Theologos – satul încremenit în timp

TIPĂREȘTE

Din centrul Potosului, din intersecția centrală, se face un drum de vreo 10-11 km până la Theologos, sat aflat între munți, suspendat, parcă, în timp și spațiu. În prezent, satul are aproximativ 600-700 de persoane de vârstă destul de înaintată. Am văzut doar foarte puțini copii, puțini adulți tineri, iar restul păreau suficient de vârstnici ca să fie bunici. Vizita la Theologos este bine să fie făcută după ora 18.00, pentru că, până atunci, satul pare pustiu.

Pentru cine nu a fost acolo, puțină istorie nu strică. Cine știe, poate îi voi trezi interesul. Așadar, satul este foarte vechi, primele mărturii scrise datând din jurul anului 1200. Theologos înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, fiind întemeiat pe locul unui vechi schit aparținând evanghelistului și teologului Ioan (de unde și numele localității). În vremuri străvechi, călugării de la Muntele Athos au profitat de apele bogate și vegetația abundenta și și-au construit aici chilii și mori de apă.

Satul are o istorie tumultoasă. A fost, pe rând, sub ocupație turcă, populat apoi de “cetățenii” vechiului Constantinopol, atacat constant de pirații bulgari, cedat de turci Egiptului, apoi luat înapoi de turci, Theologos a reușit, în cele din urmă, să obțină independența în 1912 și revenirea în sânul Greciei. În timpul celui de-al doilea război mondial, Theologos a cunoscut o perioadă de sclavie sub ocupația bulgară. Veche capital a insulei, până la jumătatea secolului al XIX-lea, Theologos își păstrează forma tradițională, așteptând în continuare iubirea și grija copiilor săi.

Vizitarea satului este recomandat să se facă la pas, iar locurile de parcare publică sunt la îndemâna oricui, chiar la intrarea în sat. Pornind fără grabă de-la lungul străduței principale, poți observa arhitectura locală, păstrată intactă, cu case din piatră și având acoperiș de ardezie, cu grădini cultivate și cu pomi fructiferi, cu flori la ferestre si alei pietruite. Totul pare încremenit în timp. Vechea biserică (în Theologos sunt vreo trei) este cu totul din piatra, cu curtea interioara din piatră, cu ziduri groase din piatră și cu acoperiș din ardezie. De altfel, aproximativ 90-95% din construcțiile satului sunt cu acoperiș din ardezie.

O scurtă oprire la muzeul etnografic local vă poate da o idee asupra vieții și ocupațiilor locuitorilor de acum 200-300 de ani. Prețul de intrare la muzeu este modic: 2 euro/persoană. Muzeul este organizat pe trei niveluri, inclusiv curtea interioară. Se pot vedea costume populare vechi, obiecte de mobilier și aranjament interior, cusături și broderii tradiționale, obiecte de gospodărie, iar în curtea interioară se pot vedea vechile prese de ulei sau de struguri. Mai multe, vă las pe voi să descoperiți.

La aproximativ jumatatea urcușului se află un atelier de pantofi, sandale, papuci. Atelierul are ferestrele spre strada, destul de mari încât să poți privi înăuntru. De altfel, poți chiar să intri în atelierul unde meșterul lucrează de zor încalțăminte din piele. Dacă vă face cu ochiul încălțăminte de vară, puteți cumpăra la prețuri ce variază de la 20 euro la 35-40 euro, în funcție de felul încălțămintei.

Drumul urcă ușor printre case, iar în culmea dealului se găsește o altă biserică, în spatele căreia se află cimitirul local. În fața bisericii este un mic parc străjuit de platani bătrâni, cu bănci pentru odihnă și un strop de liniște. Continuând, drumul începe să coboare până când ajungem de unde am plecat. Într-un fel, drumul este circular și ai senzația că nu ai fost niciodată plecat mai departe de intrarea în sat.

Așa, încet, cum am mers la pas, s-a înserat și ni s-a făcut foame. Deci, unde să mâncăm? Sunt taverne la intrarea în sat, dar noi am ales taverna lui Stelios, aflată undeva pe traseul pe care fusesem deja. Am ales taverna datorită aspectului rustic și a terasei umbrite de vița de vie și nu am regretat nici măcar o clipă. Aflat chiar la intrarea în tavernă, Stelios împărțea fluturași turiștilor aflați în trecere pe acolo. Mi-am aruncat o privire pe fluturaș și nu mică mi-a fost mirarea când am citit informații în cea mai corectă limbă română. Așa am aflat, chiar de la Stelios, ca acesta se trage dintr-o veche familie de vlahi. Tot de la el am aflat ca majoritatea vlahilor își trimit copiii la școli și facultăți din România, pentru ca aceștia să învețe limba română și să nu o dea uitării. Și la Panagia se poate mânca miel la proțap, însă Theologos este renumit în miel și ied la proțap. Este un fel de crème de la crème a acestor produse. Evident, se pot comanda și alte produse, dar, ca și la alte recenzii ale mele, recomand mâncărurile gătite, ale căror savori nu pot fi regăsite sau reproduse acasă. Am comandat miel la proțap, absolut minunat și fraged. Prețul variaza: 12,50 euro pentru o porție de 500 g sau 25 euro pentru o porție de 1 kg de miel (produs gătit). Pentru o bere la halbă se plăteste 3 euro sau 4 euro pentru una la sticlă. Painea, apa, carafa de vin de 500 ml, precum și un bol de măsline au fost din partea casei.

Dacă aveți timp și doriți o plimbare în timp, recomand să nu ratați o vizită la Theologos.

---

VIZUALIZĂRI: 1617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI