Scurtă incursiune în Tiraspol

TIPĂREȘTE

Să începem cu un banc-

 În USSR comandantul fortelor armate inspectează o unitate. Îi pune sa se dezbrace (afară fiind -grade), zicându-le că orice se înroseste taie. Primului i se inroseste nasul și rămane fara el. Comandantul il intreaba:-Te doare? -Nu. -De ce? -Sunt soldat sovietic! La al doilea se înroseste o ureche. Comandatul i-o taie si il intreaba:-Te doare? -Nu. -De ce? -Sunt soldat sovietic! La al treilea se inroșește p**a.  Comandantul tăindu-i-o il întreaba:-Te doare? -Nu. -De ce? -E a lu’ ala din spate…

Scurtă incursiune în Tiraspol

Unul din cele mai important și de neratat obiectiv turistic  avut de mine în vedere, în această incursiune din Republica Moldova, a fost vizitarea Statului Separatist Transnistria, în traducere liberă- în spatele Nistrului. Această Republică nerecunoscută pe plan international are o lățime de doar 30 kilometri și reprezintă o fâșie între Moldova și Ucraina.

Transnistria a apărut ca stat acum 100 de ani, când Moscova a înființat o Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, dincolo de Nistru, la 12 octombrie 1924. A apărut ca reacție la unirea Basarabiei cu România, prin decizia Parlamentului de la Chișinău (Sfatul Țării), la 27 martie 1918.

De atunci, republica de peste Nistru a fost utilizată permanent de Kremlin drept o formă de șantaj, mai întâi la adresa României (până în 1940), apoi, din anii 1990, la adresa Republicii Moldova, a Ucrainei și a Uniunii Europene și NATO. Dacă Moldova este influențată de politicile Occidentului, atunci acest lucru este o vulnerabilitate pentru politica de expansiune a Moscovei. Dacă, însă, Moldova ar fi controlată de politrucii Kremlinului, vulnerabilitatea ar privi în primul rând România.

Mai mult pe teritoriul Transnistriei au rămas aproximativ 1.500 de soldați și ofițeri ruși, membri ai echipelor de „menținere a păcii” stabilite în acordul din 1992. La Cobasna există un depozit de peste 20.000 de tone de muniție rămase de la fostele trupe sovietice și, apoi, ruse. În 1999, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), într-un document semnat la Istanbul inclusiv de Federația Rusă, a stabilit că aceste trupe ar avea termen să plece din Transnistria până în 2002. În iulie 2023, OSCE a cerut, într-un alt document adoptat de Adunarea Parlamentară, la Vancouver (Canada), ca actuala operațiune de menținere a păcii să se transforme într-o misiune civilă multilaterală, sub un mandat internațional.

Toate statele membre ONU consideră Transnistria parte legală a Republicii Moldova. Doar statele parțial recunoscute sau nerecunoscute din Osetia de Sud și Abhazia au recunoscut Transnistria ca entitate suverană, după ce și-a declarat independența față de Moldova în 1990, cu Tiraspolul ca și capitală declarată.

Populația Transnitriei este de aproximativ 500000 persoane, moldoveni, ucrainieni ori ruși. Situația politică de aici este foarte complicată, asta și în contextual războiului ruso ucrainian. Chiar am vrut să văd cu ochii mei, care este atmosfera acolo.

După micul dejun am plecat spre Transnitria, care este destul de aproape de Chișinău, am făcut cam 2,3 ore cu microbuzul, fără să ne grăbim vreun pic. La această tură ni s-a alăturat și Svetlana o ghidă moldoveancă din Chișinău un om deosebit care m-a impresionat profund din mai multe motive. Era foarte pregătită în meseria ei, își iubea țara și istoria ei și bonus avea și un caracter foarte frumos. Toate la timpul ei pentru că o să mai vorbesc de ea.

Pentru accesul în Republica Transnistriană trebuia musai să avem pașaport cu toate că era o vamă ad hoc, nu una adevărată. La intrarea în Transnistria am coborât din microbuz am dat cu toții pașapoartele, ne-au notat într-un catastif și ne-au dat un bilețel pe care trebuia să-l arătăm la întoarcere. Ei bine ca să nu le rătăcim cumva, am lăsat și pașapoartele și bilețelele în grija Svetlanei.

După ce am trecut așa zisa frontieră am intrat imediat în capitala Tiraspol. Acest oraș cu o populație de numai 135000 de locuitori este capitala Republicii Transnistriene. Aici am oprit și am făcut câteva poze la statuia  contelui Potemkin, favoritul reginei ruse Ecaterina II.

Vis a vis era un centru comercial unde a trebuit să mergem să schimbăm leii moldovenești, în ruble transnistriene. Ei bine aici am avut deja o mare surpriză. Localnicii erau foarte fericiți să ne vadă, ne-au întrebat una alta și chiar am povestit cu unii dinttre ei. Eu aveam impresia că o să se uite cu ostilitate la noi, dar din contra nici vorbă de așa ceva!

Principalul obiectiv turistic al orașului pe care nu aveam cum să-l ratăm era cetatea Tighina! Cetatea Tighina (redenumită de turci în Bender) este o cetate moldovenească din secolul al XV-lea, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, pe care a construit-o inițial din pământ și lemn – o palancă, pentru a apăra vadul de tătari. Cetatea de pământ era, probabil, rotundă sau semicirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poala valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic, datând din secolele XV–XVI.

Această cetate a fost refăcută de Petru Rareș și cucerită de sultanul turc Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „port fluvial, chei, loc de acostare” . În această perioadă Soliman I poruncește ca cetatea să fie reconstruită în piatră și lărgită dupa proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541.

La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu de o deosebită importanță militară au fost continuate de către meșterii moldoveni sub conducerea și supravegherea nemijlocită a lui Antioh Cantemir. Neculce scrie că Cantemir, adus de turci spre a isprăvi mai repede lucrările de reconstruire, cuprins de entuziasm, coborâse în mijlocul meșterilor și, apucând bolovanii grei, îi rânduia el singur în ziduri și-i îndemna și pe ceilalți la muncă. În această ultimă variantă cetatea se constituia dintr-un ansamblu de 10 bastioane și 11 turnuri înconjurate de același șanț tradițional de apărare.

Soarta amară a cetății stăpânite de turci l-a făcut pe Miron Costin să scrie că „s-a întunecat cetatea Tighinei” . În rezultatul celor trei războaie ruso-turce ea a trecut în stăpânirea Imperiului Rus, generalii țariști găsind de cuviință că e foarte potrivită pentru cazărmile soldățești. De prin anul 1812 sau mai bine zis din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cetatea Benderului a început să-și piardă treptat importanța strategică de altă dată.

Începând cu 1991, cetatea se află sub controlul regimului separatist transnistrean, care a și restaurat fortăreața între anii 2008–12.

Evident și noi am vizitat cetatea care apropo arată foarte bine renovată și am cotrobăit peste tot, am urcat și pe zidurile cetății și sus în turnul de veghe, am vizitat și muzeul de istorie, dar și o mică biserică, doar în camera de tortură nu am vrut să merg. Chiar îmi face rău să văd asemenea grozăvii.

Ca o picanterie la intrarea în cetate, Svetlana ne-a spus să nu vorbim românește pentru că onor casiera, dacă ne aude, ne face un alt preț de intrare!!! Rusia e încă la putere din păcate.

A urmat masa de prânz pe care am luat-o la cel mai tare restaurant din localitate, situat în hotelul numit Russia, cum altfel? Aici am avut parte de un meniu impus, dar cert este că am mâncat foarte bine la un preț modic.

Dacă tot am ajuns în Tighina am fost la un magazin alimentar de unde ne-am cumpărat vestitele icre de Manciuria la un preț destul de ridicat, apoi am fost la un magazin de băuturi de unde ne-am achiziționat coniac local Kvint la un preț ok! Chiar sunt recunoscuți pentru calitatea acestei licori bahice.

Concluzii. Nu vă uitați doar la ce spun politicienii la televizor. Dacă vreți să aflați mai multe despre o anumită țară sau despre un anumit loc, cel mai bine este să mergieți să vedeți cu ochii proprii. Transnistria oricum este un cartof fierbinte și este utilizată doar pentru interesele mamei Russia!

---

VIZUALIZĂRI: 440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI