Excursii Bali (2) – transfer Nusa Dua - Ubud si ce-am vazut pe drum

TIPĂREȘTE

A doua excursie in Bali s-a nascut din nevoia de a ajunge din Nusa Dua in Ubud. In loc sa optam doar pentru un taxi care sa ne duca dintr-o locatie in alta, ne-am gandit ca este mai bine sa combinam transferul (de altfel destul de lung) cu opriri la diverse temple si puncte de interes din zona parcurcursa.

Astfel am optat pentru o excursie de jumatate de zi, cu nou nou sofer ales din recomandarile de pe TripAdvisor. A fost soferul cel mai laudat pe forumuri si care mi-a raspuns in cea mai corecta engleza, asa ca aveam asteptari mari de la aceasta excursie.

In dimineata stabilita, am coborat in holul hotelului mai devreme ca sa avem timp de formalitaiile de checkout. La ora 8, ora la care trebuia sa incepem excursia, nici urma de sofer. Am mai asteptat vreo 15-25 de minute si deja incepusem sa ne ingrijoram ca numai vine nimeni dupa noi. Intr-un final a venit si soferul nostru Wayan si am inceput ziua de excursii.

Pura Taman Ayun: dupa un drum destul de lung am ajuns la prima oprire. Soferul a oprit in parcare si ne-a indicat spre intrarea in templu, el ramanand sa ne astepte la masina. Am fost destul de dezamagiti ca n-a intrat cu noi ca sa putem avea parte si de un ghid. Asa ne-am plimbat doar prin temple, am facut poze si am mai tras cu urechea la grupurile de turisti ce aveau un ghid care sa le povesteasca despre locul in care ne aflam. Prin urmare vizita noastra nu a durat prea mult, ne-am intors la masina si am continuat calatoria.

Batuan Temple: unul dintre cele mai vechi temple din Bali. A doua oprire a fost la acest templu micut si dragut. Din nou am intrat singuri inauntru, am admirat frumusetea locului, am facut poze si ne-am intors la masina continuand drumul.

Cascada Tegenungan: sa ne racorim un pic. Printre toate templele de pe lista cu obiective de vazut, aveam si aceasta cascada. Stiam ca in Bali sunt mai multe cascade, dar cea de la Tegenungan parea destul de populara.

Masina ne-a lasat in parcare si am pornit voiosi spre cascada, bucurosi ca mai schimbam peisajul. De la zona de parcare pana sa ajungi macar sa vezi cascada, trebuie sa treci printr-o zona de magazinase si restaurante. Apoi incepe partea grea: coboratul unor scari. Desi privelistea este spectaculoasa, coboratul scarilor in mijlocul zilei pe caldura, nu prea. Odata ce ajungi jos, atmosfera se schimba, aerul este parca mai racoros. In vecinatarea cascadei se gasesc tot felul de pancarde si locuri special amenajate pentru poze. Probabil foarte populare pentru instagrameri. Am facut si noi cateva poze si ne-am apropiat de marginea cascadei ca sa ne racorim. Erau cativa “viteji” care faceau baie, dar destul de putini avand in vedere ca apa era rece si avea o culoare maro-mocirloasa. In lateral se gaseau niste scari pe care puteai urca ca sa vezi cascada si de sus, doar ca pentru acest privilegiu trebuia sa platesti extra, lucru pe care nu l-am mai facut.

Ne-am reintors apoi incetisor spre parcare. Urcatul scarilor cu soarele arzator a fost si mai dificil, asa ca abia asteptam sa ajungem la aerul conditionat din masina. Din pacate in momentul cand am ajuns in parcare, am gasit masina fara sofer. Ne-am uitat stanga-dreapta si nimic. Am zis sa asteptam, dar nimic. Dupa cateva minute bune, am inceput sa ne plimbam prin jur si l-am gasit stand la povesti la umbra uni copac cu altii soferii. Hmm, nu foarte profi!

Goa Gajah: pestera elefantului. Dupa cascada ne-am oprit la complexul Goa Gajah cu faimoasa pestera a elefantului. Si aici am fost lasati sa intram sa ne plimbam singuri. Dupa ce am vizitat pestera care nu mi s-a parut deloc interesanta, am dat o tura prin complex, am facut poze si ne-am vazut iar de drum.

Pura Tirta Empul: scaldatul in apa miraculoasa. Ultimul templu vazut in acesta excursie a fost Pura Tirta Empul, faimos pentru izvoarle sale cu apa miraculoasa in care oamenii merg sa-si spele pacatele si sa se purifice. Am avut noroc, fiind zile de sarbatoare, am prins un astfel de ritual. O multitudine de oameni (majoritatea hindusi si mai putini turisti) intrati in bazinele cu apa pana la brau, treceau unul dupa altul pe la izvoarele ce curgeau in bazin. Foarte interesant de vazut asa ceva!

Ne-am mai plimbat prin acest templu, cel mai aglomerat din cele pe care le-am vizitat si probabil cel mai interesant. Am mai descoperit un bazin cu niste pesti koi uriasi si alte lucruri deosebite.

Tegallalang Rice Terrace: prima intalnire cu faimoasele terase de orez. Aceasta trebuia sa fie ultima oprire din excursie. Cum era trecut de ora pranzului, soferul ne-a lasat la unul din restaurantele de la marginea teraselor. Ne-a zis ca ne putem plimba dupa ce mancam si ne asteapta in capatul celalalt, in zona de iesire de la terasele de orez.

Desi putin sceptici in privinta restaurantului recomandat (avand in vedere cele patite in prima excursie), am intrat sa cercetam. Cum preturile din meniu pareau acceptabile (mai mici decat unde am mancat in prima excursie), iar privelistea de la masa era de vis, am decis sa ramanem si bine am facut. Mancarea a venit rapid, a fost buna si gustoasa si privelistea a meritat toti banii.

Odihniti si cu stomacul plin, am pornit apoi in plimbarea printre terasele de orez. Ne-am incurcat putin pe cararile haotice, am tot urcat si coborat, iar intr-un final am gasit capatul de iesire spre parcare.

De data asta soferul ne astepta aici si ne-a atras atentia ca mai avem putin si se termina timpul pentru jumatate de zi de excursie. Desi mai aveam lucruri notate pe lista, am decis sa ramanem la jumatate de zi (sa nu continuam cu o zi intreaga). Mai ales ca vizitatul de temple de unul singur, fara ca cineva sa-ti explice cate ceva era detul de sec si neinteresant.

In drum spre cazarea din Ubud, am mai insitat asupra unei opriri: o plantatie cu cafea kopi luwak. Soferul ne-a lasat la Alas Arum Agro, aparent una dintre cele mai cunoscute astfel de locatii in care poti degusta celebra cafea.

Exista un adevarat ritual de prezentarea a locatiei. Esti intampinat inca de la intrare de un angajat care iti face turul locatiei, prezentandu-ti cum se face cafeaua de la planta de cafea, la custiile cu civete si pana la procesul de fabricatie si ambalare. La sfarsit poti opta pentru o degustare gratuita de ceai si cafea si plata unei cafele kopi luwak. Cum nu suntem mari amatori de cafea, am optat numai pentru degustare. Am savurat bauturile calde cu vedere la peisajul frumos si cu admiratiei pentru cei care se dadeau in leaganul urias din imediata apropiere (Bali Swing).

Desi mi-a parut rau de animalele tinute in captivitate, a fost o oprire interesanta si mi-au placut explicatiile oferite aici.

Dupa aceasta ultima oprire am pornit spre cazarea nostra din Ubud, unde am ajuns undeva spre dupa-masa, la o ora potrivita.

Concluzia la finalul zilei: a fost o idee buna sa combinam transferul de la o cazare la alta cu opriri la diverse temple din zona.

In privinta soferului cu care am fost: am fost un pic dezamagiti de atitudinea lui si de faptul ca n-a intrat cu noi pe la temple. De la intarzierea de dimineata pana la asteptatul in parcare dupa el, nu mi s-a parut foarte profesionist din partea lui. A fost si destul de necomunicativ, desi ne-a zis ca daca avem intrebari putem sa i le punem. Era totusi ciudat ca dupa ce vizitam templele de unii singuri sa ne intoarcem la masina cu intrebari. Asa ca vizitatul templelor a fost destul de anost. Probabil si de asta am preferat sa incheiem excursia la jumate de zi, fara sa trecem in revista toate templele pe care am fi vrut sa le vedem. Totusi, nu am ramas cu sentimental ca ar vrea sa ne tepuiasca, recomandarea lui de pranz find una foarte buna.

In ziua respectiva, am descoperit o parte din cultura balineza, am vazut locuri si peisaje deosebite, a fost o zi frumoasa. Cred totusi ca conteza destul de mult si soferul pe care il alegi (sau il nimeresti) pentru a avea o excursie cu adevarat reusita.

---

VIZUALIZĂRI: 4074 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI