi cat mai vizibila diferentierea. Fiecare imparat a vrut sa-si identifice cumva existenta astfel incat poti identifica cine pe unde a trecut. Foarte interesant este ca imparatul urmator nu distrugea ce a facut predecesorul, ci adauga ceva nou, personalizat.

Noi am avut un ghid vorbitor doar de limba chineza (cei pe engleza erau deja in misiune) astfel incat Nancy era intermediarul. Nu poti vizita orasul interzis fara ghid sau doar citind din carti, deorece poti decoperi in fiecare coltisor cate ceva interesant. Este coplesitor totul iar pozele sper ca vor arata macar o bucatica din ceea ce inseamna de fapt istoria lor. Nu stiu daca in poze se va vedea sau nu, dar la intrarea in cladiri/camera, exista un prag care in multe locuri este destul de inalt, rolul lui era unul cat se poate de “practice”, daca doreai sa pasesti acel prag trebuia sa te uiti in jos in acest fel aplecai capul si corpul, ceea ce in final arata felul umil de a intra undeva, de a-ti arata eventual respectul.

De asemenea (asta sigur am pozat) erau niste alei in gradina marcate foarte clar, imparatul doar avea voie sa mearga pe centru, sotiile pe lateral. Ce nu mi-a placut era ca la un moment dat aveai senzatia ca esti in targ, se vindeau tot felul de maruntisuri (erau interesante un fel de palarii din hartie pe care le puteai pune pe cap in 2 feluri diferite), magnetei, evantaie (le vand din plin pentru cadouri ca o contradictie a faptului ca tinand cont de obiceiurile lor, nu se ofera cadouri evantaie). De asemenea se pot inchiria costume traditionale pentru a face poze.

A fost o plimbare foarte lunga si destul de obositoare. Desi era mai era foarte cald, si nu esti ca intr-un muzeu prin care sa urmezi un traseu bine definit, treci uneori si de 2-3 ori prin acelasi loc. A existat insa si o parte pe care nu am putut-o vizita fiind o vizita oficiala si astfel acces limitat. De asemenea nu pot sa spuns ca m-a incantat aglomeratia care era acolo, imi imaginez cu groaza ce este in weekend. Frapant este ca pe langa turistii europeni (in numar foarte mare din moment ce noi nu am gasit ghid vorbitor de engleza) erau nenumarati turisti chinezi (tineri, mai in varsta sau copii).

Oricum prima impresie a fost una deosebita, era ceva ce vazusem doar in filme. Ulterior insa si aici nu as vrea sa va suparati pe mine, locul lui in preferintele mele a fost luat de Templul lui Confucius din localitatea Qufu. Dar despre asta episodul viitor. In continuare nu va mai spun decat ca dupa ce am luat masa de pranz (vestita si gustoasa rata de Pekin) am plecat la gara luand trenul spre Weifang. Maine promit episodul 2.

PS- Mai vreau sa fac o mentiune. Dupa auditul din Yichang trebuia sa ne intoarcem in Guangzhou (ajungeam undeva pe la 12 noaptea, ne cazam la un hotel langa aeroport deoarece la ora aceea respectivul hotel ne asigura si transfer) insa din nefericire avionul a fost anulat. Eu fiind in fabrica unde nu aveam voie sa iau telefonul nu am putut sa raspund insa in momentul in care am revenit la birou cand a sunat din nou am raspuns. Era agentul din Romania (superprofesionisti, cinstelor) care neputand da de mine binenteles ca sunase pe la toti colegii, familia, etc.

Ideea este ca eram rerutati pantru a 2-a zi fara a fi siguri insa si pentru acea zi cand aveam avion spre Malesia astfel incat dupa ce ne-am sfatuit cu gazdele noastre am hotarat sa luam un tren spre un alt oras (Wuhan) iar de acolo dimineata un tren spre Guangzhou de unde porneam spre Malaesia.

Ce vreau sa mai remarc este ca distanta dintre Wuhan si Guangzhou -1100 km am parcurs-o in 4 ore, ca trenul a pornit de la capat de linie, supercurat, cu toaleta marcata cu banda de igienizare si ca in momentul in care a ajuns in Guangzhou, cate 2 persoane de vagon, una il spala, una il stergea pentru a fi gata de drum in continuare cat mai repede.

---

VIZUALIZĂRI: 2927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI