Peste așteptări!

TIPĂREȘTE

Sunt ani buni de când am ales să mergem la mare la începutul lui septembrie. La început a fost o decizie luată din rațiuni financiare, prețurile extrem de accesibile din programul „Litoralul pentru toți” fiind foarte tentante. Ulterior însă, am ajuns să apreciem atât de mult beneficiile acestei perioade – liniștea, lipsa aglomerației, soarele blând de septembrie – încât acum nimic nu ne-ar convinge să alegem o altă perioadă a anului. Ba chiar am alege a doua săptămână din lună – asta dacă marea majoritate a hotelurilor nu ne-ar sabota prin decizia de a se închide după prima săptămână de septembrie.

Prima dată când am plecat prin „Litoralul pentru toți” (acum 10 ani) am ales hotelul Amfiteatru din Olimp. Nu mai fuseserăm niciodată acolo, dar știam de complexul respectiv și de renumele lui de la părinți. Știam că pe vremuri fusese perla litoralului și că era extrem de greu, dacă nu imposibil, pentru un român de rând să ajungă să fie cazat acolo. La momentul la care am fost noi, însă, se știa că hotelurile erau într-o stare nu foarte fericită, așa că am plecat de acasă cu convingerea că va fi o experiență pe care nu o vom repeta. Acolo însă ne-am schimbat complet convingerea, pentru că pur și simplu ne-am îndrăgostit de stațiune și de hoteluri. La Amfiteatru am reușit să prindem doar de două ori bilete. De cele mai multe ori în acești ani, hotelul se închidea la 1 septembrie, așa că singura opțiune pentru noi rămânea Hotelul Belvedere, clar inferior din punctul de vedere al condițiilor de cazare. Însă priveliștea și plăcerea inegalabilă de a ne trezi dimineața în zgomotul valurilor pentru a vedea soarele ieșind din mare au compensat de fiecare dată, așa că am revenit iar și iar (cu două excepții în acești zece ani – o dată am fost la Aurora, în Mamaia, iar a doua oară la Cristal, în Cap Aurora), convinși că acela este locul perfect pentru noi. Dacă nu am scris niciodată un review, a fost din convingerea că aș fi extrem de subiectivă și n-aș fi vrut să am pe conștiință vreun turist dezamăgit.

Cum anul acesta niciunul dintre cele două hoteluri nu a mai fost deschis, am fost nevoiți să ne reorientăm. După ce am apelat la ajutorul colegilor de pe AFA (cărora le mulțumesc încă o dată pe această cale) și după o lungă analiză în familie pentru a alege varianta cea mai potrivită pentru gusturile noastre – aparent, foarte simple, pentru că, în fond, nu ne doream decât un hotel cu vedere la mare și nimic altceva, dar, paradoxal, foarte complicate, pentru că am constatat că deși nu ne dorim prea multe, e foarte greu de găsit ceea ce vrem noi ???? – am ales Hotelul Opal din Cap Aurora. În Cap Aurora am mai fost și în trecut, când am stat la Hotel Cristal -vezi impresii (de care am fost foarte încântați și despre care am scris la vremea respectivă pe AFA – în caz că vă întrebați, singurul motiv pentru care nu l-am ales și acum a fost faptul că nu prea are vedere la mare), așa că știam deja la ce să ne așteptăm de la stațiune.

Am făcut rezervarea pe Booking la începutul lui august, pentru o cameră superioară cu vedere la mare. Nu mi s-a solicitat avans, însă la condiții scria că, în cazul în care renunț la rezervare după data de 25, va trebui să plătesc echivalentul primei nopți de cazare. La momentul rezervării, am trimis un mesaj la recepție, întrebând dacă mi se poate garanta o cameră la un etaj superior, cu vedere la mare, acesta fiind singurul aspect care mă interesa. Spre surprinderea mea, am primit răspuns în mai puțin de jumătate de oră (prima bilă albă!), în care mi s-a promis o cameră la etajul 7, central, cu vedere la mare. Am răspuns că, în condițiile acestea, rezervarea este fermă și, dacă este nevoie, pot plăti un avans. Mi s-a răspuns (din nou, foarte repede) că nu este nevoie, plata integrală urmând să se facă la cazare. Pe data de 26 august, am fost sunată de la recepție, pentru reconfirmare.

Prezentare generală

Hotelul este situat chiar la intrarea în Cap Aurora, făcând corp comun cu hotelurile California, Cristal și Topaz și fiind cel mai impunător și mai vizibil dintre ele. În imediata vecinătate se află hotelurile Capitol, Rio, și Delta din Jupiter și Mera Onix din Cap Aurora. Există câteva golfulețe în apropiere, unde se poate face plajă (sunt chiar și șezlonguri de închiriat), însă intrarea în apă este cu pietre și nu sunt prea mulți care se aventurează. Zone cu plajă ok sunt cam la 20 de minute de mers lejer în oricare dintre direcții, în funcție de preferințe – spre Jupiter este plaja mai bună, dar mai aglomerată și cu (prea) multe șezlonguri (cei care își doresc să facă plajă pe cearceaf vor găsi cu greu un loc bun); spre Venus este mai multă liniște și mai puține șezlonguri, dar e mai greu de găsit o zonă fără bolovani în apă. Undeva în vecinătatea plajei Mera Onix este o zonă bună pentru intrare în apă. O plajă într-adevăr bună din toate punctele de vedere este în zona Perla Venusului/Europa FM, dar este prea departe (aproximativ 40 de minute de mers pe jos).

Hotelul are 216 camere duble, 150 dintre ele având vedere la mare (nu neapărat și spre răsărit), și 15 apartamente, toate cu vedere spre mare.

Camerele duble sunt de două tipuri – standard (la etajele 4,5, 6) și superioare (etajele 1,2, 3,7 și 8), diferența dintre ele (reflectată și în preț) fiind starea băilor (renovate sau nu).

Apartamentele au living (cu canapea extensibilă), dormitor (cu pat matrimonial) și două balcoane.

Parcarea este destul de încăpătoare (nu acoperă necesarul celor peste 200 de camere, dar cu siguranță este peste medie) și mai are avantajul că este păzită zi și noapte.

Hotelul are, de asemenea, restaurant propriu, 4 săli de conferințe, teren de tenis și loc de joacă, dar și o grădină interioară pe care o împarte cu hotelurile California și Cristal și care ar fi superbă dacă ar fi puțin mai bine îngrijită (am văzut-o într-o stare mai bună în 2012, când am fost cazați la Cristal). Opalul nu are piscină proprie, dar doritorii pot intra la piscina Hotelului California, contra sumei de 30 de lei pe zi.

NB: Cum am văzut că pe site sunt multe impresii negative referitoare la acest hotel, vreau să subliniez că impresiile de mai jos se referă la condițiile găsite de noi în prima săptămână de septembrie (2018) în camera 715 (cameră superioară cu vedere la mare).

Prima impresie

Am ajuns la hotel în jurul orei 11 (deși cunoaștem și, în general, acceptăm politica de cazare a hotelurilor, soțul meu nu suportă să iasă din București mai târziu de ora 7.30 dimineața, indiferent unde pleacă). La recepție ni s-a spus că ne pot da o cameră în jur de ora 14-14,30 (ceea ce era rezonabil – ora oficială de cazare este ora 18, dar ni s-a spus încă de la rezervare că, cel mai probabil, în jur de ora 15 ne putem caza). Am ieșit, așadar, la o scurtă plimbare prin împrejurimi – ocazie cu care am constatat că aproape toate locurile de parcare ale hotelului, care nu sunt puține, sunt ocupate (și așa au rămas până aproape de plecarea noastră). De altfel, soțul meu a găsit destul de greu un loc de parcare, de unde nu a mai scos mașina până la plecare. La ora 13 am primit un telefon, prin care eram anunțați că ne putem prezenta la recepție pentru cazare. Ceea ce am și făcut. Fiind destul de aglomerat la recepție, doamnele ne-au dat cheia și telecomenzile și ne-au spus că putem face plata mai târziu. Cred că este primul hotel (din experiența mea) unde nu ni se cer banii în momentul cazării.

Camera

Camera 715 este situată la etajul 7, pe aripa cu vedere către piscina Hotelului California. Este una dintre camerele superioare. Are o priveliște minunată spre mare și spre stațiunea Saturn, dar, deși în mintea noastră vedere spre mare = vedere spre răsărit, din cauza stilului arhitectural aparte al acestui hotel, din camera noastră nu se vedea și răsăritul. Asta e, mi-am spus, un motiv în plus pentru o plimbare pe plajă în zorii zilei. Camera este destul de mare, curată, cu mobilă din pal relativ nouă, mochetă nouă, aer condiționat, televizor (LCD, dar cu diagonală mică), frigider tip minibar, un dulap destul de încăpător, dar și un cuier destul de mare pe hol. În cameră există semnal Wi-Fi, dar destul de slab (merge pentru verificarea e-mail-ului sau a notificărilor/mesajelor de pe rețele sociale, dar nu și pentru videoclipuri sau filmulețe). Semnal bun este în spațiile comune ale hotelului (recepție, restaurant etc.)

Camera are o baie micuță, dar renovată, fără cabină de duș – zona dușului este cât jumătate din baie, pe lungime, fiind separată printr-o bordură îmbrăcată în gresie și având scurgerea în pardoseală. Mie, personal, îmi plac mai mult aceste băi. Avantajul, în cazul de față, este construcția suficient de înclinată a podelei, astfel că apa care trece dincolo de zona dușului nu rămâne prea mult timp pe podea după baie. Dezavantajul băii de la Opal este lipsa unui sistem de ventilație.

Mai deranjant însă este balconul foarte îngust. Cele două scaune de plastic încap tocmai bine cât să nu împiedice deschiderea plasei de țânțari mobile de la ușa balconului și să lase liber spațiul din dreptul unității AC, amplasate pe podeaua balconului (neinspirată idee!). Deci prea mult spațiu de manevră sau de confort nu există. Pe de altă parte, e mult mai bine decât deloc (personal, nu suport hotelurile fără balcon, în special la mare).

Lenjeria de pat a fost schimbată la 3 zile (de două ori pe parcursul șederii noastre – mai des decât ar fi fost necesar, după părerea mea), iar prosoapele la fel. Probabil ar fi fost schimbate și mai des, la cerere, dar noi aveam prosoape și de acasă, așa că abia dacă am apucat să le folosim pe cele de la hotel înainte de a fi schimbate. Nu știu să spun dacă s-a folosit aspiratorul în cameră (nu bag mâna în foc nici că da, nici că nu) – personal, am obsesia de a nu intra cu nisip în cameră când venim de la plajă. În plus, mocheta este destul de pestriță și nu am stat să analizez cu lupa. Tot ce știu este că a fost suficient de curat încât să nu simt câtuși de puțin un disconfort din acest punct de vedere.

Personalul de serviciu intră zilnic să ridice gunoiul și, la nevoie, să suplimenteze hârtia igienică. Consumabilele (șampon/gel de duș, săpun, cască de baie, șervețele umede) nu le-am folosit, deci nu știu să spun dacă se suplimentează sau nu pe parcursul sejurului.

Micul dejun

La momentul rezervării, puteam opta pentru cazare cu pensiune completă. Tarifele pentru mese erau de 37 lei/pers. pentru micul dejun, respectiv 51 lei/pers. pentru fiecare dintre celelalte două mese ale zilei (toate mesele fiind servite în regim de bufet suedez). La recepție, prețurile sunt ceva mai mici. Inițial, am optat doar pentru cazare. În general, indiferent unde mergem în concediu, nu optăm pentru pensiune completă, pentru că nu ne dorim să fim condiționați nici de programul de masă, nici de meniul restaurantului respectiv, mai ales dacă nu cunoaștem localul. La recepție, am hotărât să optăm pentru mic dejun inclus, ca să scăpăm de grija primei mese a zilei înainte de a pleca la plajă.

Nu ne așteptam la cine știe ce – cam știm ce înseamnă un mic dejun, fie el și bufet suedez, la 3 stele, mai ales la un hotel de asemenea dimensiuni, care pune, de regulă, accentul pe cantitate, și nu pe calitatea produselor. Așadar, nici nu am avut de ce să fim surprinși într-un fel sau altul. Produsele erau proaspete, dar dintre cele mai ieftine, destul de variate ca gamă, dar nu și de la o zi la alta: cașcaval, parizer/șuncă, crenvurști, ouă fierte, ouă ochiuri/omletă, cârnăciori/bacon prăjit, două tipuri de brânză, brânză topită, ardei gras, roșii, castraveți, iaurt, cereale, cremă de ciocolată, cozonac (genul ieftin de supermarket), chec, unt, gem, miere, cafea, ceai, sucuri din gama Pepsi sau suc de portocale, toate la dozator. Acolo unde vedeți liniuța oblică în enumerarea de mai sus înseamnă că într-o zi era o variantă, iar în ziua următoare cealaltă variantă, mereu în aceeași combinație. De remarcat la micul dejun au fost pâinea cu semințe (am găsit în fiecare zi la prima oră, nu știu dacă era și mai târziu) și salatele – într-o zi salată de crudități, iar în ziua următoare salată orientală – singurele care ieșeau din tiparul sec al micului dejun.

Personalul

Un mare plus al acestui hotel. Începând cu personalul de la recepție (doamne foarte amabile, zâmbitoare, gata mereu să ne ajute cu informațiile dorite – și am tot avut de întrebat!) până la personalul de serviciu (genul discret, dar eficient – nu ne-am întâlnit decât în ultima zi, la plecare, dar nici nu ne-a lipsit nimic pe parcurs).

Foarte plăcut surprinși am fost și de personalul de la restaurant – o parte din el alcătuită din elevi aflați în practică. Angajații erau extrem de eficienți, în condițiile în care restaurantul era plin chiar de la prima oră. Nicio față de masă nu era murdară, iar dacă se întâmpla vreun accident, fața de masă respectivă dispărea cât ai clipi, apărând în locul ei una imaculată. Produsele se suplimentau în permanență, iar farfuriile sau ceștile goale dispăreau de pe masă imediat.

Concluzii

Nu, nu am găsit încă hotelul perfect (de fapt, am ajuns împreună cu soțul meu la concluzia că nimic din ce am văzut și trăit nu se poate compara cu experiența vacanțelor anterioare din Olimp). Însă judecând lucrurile prin prisma a ceea ce ne dorim noi de la un hotel, Opal are aproape toate datele necesare pentru a intra pe lista noastră de hoteluri preferate (cumulând toate detaliile povestite mai sus). Nu știu dacă aș mai opta a doua oară pentru micul dejun și aș încerca o cameră la același etaj, dar care să aibă, în același timp, și vedere către răsărit.

În rest, pot spune că anul acesta a fost cel mai aglomerat din experiența noastră de litoral la început de septembrie. Cu siguranță, la acest lucru au contribuit și voucherele de vacanță, dar și dorința hotelierilor de a compensa cumva păguboasa lună iulie a lui 2018 prin prelungirea sezonului (în stațiunile din sud sezonul se cam încheia în jur de 5 septembrie). Deși per ansamblu n-a fost tocmai rău, ne-am amintit cu o oarecare nostalgie de sezonul din 2009, când mașina noastră rămăsese aproape singură în parcarea de la Amfiteatru, când pe 4 septembrie se închiseseră aproape toate terasele din Neptun (noi având bilet până pe 10 septembrie) și am avut șocul cel mai mare când am realizat că toate farmaciile urmau să se închidă cu câteva zile bune înainte de plecarea noastră!

Din contră, anul acesta pe 7-8 septembrie Jupiterul era foarte animat, suficient de aglomerat încât să fii nevoit să cobori de pe trotuar pentru a-i depăși pe turiștii aflați în căutare de bunătăți sau suveniruri pe la diverse tarabe. Cea mai enervantă, de departe, a fost poluarea fonică – genul cinci melodii, de la cinci terase diferite aflate la câțiva metri una de alta. Motiv pentru care m-am felicitat încă o dată că nu am ales un hotel din Jupiter (deși eram foarte tentată). Minunata senzație de liniște pe care o aveam în fiecare seară când intram în parcarea Opalului, după ce traversam haosul din Jupiter, e greu de descris în cuvinte.

---

VIZUALIZĂRI: 3390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI