Excursiile noastre din Hurghada

TIPĂREȘTE

Ca să nu repet la fiecare excursie pe care am făcut-o din Hurghada niște generalități valabile în toate cazurile, am scris pe larg în articolul precedent despre alegerea excursiilor și doar mai amintesc acum că am fost luați de la hotel și nu au existat alte puncte de întâlnire, s-a respectat ora de plecare, nu și cea de întoarcere, autocarele/microbuzele au fost cel puțin decente, programul s-a respectat întocmai, chiar dacă într-un ritm diferit decât am fi vrut, am avut parte de 1-2-3 ghizi, toți (în cazul nostru) amabili și destul de profesioniști, de la care am aflat lucruri interesante și am uitat să zic atunci, dar spun acum, că, în fiecare excursie am întâlnit alte câteva perechi de români.

Excursiile acestea din Hurghada sunt o alternativă când alegi o vacanță pe litoralul Mării Roșii și nu vrei doar relaxare în unul din multele resorturi înșirate de-a lungul coastei.

În ordinea în care s-au desfășurat, excursiile noastre au fost următoarele:

Safari în deșert

La 11,40 un microbuz ne-a luat din fața hotelului și ne-a dus la o bază din deșert, aflată la aprox 20 de km distanță față de hotelul nostru. În această excursie am avut cel mai de bun simț ghid, un tânăr care ne-a organizat foarte bine ziua aceea.

După un instructaj despre ce vom face toată ziua, a urmat o mică speculă cu turbane și ochelari ca să nu-ți intre nisip în nas/gură/ochi. Deci, cumpărați turbanele din oraș dacă nu le primiți cadou la achiziția excursiei și nu uitați acasă ochelarii de soare care sunt la fel de buni ca cei pe care îi închiriază ei cu 3 dolari sau 3 EUR de persoană.

Programul a continuat cu o plimbare de câțiva km prin deșert, cu ATV-urile, ceea ce a reprezentat o premieră pentru noi și ne-a plăcut foarte mult. Apoi ne-am învârtit în cerc cu mașinuțele boogy, tot o premieră, și cu toate că eram 4 în fiecare mașinuță ne-am oprit și ne-am schimbat între noi, astfel încât cu toții am fost șoferii acelor mașinuțe, care credeam că se deschioșează cu fiecare metru parcurs.

După aceea, cu un jeep al cărui șofer avea misiunea să ne ducă cu o viteză amețitoare, să ne urce pe dunele de nisip și să ne dea cu capul de toți pereții jeep-ului lui obosit, am mers aprox 25 de km prin deșert până în munți, la un sat de beduini. La întoarcere l-am rugat pe șofer să meargă mai încet că ne-a ajuns experiența de la dus și s-a conformat.

Beduinii stau 10-12 ani într-o zonă, până când se termină resursele de apă și apoi se mută în altă parte. Găsesc apa cu ajutorul cămilelor, cărora nu le dă să bea 2 săptămâni, după care le dă drumul prin deșert și unde se oprește o cămilă însetată și începe să scormonească pământul, înseamnă că acolo apa este aproape.

Satul în care ne-am dus noi era o familie de o sută și ceva de beduini, condusă de un șeic care administrează viața comunității. El vinde ce produc ei (uleiuri, țesături, alifii), iar din banii aceia tot el, și numai el, cumpără cele necesare comunității și le împarte în funcție de necesități. Inclusiv bacșișurile ajung la șeic, care le distribuie familiei de beduini după cum consideră.

Vizita în sat a început într-o casă de beduini, un cort de fapt, unde tot mobilierul consta dintr-o vatră de foc și o măsuță joasă, rotundă, unde o beduină, asistată de cele două fetițe (ale ei, probabil), făcea niște turte, din care am mâncat toată lumea.

Aici am auzit o poveste care mi-a plăcut, despre cum se însoară beduinii care nu văd fetele din cauza portului. Băiatul îi zice mamei că ar vrea să se însoare, iar mama aranjează o întâlnire cu una din fetele de măritat. Tinerii se întâlnesc, stau de vorbă puțin, iar fata își ridică vălul la un moment dat și băiatul o vede. Protocolul zice că fata îi face un ceai și dacă îl place pe băiat îi pune zahăr, dacă nu îi pune, mesajul este clar. La rândul lui băiatul bea ceaiul dacă o place pe fată și nu îl bea în caz contrar.

Apoi am intrat în cortul în care era o farmacie cu plante și alifii, care ne-au fost prezentate, împreună cu binefacerile lor și de unde puteam să cumpărăm.

Cel mai tare din sat era supermarket-ul, care pe lângă celelalte case făcute din papyrus și alte paie, era o clădire zidită în toată regula. Pe 2-3 rafturi erau câteva produse prezentate, iar cel mai des am văzut cumpărându-se semințe în cornete de ziar.

Am urcat pe munte, pe două din stâncile cenușii care înconjurau satul, apoi ne-am reunit sub un șopron și ghidul a făcut niște jocuri de perspicacitate cu noi, am băut ceai și cine a vrut s-a plimbat cu cămila pentru câțiva dolari, dar nu mai țin minte exact, cred că 2. Îmi amintesc doar că a fost o diferență mare între prețul de aici și cel de la piramide.

Ne-am întors la baza din deșert și undeva în mijlocul deșertului șoferul ne-a oprit pentru un apus de soare spectaculos.

La bază am mâncat paste cu orez, mici, cartofi și alte legume, combinate foarte ciudat pentru noi, am băut cola, am fumat sisha, tot o premieră pentru noi, am urmărit un program artistic interactiv, destul de distractiv și ne-am întors la hotel la ora 19.

Dacă mă întrebați pe mine, am rezerve că acela era un sat de beduini veritabil, ci mai degrabă un sat încropit în scop comercial. Urme ale unui sat veritabil am văzut însă undeva între munți, când ne-am urcat pe una din stâncile pietrose care înconjurau satul nostru.

Excursia la Cairo și piramide

Am plecat de la recepție la 1,30 noaptea, cu un microbuz care a mai adunat câteva persoane în drum și ne-a dus până la autocar, undeva spre periferia orașului. Am trecut de punctul de control de unde s-a urcat și securistul (cu semn în frunte și mitralieră), care ne-a însoțit pe tot parcursul excursiei și am intrat în convoi, ni s-a spus. Nu știu care convoi, că nu am văzut așa ceva.

Drumurile au fost impecabile prin deșert, peisajul dezolant, iar traficul extrem de lejer. Rar ne-am întâlnit cu mașini. Spre Cairo am mers pe lângă mare, apoi am traversat munții cenușii, fără pic de vegetație și apoi am mers mult prin deșert.

Pe distanța de aprox 500 de km pe sens am avut o singură oprire, după aprox 3 ore de mers la un popas cu câte ceva de ronțăit, cafea, WC și bazar. WC-ul costa 5 lire egiptene, dar, dacă nu aveai lire, pentru un dolar intrau 2 persoane și dădeau 5 lire rest. La întoarcere oprirea a fost la același popas.

Dacă mi-ar fi spus cineva să dăm și noi o fugă într-o zi până dincolo de Suceava, să vedem o grămadă de lucruri, muzee, fabrici, minuni ale lumii, să ne plimbăm cu barca pe un râu, să luăm prânzul și să ne întoarcem înapoi fără să ne cazăm, m-aș fi uitat strâmb la el. Cam așa e excursia asta la Cairo, un tur de forță, dar cu toate neajunsurile, o experiență deosebită.

În jur de 8 dimineața intram în Cairo și cred că nu am văzut în viața mea un loc mai dezolant și mizerabil. Vorbesc despre periferia orașului până aproape spre centru, pe o distanță destul de mare. Am mai văzut și pe la turci locuri dezolante, dar Cairo le-a întrecut pe toate. Eu înțeleg sărăcia pentru că am trait cu ea ceva ani și apreciez oamenii care o trăiesc cu demnitate, dar mizeria din jurul unui om este peste puterea mea de înțelegere.

Cam 40 de minute am făcut de la intrarea în Cairo până la Muzeul de Egiptologie, care era primul obiectiv de pe lista noastră, timp suficient să ne minunăm de mizeria și sărăcia pe lângă care treceam.

Programul acestei zile lungi, care a durat fix 24 de ore, a însemnat un drum de 1000 de km dus-întors, vizita la Muzeul de Egiptologie din Cairo, plimbare cu barca pe Nil (de 2 ori), prânz, vizită la Institutul de Papyrus, vizita la Piramide și Sfinx, la o fabrică de parfumuri și înapoi la Hurghada.

Muzeul de Egiptologie din Cairo este renumit pentru că deține cele mai multe piese și cele mai renumite colecții de antichități egiptene din lume. Nu o să încerc o descriere a acestui muzeu pentru că mi se pare greu, dar dacă ajungeți acolo o să aveți parte de o bogăție de opere de artă, statui, mumii, sculpturi, comori și minuni antice, dovezi incontestabile despre cât erau de talentați artiștii din antichitate, multe expuse în vitrine dar și foarte multe păstrate în depozite, după cum ne-au spus ghizii.

La intrarea în muzeu ghidul ne-a prezentat un set de reguli care trebuiau respectate (printre care că poți face poze cu telefonul dar nu și cu camera foto și fără foto la masca lui Tutantkamon) și am stat în muzeu aprox 3 ore. 2 împreună cu ghidul nostru, de la care am aflat o grămadă de povești despre istoria lor dar și despre traiul actual, de zi cu zi și o oră am avut la dispoziție ca să vedem singuri, ceea ce ne-a impresionat cel mai mult din ce aflasem de la ghid.

Din multitudinea de informații mi s-a părut interesantă explicația despre simbolistica statuilor. Ca și statui bărbații sunt reprezentați cu maro iar femeile cu alb, simbolizând puritatea. Dacă era cu un pas înainte, cu barba dreptunghiulară și cu însemnele pe frunte (Horus și șarpele) erau vii la momentul realizării statuilor, dacă erau cu picioarele lipite și cu barba arcuită, alungită, erau morți. Doar Hatshepsut s-a reprezentat în statui tot cu maro, a purtat barbă și îmbrăcăminte bărbătească pentru a-și justifica poziția de faraon și aici am aflat eu că nu Cleopatra, nu Nefertiti, ci Hatshepsut a fost cea mai importantă femeie din Egipt, devenită regină, care a trăit 50 de ani din care a condus 22. Foarte multe istorisiri despre ea am aflat prin toate locurile în care am ajuns în această vacanță și templul ei de la Deir el-Bahri ne-a impresionat cel mai mult.

Așadar, la parterul muzeului, printre statui supradimensionate și sarcofage ale faraonilor, sunt colecții de papyrusuri și monede din lumea antică, iar la etaj am trecut prin Galeria de mumii și fără îndoială, piesa de rezistență a muzeului este Galeria dedicată lui Tutantkamon, inclusiv faimosul lui sarcofag, descoperit în Valea Regilor (Luxor), unde urma să ajungem și noi. Masca funerară de aur având 12 kg se află într-o încăpere separată, păzită, cu camere și, cum am spus, acolo nu am avut voie să facem poze.

Tot ce s-a găsit în mormântul lui Tutantkamon, aprox 5000 de obiecte din aur sau aurite, se află la muzeu. O sută și ceva de kg de aur în cele 4 sarcofage care se băgau unul în altul. Însă mormântul lui din Valea Regilor este o groapă mică și simplă, fără nimic în ea. Tot ce este important se află la muzeu. Tutantkamon a devenit faraon la 9 ani și a murit la 19 ani, a fost important doar pentru că i s-a găsit mormântul intact dar, totuși, de unde o fi avut atâtea bogății la doar 19 ani?

După poveștile cu Hatshepsut, despre care nu știam nimic până la această vacanță, mi-au plăcut poveștile despre viața și domnia lui Ramses al II-lea, care a avut 25 de neveste, 200 de copii și a domnit 62 de ani.

După muzeu a urmat o plimbare plăcută pe Nil, de 40 de minute, cu 10 EUR de persoană și o ședință foto făcută de ghidul nostru, foarte priceput. Am văzut o altă față a orașului, cu case superbe ale personalităților marcante din Egipt, hoteluri de top, cafenele și restaurante moderne. Să nu uităm că totuși Cairo este al treilea oraș din lume după Tokyo și Mexico și cel mai mare din Africa.

După plimbarea pe Nil a urmat prânzul, tip bufet, cu mâncăruri tradiționale, destul de gustoase, dar nu toate apetisante, undeva în zona piramidelor (cartierul Giza). De pe terasa restaurantului vedeam vârful marii piramide.

Ziua a continuat la Institutul de Papyrus, unde deja eu nu am mai avut răbdare pentru că vedeam cum se duce ziua și noi nu ajunsesem la piramide, principalul motiv pentru care am ales excursia asta. După povestea frumoasă a papyrusului, aceeași procedură de a-ți băga pe gât produsele lor, dar pe mine nu m-a interest nimic pentru că avem sursa noastră de papyrus din Indonezia și ne-am cam făcut plinul, chiar dacă și aici unele erau absolut superbe. Oricum aveți grijă că tot ce se vinde la fabricile unde ajungeți este foarte, foarte scump, în comparație cu ce am văzut în Hurghada. Și nu este nici o diferență calitativă, chiar dacă ei așa trâmbițează sus și tare. Prietenul nostru și-a cumpărat un papyrus de la Institut, care își schimbă imaginea la întuneric și același model l-am cumpărat și noi de la magazinul de suveniruri cu prețuri fixe din Hurghada, Cleopatra, de 8 ori mai ieftin. Într-o seară, la hotel, le-am analizat pe amandouă în fel și chip, curioși să găsim diferențele alea care să justifice prețul, dar n-am găsit nimic.

În sfârșit, am ajuns să vedem Piramidele de acu 4600 de ani, printre ele una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, care se află în cartierul Giza, Cairo. Sunt 9 piramide făcute de faraoni, tată, fiu și nepot. Fiecare avea câte una, tatăl mai avea 3 piramide mai mici pentru neveste, fiul niciuna, iar nepotul încă 3.

Marea Piramida din Giza sau Piramida lui Keops este cea mai renumită, fiind și cea mai mare dintre toate. Pe vremuri avea vârful din aur, pe care l-a luat Solomon și și-a făcut propriul templu.

Doar în una din piramide, cea mai mica, se poate intra, dar ghidul nu ne-a recomandat. După cum citisem, nici cei care au făcut-o nu recomandau, din cauză că acolo nu găsești chiar nimic decât o încăpere foarte mică, fără aer, așa că am preferat să facem o ședință foto cu piramidele, cât cei câțiva doritori și-au satisfăcut această curiozitate.

Coborând de la piramide spre partea estică a complexului am dat de Marele Sfinx de la Giza, o imensă statuie cu capul unui rege sau zeu (nu se știe exact, așa cum nu se cunoaște anul construcției și de către cine) și corpul unui leu. Sfinx-ul rămâne un mister pentru omenire dar și o minune a lumii.

După o ședință foto și la Sfinx, unde cu ajutorul ghizilor am avut niște poze super faine, am mers la fabrica de parfumuri, unde am avut parte de o prezentare interesantă, s-au cumpărat niște parfumuri, care v-am spus că nu sunt bune de nimic, după părerea mea, ne-am îmbarcat în autocar și am ajuns la Hurghada la 1 noaptea, fix la 24 de ore de când ne pregăteam să plecăm în excursie. Noroc că următoarea zi a fost una de voie, cu bălăceală, animație, gimnastică, bellydance, seara program cu echipa de animatori, activități la care am luat parte din plin.

Concluzia acestei zile am spus-o și în partea introductivă. Recomand o excursie privată la Cairo ca să poți evita vizitele la fabricile de papyrus sau parfumuri și să te bucuri mai mult de Piramide, cu toate că până la urmă toată ziua aceea am trait niște experiențe deosebite.

Excursia la templele de la Karnak și Luxor

Am plecat la 5,30 din fața hotelului și ne-am întors la 22,30, zi lungă și asta. O oră am pierdut până s-au adunat toți excursioniștii din Hurghada. Spre Luxor am mers prin deșert o bucată, apoi am traversat munții, am făcut tot un singur popas pentru WC și cafea, apoi Qena, una dintre cele mai frumoase localități, urmată de Karnak și Luxor.

De la Qena peisajul a devenit foarte frumos în comparație cu ce văzusem până atunci în Egipt. Am mers pe lângă lunca Nil-ului și cele 2 canale artificiale, pe o parte și pe alta a șoselei. Din cauză de apă erau câmpuri întregi de culturi, multă verdeață, pomi, porumb și alte plante pe care nu le-am recunoscut. Câmpurile erau pline de oameni care lucrau în căldura aia, așa cum se lucra la noi acum o sută de ani, super rudimentar. Vai de mama lor, nu pot să zic altceva.

Prima oprire a fost la Templul din Karnak, cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată (aprox 100 de hectare), cu 25 de temple mai mici în interior, din anul 1979 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Aleea Sfincșilor pe care am intrat a fost făcută de Ramses al II-lea și acolo se regăsesc 1350 de statui de la Karnak până la Templul din Luxor, care în antichitate erau unite.

Sala Coloanelor (Hypostyle) cea mai mare din lume cu 134 de coloane, reprezintă toate orașele vechiului regat egiptean. Obeliscurile de granit sunt făcute dintr-o singură bucată, cel mai mare are 320 de tone și vreo 25 sunt răspândite prin lume, iar pe unele le-am văzut și noi prin Istanbul, Paris în Piața Concorde sau Londra.

Din capătul templului de la Karnak se vede Templul de la Luxor, dar noi n-am mers până acolo și nici n-am avut o oprire, doar l-am văzut de la Karnak, apoi din autocar și de pe apă, când am făcut plimbarea pe Nil. Așa cum am văzut și impunătorul hotel Winter Palace unde Agatha Christie a scris un roman.

Tot din mașină am văzut și Coloșii lui Memnon, 2 statui imense din piatră, care îl reprezintă pe faraonul Amenhotep al III-lea, statui de 18 m înălțime. Ele sunt așezate la intrarea în templul faraonului, care nu mai există însă, fiind înghițit de Nil. La dus ghidul ne-a spus că ne oprim la întoarcere, iar la întors se făcuse destul de târziu și era foarte mare aglomerația, șoferul nu a avut unde să parcheze, așa că a oprit un pic mașina ca să facem poze și asta a fost tot la coloși.

Prânzul din acea zi a fost undeva în apropierea Nil-ului, apoi am traversat Nil-ul cu barca (inclusă în prețul excursiei), ne-a preluat din nou autocarul și în drum spre Valea Regilor ne-am oprit la Templul lui Hatshepsut din Deir el-Bahri, regina despre care abia aflasem la Muzeul de Egiptologie din Cairo, ca fiind femeia cu mână de fier a egiptenilor. Ea a fost fiica faraonului Tutmes I-ul, s-a căsătorit cu fratele ei vitreg, pe care l-a otrăvit pentru a ajunge la conducere, dar a sfârșit la fel, fiind asasinată de fiul ei vitreg pe care de la 2 ani l-a trimis la orfelinatul din Karnak. La 18 ani acesta s-a întors, a otrăvit-o, i-a distrus mormântul și i-a furat tezaurul care nu a fost găsit niciodată.

Templul lui Hatshepsut zidit numai în piatră, structurat pe 3 nivele, este un monument impresionant, grandios și cu toate că este cel mai lung mormânt, foarte aspectuos pe afară, la interior nu se mai află mare lucru.

Apoi am avut o oprire la o fabrică de alabastru, unde am fost întâmpinați cu un program artistic haios, dar asta nu i-a ajutat prea mult, pentru că de aici nu s-a cumpărat mai deloc.

În sfârșit am ajuns pe Valea Regilor pentru a vedea mormintele faraonilor. Cum spuneam, pentru că piramidele costau foarte mult și erau foarte greu de realizat, faraonii au căutat un alt loc unde să fie înmormântați și au ales Valea Regilor, pentru a-și construi morminte în stânca muntelui. Pe această vale îngustă urma să vedem și noi cele mai reprezentative morminte, care erau de fapt niște tuneluri în capătul cărora era sarcofagul faraonului.

Pe Valea Regilor sunt 31 de morminte majore și altele de necunoscuți, iar noi am avut opriri la mormintele faraonilor Ramses I, IX, IV (cel mai lung mormânt), ultimele două cu fresce deosebite, iar la Tutankamon unde am găsit o groapă goală și scurtă am privit doar de la intrare, pentru că nu era nimic de văzut.

La Templul lui Hatshepsut și la mormintele de pe Valea Regilor am ajuns cu un titcar care mergea din parcarea unde ne lăsa autocarul și după ce treceam foarte repede prin nelipsitul bazar și insistența comercianților.

Cei care au dorit (și au dorit toți pentru că alternativa era să stai în autocar și să aștepți), au putut să mai facă o plimbare pe Nil până la Banana Island, 10 EUR de persoană, unde era o plantație de bananieri și ni s-a spus că vom vedea crocodili, ceea ce pe Nil nu mai sunt. Comercială și excursia asta, dar plăcută. Amărâtul de crocodil era în captivitate, într-o cușcă mai mică decât lungimea lui, am mâncat fructe exotice pe săturate și ne-am întors la Hurghada după o altă zi obositoare, dar extrem de interesantă.

Excursia cu submarinul

Cu această excursie, chiar nu vreau să insist pentru că mie mi s-a părut un mare fâs. La 9,30 ne-am transferat de la hotel la Hurghada Marina, în aprox 20-25 de minute cu un microbuz elegant, cel mai modern dintre toate cu care am mers. Am mers o oră cu submarinul până la un recif de corali, unde submarinul s-a oprit și ne-am învârtit în cerc ca să vedem coralii și peștii, dar nu am văzut ceva atât de spectaculos pe cât mă așteptam. Și pentru că am avut termen de comparație ulterior, chiar nu am văzut mare lucru. Pești aproape deloc, iar corali am văzut mult, mult mai deosebiți ulterior. Singurul moment frumos a fost când unul din amfitrioni a trecut pe la geamul fiecăruia, dând de mâncare unor pești frumoși, pe care în afară de acest moment nu i-am văzut. În plus geamurile de la submarin nu erau deloc clare, se vedea în ceață prin ele și chiar nu ne-am bucurat de o experiență wow.

În această excursie am fost de acord să luăm CD-ul cu poze și filme pentru că ne-am gândit că n-am văzut noi mare lucru dar o să avem niște poze mișto făcute de ei. A fost cea mai mare țeapă pentru că pe CD-ul ăsta ne-am regăsit în 22 de poze, una mai proastă decât alta și nu am avut nici un filmuleț, așa cum s-au lăudat.

Excursia asta cu submarinul a mai însemnat un stop la o platformă pentru snorkeling sau plajă. Noi nu am fost atenți la detaliul ăsta când am luat excursia, este adevărat destul de în grabă și n-am avut la noi costumele de baie. Echipamentul de snorkeling era gratuit dar nu ne folosea la nimic în lipsa costumelor. Așa că 1,15 ore cât a însemnat oprirea, am socializat și ne-am plimbat de colo-colo, prin soare, pe platforma aceea. Ne-am întors în port și am fost transferați la hotel undeva în jur de 13,30. Eu, personal, n-aș mai repeta această excursie.

Excursia la Orange Bay

Orange Bay este un golf din Insula Giftun și excursia asta a fost cea mai frumoasă și ne-am felicitat că am ales-o la finalul vacanței pentru că a încununat o săptămână plină de experiențe. A fost o excursie de o zi plină, la 8 am fost transferați la un port, înainte de a urca pe vas ne-am luat masca și labele de snorkeling, pe care tot acolo le-am lăsat seara și am avut parte de cea mai frumoasă zi din această vacanță.

Echipa gazdelor a fost cea mai profesionistă de care am avut parte, 2 tineri și ajutoarele lor au fost total diferiți de ceilalți cu care am interacționat în alte excursii. Cumva or fi fost școliți în ale turismului prin alte părți pentru că au făcut lucrurile la un standard mult mai ridicat decât ceilalți.

Ne-au prezentat programul zilei, ne-au vorbit și ei despre istoria lor, am aflat și de la ei povești și legende, am aflat chiar, cu uimire, că un român a fost regele lor timp de 7 ani, dar nu a fost prea iubit pentru că a vrut să schimbe hieroglifele cu alfabetul latin.

În această excursie am avut 4 stopuri. Am făcut o oră din port până la golful Orange Bay, am stat 1,5 ore, la plajă, bălăceală, o super bere Stela și incursiune pe micuța insulă, apoi am avut prima sesiune de snorkeling, care a fost din nou o premieră pentru noi, am mâncat pe vas, după care a urmat a II-a sesiune de snorkeling și ultima etapă a fost o plimbare pe mare cu banana și sofaua.

Prima sesiune de snorkeling a fost de grup, am primit indicații și ajutor din partea ghizilor, care au mers cu noi până la o distanță considerabilă de vas și i-au ajutat pe cei care nu știau să înoate, dar totuși voiau să aibă parte de această experiență.

A doua sesiune de snorkeling a fost de voie, fără ajutorul ghidului și mult mai aproape de vas. Pentru distracție a fost și o sesiune de sărituri de pe puntea vasului și au fost câțiva curajoși pe care i-am aplaudat la scenă deschisă, dar și o repriză de dansuri de-ale lor, care ne-a făcut mare plăcere și ne-am maimuțărit cu toții.

Prânzul l-am luat pe vas după ce am plecat de la Orange Bay și am avut parte de cea mai bună mâncare din toate excursiile pe care le-am avut. Masa a fost tot tip bufet, cu mai multe feluri, apă suc, cafea au fost toată ziua la discreție, niște biscuiți, covrigei, chipsuri iar la sfârșitul mesei, dar și mai târziu, ne-au servit cu fructe exotice, tăiate și aranjate frumos pe platouri.

Inclusiv plimbarea cu sofaua și banana au fost experiențe noi pentru mine, de care m-am bucurat din plin. Niciodată nu m-au tentat aceste experiențe până atunci și nu credeam că o să mă dau vreodată cu banana pe mare.

Frumoasa excursie s-a prelungit cu o oră față de ora anunțată, astfel că am ajuns înapoi în port la 17,30 în loc de 16,30, după o zi specială, iar gazdele noastre nu au cerut nimic agresiv, ci la sfârșitul zilei a pus fiecare într-o cutiuță cât a vrut.

Ca să fac și un rezumat al costurilor (am făcut eu paritatea USD/EUR), ele au fost așa:

În total 1900 de EUR s-au dus cu această vacanță.

Și dacă ar fi să rezum câteva sfaturi pe care le-am tot strecurat prin articol:

Cam astea au fost experiențele noastre în Egipt și m-aș bucura dacă cuiva îi va folosi măcar o parte din ce am scris.

La întoarcerea în țară am avut un zbor la fel de bun ca la dus. La 10 am fost preluați de la hotel, în 10 minute am fost la aeroport, am trecut prin 3 filtre, am cumpărat câteva suveniruri (curmale, în special), iar avionul a decolat cu 10 minute întârziere din care a recuperat jumătate, astfel că la 15,45 poposeam din nou pe pământ românesc. În avion am avut sandvich cu pui, biscuiți, banană, apă sucuri, bere, vin, cafea, ceai.

Vacanța asta nu a fost doar de relaxare, cum s-a dorit initial. Dar va mai fi măcar un Egipt în viața asta, neapărat pentru așa ceva, ceea ce vă doresc și vouă. Este un loc în care chiar ne putem încărca bateriile.

---

VIZUALIZĂRI: 6187 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI