Locul sfant pazit de Dumnezeu

TIPĂREȘTE

In greaca, meteoros trimite la traiectoria unui meteorit, la ceva care pluteste intre cer si pamant. Sus, aproape de cer si departe de pamant se afla si manastirile de la Meteora. Calugarii le-au ridicat in varful stancilor care se inalta ca niste turnuri mai bine de 300 de metri; aici, in muntii de la Meteora, calugarii greci si-au gasit pacea sufleteasca.

In cadrul acestei excursii am avut noroc de o ghida foarte pasionata de meseria ei si foarte bine pregatita, povestindu-ne cu lux de amanunte istoria acestor locuri considerate una dintre cele mai mari comori ale civilizatiei; avand o fire mai poetica, ii placea sa foloseasca in descrierea obiectivelor turistice si a peisajelor intalnite o multime de figuri de stil – trecand pe langa muntele Olimp, care in acea dimineata avea culmile invaluite in negura, ne spunea, in gluma, ca la acea ora Zeus isi fumeaza linistit pipa.

Peisajul muntos din nord-vestul Tesliei a atras, in trecut, o multime de calugari, pesterile de la poalele muntilor oferindu-le adapostul necesar pentru rugaciune si meditatie. Unii dintre ei au simtit nevoia sa urce mai sus, catre grotele din stanci, indepartand apoi scarile si izolandu-se aici, departe de lume, pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu. Pentru a fi cat mai in siguranta in vremurile tulburi, constructia primelor asezari si manastiri s-a facut in cele mai inaccesibile locuri de pe terasele stancoase si in varfurile muntilor. Calugarii si-au adus cu greu materialele de constructie necesare, folosind franghii si scari strans legate.

Una dintre primele manastiri ridicate a fost Agios Stefanos, a urmat apoi Metamorphosis (Schimbarea la fata) care este cea mai impunatoare asezare monahala de la Meteora, fiind construita pe cea mai inalta stanca. Multa vreme accesul femeilor in manastire a fost interzis, nu aveau voie nici macar pentru a aduce mancare. In prezent, calugarii nu mai sunt atat de intransigenti cu noi, femeile, insa vizitarea este permisa cu conditia purtarii unei fuste lungi care sa ne acopere picioarele.

Urcusul spre Meteora incepe din Kalambaka, un orasel rustic si linistit, pe un drum serpuit printre colosii de piatra si ai senzatia ca trebuie sa urci pana la cer ca sa vizitezi manastirile. Si intr-adevar urci cu autocarul cam douazeci si cinci de minute. La Meteora am ajuns undeva pe la pranz; ghida a tinut sa ne precizeze ca la asfintit, cand negura acopera valea sau dimineata, cand ceata staruie printre varfuri, manastirile par ca plutesc pe valuri albe de in. Daca bine am tinut minte, numarul manastirilor de la Meteora ajunge undeva pe la douazeci si sase, dar in prezent numai sapte dintre acestea sunt populate, dintre care una de calugarite. Noi am vizitat numai doua: Manastirea Metamorphosis, care este o manastire de calugari si Manastirea Rousanou, o manastire de calugarite.

Turistii au devenit pentru comunitatile monastice sursa cea mai importanta de venituri, fiind create conditii pentru facilitarea accesului in zona; sunt stanci cu platouri destul de intinse unde pot incapea zeci de masini si autocare, iar pe marginea parcarii sunt o multime de comercianti de obiecte traditionale si de cult, formand o adevarata piata. Manastirile sunt asaltate de o multime de turisti din toata lumea – din aceasta cauza, ne povestea ghida, multi monahi iubitori de liniste au abandonat Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea.

Manastirile de la Meteora sunt un loc sfant pazit de Dumnezeu, o oaza duhovniceasca si o puternica atractie pentru mii de pelerini ce si-au gasit aici linistea sufleteasca.

---

VIZUALIZĂRI: 2138 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI