Privind inapoi spre Marele Meteoron (II)

TIPĂREȘTE

"Timpul este gardianul care ne fura eternitatea! " spunea Sorin Cerin si asa este pentru ca privind in amintirile mele de la Meteore imi dau seama ca timpul le duce incet intr-un raft al mintii desi manastirile raman acolo intr-o posibila eternitate. Revin la acest subiect pe care nu-l pot indeparta din intrebarile mele si din lista mea de dorinte viitoare.

Spuneam in postarea trecuta de legea avatonului, inca in vigoare astazi pe Muntele Athos si in alte manastiri din lume. Principiul avatonului a fost creat de sf. Athanasie Meteoritul dupa regulile impuse cu mult timp inainte pe Muntele Athos de sf. Athanasie Athonitul, legea era foarte dura mergand pana la a se interzice sa se dea apa sau mancare femeilor gasite acolo care uneori veneau imbracate in haine barbatesti, alteori erau rude nevoiase ale calugarilor. Cu toate acestea femeile din satele vecine n-au ezitat sa urce atunci cand era nevoie de ajutor, cand incendii puteau distruge definitiv manastirile. In 1948 accesul femeilor a fost permis.

Manastirea Marele Meteor a fost inceputa de Sf Athanasie impreuna cu Ioasaf, fost imparat al Epirului cunoscut ca Ioan al VII Palaiologos, devenit calugar si staret aici. Pt ca s-a scris mult si documentat aici pe afa despre Meteore, postari pe care le-am citit inainte de plecarea acolo, voi reveni cu unele completari care mi-au fost de ajutor in timpul vizitei si cu unele pareri.

Sfantul Athanasie Meteoritul, ctitor, era din Neopatras, cel mai important oras al vremii in Tesalia, a studiat la Thesalonic si Constantinopol, a intrat de tanar in elitele bisericesti ajungand intai in Creta apoi la Mt. Athos. De aici pleaca la Meteore, dupa cele mai multe surse se pare ca a fugit din cauza atacurilor piratilor asupra Athosului, dupa altele se pare ca a fost expulzat dar nu se specifica motivul. Ajuns la stanci el aduna pustnicii de pe munte si incep constructia primei biserici din ceea ce urma sa devina Marele Meteor. O legenda din zona spune ca Athanasie a ajuns pe Platilythos, platoul stancii aflat la 613 m fata de nivelul marii si 415 m fata de raul Pind ridicat pe aripile unui vultur. Aduna materiale in decursul multor ani si incepand cu 1381 ridica biserica Theotokos, adica Maica Domnului, biserica ce mai tarziu, dupa modificari, primeste al doilea hram, cel al Schimbarii la Fata a lui Isus, cunoscuta si ca biserica Transfigurarii (Metamorfosis). Scimbarea la Fata este socotita un miracol in credinta crestina si este momentul aparitiei lui Isus pe muntele Tabor (taurului), o stanca solitara de 588m pe care arabii o numesc Djeber Tor. Biserica este refacuta si pictata mult timp dupa Athanasie de un fiu sau nepot al tarului Serbiei, Simeon Uros, care aduce averea sa, el calugarindu-se aici si devenind ulterior un staret deosebit de activ. Secolul XVI este deosebit pt manastire, atunci se fac multe constructii, se construieste in 1520 turnul cu balcon pt scripeti si plasa ce inlocuieste scarile "de vant", turn existent si astazi, apoi in 1557 se ridica o bucatarie, bine dotata pe acele vremuri, alaturi fiind trapeza ce astazi a devenit muzeu.

Biserica Schimbarii la Fata este minunat pictata, are o imbinare a scolii de pictura macedoneana dar mai mult cretana, dupa parerile unor specialisti acolo a lucrat Georgi, ucenic al lui Teofanis Cretanul Strelizas, Teofanie pictase si el pe Meteore la Mrea. Sf. Nicolae Anapafsas. La biserica Transfigurarii exista pe catapeteasma icoana Fecioarei Maria in chip de imparateasa cu coroana pe cap si Isus in picioare imbracat ca print si tinand in maini sceptrul si lumea. Nu am gasit informatii detailate, icoana este probabil din perioada renasterii paleologa, deja Isus era asimilat ca imparat si implicit Fecioara. Fecioara tine in mana spicul de grau, care, nu numai in ortodoxism, este sacru, el simbolizand invierea dupa moarte deci de fapt nemurirea sufletului. Din grau se face kolliva, la fel ca si la noi, ea a fost adusa in practica religioasa cam prin anii 400; simbolizeaza si Biserica ortodoxa, adica unitatea celor in aceeasi credinta cu Dumnezeu. Catolicii folosesc graul doar la prescuri nu la coliva. Am cumparat o copie ieftina a acestei icoane.

Vreau sa va spun si de drapelul galben cu acvila bicefala, neagra, se spune ca este drapelul Muntelui Athos, de fapt este drapelul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, considerata drept capul bisericilor ortodoxe, Biserica Greaca se considera un demn partener al acesteia. Acvila bicefala, semn pe care i-l veti gasi in curtea manastirii, este un simbol ce vine din trecut, Imperiul Roman avea ca semn acvila iar la scindarea in Imperiul roman de rasarit si cel de apus simbolul este refacut ca acvila cu doua capete, simbol ce este folosit de imperiul Bizantin de-a lungul intregii lui istorii; acvila bicefala se regaseste pe drapelele mai multor tari ortodoxe. Conform unor scrieri, acvila bicefala este simbolul puterii lui Isus imbinata cu puterea lumeasca a imparatului care era considerat imputernicitul Domnului iar culoarea galbena, aurul, reda suveranitatea absoluta a statului ortodox fata de alte state cu alte credinte. Culorile negru-galben au devenit oficiale atunci cand bizantinii i-au alungat definitiv pe catolicii europeni din Constantinopol, undeva la inceput de secol XIII. Sotul meu a incercat sa fotografieze drapelul care se gaseste si la intrarea in muzeu dar lumina era foarte puternica atunci, a fotografiat doar o poza a acestuia.

Sunt multe de vazut si de spus despre Marele Meteoron care, chiar prin muzeele sale ne arata o mica farama din bogatiile culturale ascunse de-a lungul vremii aici, unele dintre ele pierdute prin diverse parti ale lumii in timpul invaziei germane.

Voi citi cu placere fiecare articol bun ce va apare aici despre Marele Meteoron pt ca, citand din memorie o fraza de pe un blog deosebit, Meteorele imbina totul: misticul, religia, geografia, istoria, arta, contemporaneitate. Si sigur misticul va dainui in eternitate caci biserica si bisericile in general au ceva mistic, cuvant ce vine de la myst=cu gura inchisa, de care nu se vorbeste.

---

VIZUALIZĂRI: 2710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI