Shumen - antic și modern

TIPĂREȘTE

Amintirile frumoase și încă fierbinți de la Kladovo m-au făcut să-mi întrerup publicarea ultimelor impresii din scurta incursiune în Bulgaria. N-am abandonat ideea în primul rând pentru faptul că - deși atât de aproape - ținutul de la sud de Dunăre are încă multe necunoscute pentru noi. Shumen cu zona din jur este firav reprezentat pe AFA, de aceea, acum, vin să-i întăresc poziția cu cele mai recente impresii.

În luna martie, în drum spre litoralul bulgăresc am făcut o oprire la Shumen, oraşul înconjurat de dealuri, situat la 80 km vest de Varna. Pe indicatoarele rutiere vedeam scris Shumen, dar și Шумен - în grafia chirilică, astfel încât sunt tentată să scriu așa cum se pronunță, adică Șumen. Cum călătorul aflat pentru prima oară acolo, mai ales cel care nu cunoaște caracterele chirilice, va vedea scris Shumen, în acest fel voi scrie și eu în cele ce urmează.

Shumen, al zecelea oraș ca mărime din Bulgaria, capitala economică și administrativă a provinciei cu același nume, ne aștepta cu cele mai reprezentative obiective ale sale - Memorialul Creatorilor statului bulgar și Cetatea Shumen, ambele străjuind orașul de la înlățime. Dar pe lângă acestea, Shumen, așezarea urbană înfrățită cu orașul românesc Tulcea, se mândrește cu încă un obiectiv interesant - Moscheea Tombul. Noi nu am poposit în oraș, așa încât nu am vizitat moscheea, dar, pentru amatori pot spune că edificiul este ușor de reperat pentru că are un minaret înalt de 40 m. Am fost informați că acest minaret poate fi escaladat doar urcând pe o scară spiralată care numără nu mai puțin de 99 de trepte. Interesant și important de reținut mi s-a părut faptul că - de la începuturile sale (din 1744) și până în zilele noastre - Moscheea Tombul nu a fost închisă niciodată, chiar dacă ocârmuirea a fost musulmană, creștină sau… comunistă.

Edificiul este impresionant. Împreună cu construcțiile auxiliare și cu cele câteva curți interioare care comunică între ele, Moscheea Tombul este cea mai mare și cea mai semnificativă moschee din Bulgaria, motiv pentru care a fost inclusă pe lista celor mai importante 100 de obiective turistice din țară.

Dacă sunteți în trecere prin oraș, chiar și din mersul mașinii veți vedea de departe imensa cupolă strălucind alături de minaret. Moscheea se află în Strada Rakovski, nr. 115. Regret că noi nu am putut s-o vizităm. În schimb, am încercat și chiar am reușit să o identificăm din înălțimea platoului, atunci când am vizitat celelalte două obiective. Ghidul turistic pe care îl posed informează că stilul arhitectonic oriental specific sec. XVIII al Moscheii Tombul include și elemente ale barocului francez, de asemenea că fântâna de abluțiune din curte este frumos împodobită cu arcade de inspirație maură.

Pentru cei care vor putea rămâne mai mult timp în Shumen, menționez faptul că orașul are patru case-muzeu (toate deschise luni - vineri, 9-17) interesante atât datorită arhitecturii lor - în stilul Renașterii Naționale - cât și datorită personalităților care au locuit acolo. În incinta Casei Pancio Vladigherov, compozitorul născut la Shumen, există și o sală de concerte. Casa Panaiot Volov amintește de unul dintre conducătorii Revoltei Bulgare din 1876, Casa Dobri Voinikov evocă pe unul dintre dramaturgii bulgari ai sec. XIX, în timp ce casa cu trei niveluri și o curte, Casa Kossuth Lajos, este cea care l-a găzduit un timp pe revoluționarul maghiar.

Memorialul Creatorilor statului bulgar este o construcţie monumentală ridicată la marginea Platoului Shumen, în 1981, cu ocazia împlinirii a 1300 de ani de la fondarea Ţaratului Bulgar. Este un monument supradimensionat, considerat singurul din lume care descrie întreaga istorie a unei ţări de la crearea sa și până în prezent. La blocurile grandioase de beton ornamentate cu mozaicuri și mai multe sculpturi moderniste se poate ajunge direct din oraș escaladând o sumedenie de trepte obositoare. Ne speriase ghidul că cei care nu am fost cuminți vom urca dealul pe scări până la monument, dar în cele din urmă s-a îndurat și ne-a dus pe toți cu autocarul, prin pădure, pe un drum cu serpentine, foarte frumos.

Pe platou, cam la 3 km de centrul orașului, în parcarea mare de lângă Observatorul Astronomic, am coborât din autocar și am continuat - pietonal, pe o alee îngrijită, asfaltată și mărginită de bănci pentru repaus - până la monument. Nu am mai văzut vreodată un asemenea colos. Nu pot compara, nu pot asemăna cu nimic giganticul edificiu al Memorialului Creatorilor statului bulgar. Monumentul realizat de doi sculptori bulgari - Krum Damyanov și Ivan Slavov - este în stil cubist, o unică și vastă compoziție care, prin imagini și simboluri, povestește istoria Bulgariei cu culmile de dezvoltare socială și culturală pe care le-a atins în sec. VII-X. Dar, pentru a înțelege totul, dacă nu ai lângă tine un ghid, trebuie să cunoști măcar în mare istoria Bulgariei.

Din înălțimea platoului se deschid privirii frumoase panorame asupra orașului întins la poalele dealului. În acea zi frumoasă de martie, pe pajiștea înverzită de lângă monument, într-un loc special amenajat pentru picnic, cu mese și scaune, cu zone de joacă pentru copii, localnicii ieșiseră la relaxare și la o gustare în aer liber. Noi nu am rămas acolo mai mult decât a fost necesar pentru a admira și a fotografia monumentul. La doar câtiva kilometri distanță, pe același platou, ne așteptau rămășițele uneia dintre cele mai vechi fortificații de pe teritoriul Bulgariei, Cetatea Shumen.

Specialiștii apreciază că primele construcții au apărut pe acest amplasament acum mai bine de 3200 de ani. Ca multe alte edificii de acest gen, Cetatea Shumen a avut o istorie agitată, fiind ridicată, apoi - de-a lungul vremii - distrusă și refăcută de mai multe ori. Se pare că primii care s-au așezat pe aceste locuri au fost tracii. Extinderile și întăririle ulterioare au fost făcute succesiv de romani, bizantini și bulgari, cetatea având o viață înfloritoare până în anul 1444.

1444 este anul unei campanii militare condusă de Vladislav al-III-lea al Poloniei împotriva otomanilor care își extindeau stăpânirea spre estul Europei, campanie care a culminat cu bătălia de la Varna. Învins de sultanul Murad al-II-lea, regele polon a fost decapitat. La Varna există un muzeu dedicat lui Vladislav Varnenchik și bătăliei din 1444. În timpul operațiunilor militare, armata poloneză a incendiat și a distrus cetatea. Năruită, abandonată, Cetatea Shumen a rămas în uitare până în 1957 când săpăturile arheologice au scos la iveală nu doar rămășițe medievale, ci și artefacte și structuri mai vechi, care atestă o prezență umană mult mai îndepărtată pe aceste teritorii.

Cercetările efectuate ulterior au evidențiat străzi romane din sec. II-IV, rămășițe ale unei băi romane, precum și o cisternă romană, dar și fundațiile a 12 biserici medievale, reședința patriarhului și multe clădiri de locuit. La Muzeul Cetății Shumen pot fi văzute nenumărate obiecte de ceramică, monede, podoabe, toate ilustrând modul de viață și starea materială a vechilor locuitori.

Ultimele lucrări de restaurare la Cetatea Shumen au fost făcute în perioada 2012-2015. De atunci datează reconstituirea unui turn, a porții principale și a unei porțiuni din zidul de apărare exterior. Tot atunci au fost montate la intrare turnichete, iar pentru a se înlesni deplasarea turiștilor în incintă s-au făcut piste de acces dotate cu scări și balustrade metalice acolo unde este nevoie.

Cetatea este destul de întinsă și am petrecut ceva timp printre ruinele refăcute. Am urcat și în turnul reconstruit. De sus, printre creneluri, am privit toată întinderea sitului arheologic, orașul reperând cartierul musulman după cupola și minaretul Moscheii Tombul, dar și - măiestuos, de cealaltă parte a dealului în formă de potcoavă - Memorialul Creatorilor statului bulgar.

Pe drumul sinuos, dar foarte frumos, autocarul ne-a coborât din nou la baza platoului pentru ca apoi să ia calea către Varna, orașul de la țărmul mării, acolo unde urma să ne petrecem seara și noaptea.

P. S. Vera Antonova al cărei bust monumental ne-a întâmpinat la intrarea la cetate, a fost un arheolog și cercetător care a contribuit din plin la popularizarea patrimoniului arheologic al zonei Shumen. Cea mai mare realizare a sa este legată de studiul Cetății Shumen căreia i-a dedicat 30 de ani de carieră științifică. În perioada 1957-1987 Vera Antonova a condus excavarea și studierea unuia dintre cele mai importante situri medievale din nord-estul Bulgariei. Tot ei i se datorează și înființarea Muzeului Cetății Shumen.

---

VIZUALIZĂRI: 6100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI