GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În călătoria noastră din această vară spre nordul îndepărtat al Europei, cu autocarul, pe calea de întoarcere, prin Germania, agenţia organizatoare a circuitului propunea - opţional (25 euro/persoană) - o excursie la Potsdam. Aveam pentru a treia oară şansa de a vizita un oraş fermecător, înconjurat de lacuri şi păduri, în care cele trei secole de regat prusac au creat un peisaj cultural cu totul deosebit.
În anul 1977, în primul meu mare circuit (21 zile - Ungaria, Cehoslovacia, Polonia şi RDG) am văzut întâia oară Palatul Sanssouci, reşedinţa de vară a regelui Frederic cel Mare. În afară de faptul că palatul era frumos, acum nu-mi mai aminteam decât un incident datorat fie proastei organizări, fie faptului că noi - tineri pe atunci - nu dădeam prea mare atenţie spuselor ghidului. Autocarul ne-a lăsat la una dintre intrări urmând ca după efectuarea vizitei în palat şi plimbarea de voie prin parc, să ne preia... din altă parte. La ora întâlnirii, în locul ştiut, ne-am adunat doar câţiva rătăciţi, autocarul întorcându-se la Berlin (unde eram cazaţi), fără noi. Bineînţeles, ne-am descurcat întrebând în dreapta şi în stânga deşi nemţii abordaţi de noi nu ştiau pic de engleză, franceză sau rusă, limbi în care încercam să încropim un dialog. Am străbătut cei aproape 60 km până la Berlin cu trenul aerian, ocazie cu care am experimentat pentru prima oară şi acest mod de a călători. Episodul "Potsdam '77" m-a învăţat ceea ce nu am uitat niciodată de atunci: În grup organizat, un ochi la ghid şi unul la obiectiv!
În 1982, cu avionul, prin BTT (Biroul de Turism pentru Tineret - pentru cei care nu ştiu sau nu mai ştiu), într-un grup mai mic şi mai bine ghidat, totul a decurs cât se poate de normal.
Cu aceste amintiri proaspăt reactualizate în minte, firesc, în anul de graţie 2013, n-am pierdut ocazia revederii Palatului Sanssouci. Trecuseră 36, respectiv 31 de ani.
Autocarul ne-a lăsat în partea nordică a parcului, aproape de Moara de vânt . Oricât efort am făcut, recunosc, nu-mi aminteam să mai fi văzut aici această moară olandeză. Ceva mai târziu, un pliant căpătat la palat, avea să-mi dea o explicaţie. Moara construită în stil olandez în perioada 1787-1791, în locul alteia mai vechi, demolate, refăcută mai târziu şi încorporată în peisagistica Palatului Sanssouci, a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial şi reconstruită abia în 1993. Era deci firesc să nu fi văzut, în 1977 şi 1982, acest ornament care întăreşte cu atât mai mult nota de rural pe care a dorit Frederic cel Mare s-o imprime parcului Palatului Sanssouci.
Pe aleea pietonală, uşor în pantă, în cântecele menestrelilor moderni îmbrăcaţi în costume de epocă, am pătruns în curtea interioară mărginită de colonadele semicirculare. Am achitat taxa (12 euro/persoană) şi am aşteptat răbdători ora de intrare la palat - 12.50 - înscrisă pe bilet. Faţă de vizitele anterioare, datorită faptului că ghidajul s-a modernizat existând audioghid în mai multe limbi, de astă dată vizita la Palatul Sanssousi a fost un adevărat regal. Am regretat când a luat sfârşit.
Palatul Sanssouci, a fost proiectat şi construit în perioada 1745-1747 din dorinţa regelui prusac Frederic cel Mare de a avea o reşedinţă de vară în mijlocul naturii, departe de fastul şi rigorile reşedinţei din capitală. Chiar şi numele palatului, împrumutat din franceză, subliniază faptul că palatul s-a vrut a fi un loc de relaxare şi nu unul de exercitare a puterii.
Palatul - pe frontispiciul căruia scrie aurit "SANS, SOUCI.", exact aşa, cu virgulă şi punct - are doar un nivel şi ocupă împreună cu anexele laterale, toată coama dealului. Între ferestrele înalte sunt perechi de sculpturi migălos executate, iar de o parte şi de alta sunt două chioşcuri, adevărate bijuterii decorate cu ornamente aurite.
Partea de nord, cea prin care se face intrarea vizitatorilor şi unde se află şi casele de bilete, punctul de informare turistică şi magazinele cu suveniruri, este mai puţin decorată. În schimb, aşteptând ora intrării, poţi admira în voie cele două colonade ale căror perechi de coloane sunt frumos ornamentate în partea superioară. Colonadele, separate de o poartă (şi ea aurită), închid în curbura lor o generoasă curte.
Am aflat că după construirea Palatului Sanssouci, Frederic cel Mare a locuit aici în fiecare vară, în tot restul vieţii sale. După moartea sa (1786) această reşedinţă a fost abandonată. Abia la comemorarea a 100 de ani de la urcarea sa pe tron, nepotul lui, Frederic William IV, a început reabilitarea palatului, încercând chiar aducerea la starea iniţială a încăperii în care regele a murit.
Interiorul, ceea ce văd vizitatorii astăzi, este neasemuit de frumos. Pentru că în interior nu am făcut fotografii, voi încerca o succintă prezentare ajutându-mă şi de imaginile din albumul cumpărat.
După Holul de la intrare - mărginit de perechi de coloane de marmură ornamentate cu auriu, cu un plafon pictat ilustrând-o pe zeiţa Flora aruncând flori din cer - urmează Sala de Marmură. Sala de Marmură, o încăpere largă, ovală, aflată sub cupola centrală, a fost proiectată ca sală de primire. Aici totul este frumos. Podeaua are intarsii fine din marmură colorată, cupola albă este bogat ornamentată cu auriu, coloanele - de asemenea în perechi şi decorate în partea de sus - ascund nişe cu mai multe statui. Ferestrele înalte, arcuite, oferă o frumoasă vedere asupra grădinilor terasate.
Încet, încet, urmărind explicaţiile audioghidului, am trecut prin camera de audienţă, sala de muzică, dormitor, bibliotecă, toate bogat ornamentate.
Sala de muzică, în afara unor decoraţiuni deosebite ale pereţilor şi tavanului, mai găzduieşte un vechi pian despre care se spune că ar fi aparţinut lui Frederic cel Mare. În bibliotecă, o încăpere foarte retrasă, la care se ajunge printr-un hol îngust pornind din dormitor, predomină brunul roşcat al unui lemn preţios decorat şi el cu auriu. Aici se pot vedea - aliniate pe rafturi - mai multe vechi volume legate în piele.
Două camere, denumite după numele celor care au locuit acolo o perioadă, se află în aripa de vest. În Camera Rothenburg, Contele de Rothenburg a locuit până la moartea sa în 1751, iar în Camera Voltaire, cunoscutul scriitor filozof a locuit în perioada 1750-1753. Aceasta a fost numită şi Camera Florilor datorită abundenţei de flori şi păsări care o împodobesc.
Restul timpului, destul de puţin cât a mai rămas până la ora regrupării la autocar, a fost folosit de fiecare dintre noi după inspiraţie.
La Potsdam merită cu prisosinţă o plimbare prin grădinile terasate, ca şi prin întregul parc.
Pe terasele amenajate după defrişarea pădurii existente aici iniţial, s-a plantat viţă de vie, soiuri nobile din Portugalia, Italia, Franţa, smochini şi arbori ornamentali.
Fântâna construită în centrul grădinii, rotundă, este înconjurată de 12 statui de marmură albă, foarte delicat executate, reprezentând personaje mitologice. Nu le-am putut identifica pe toate, dar am încercat să le fotografiez şi le voi ataşa.
Nu voi încheia prezentarea mea fără a menţiona că întregul oraş Potsdam, nu doar Palatul Sanssouci cu grădinile sale, merită mult mai mult timp decât i-am alocat noi. Clădiri istorice, palate, adevărate opere arhitecturale, îndeamnă la studiu şi cercetare. Chiar lângă Palatul Sanssouci, pe latura estică, se află o Galerie de Artă adăpostind lucrări ale unor artişti celebri, cel mai vechi muzeu existent amenajat pentru un conducător german. Pavilionul Chinezesc, o bijuterie turcoaz cu decoraţiuni aurii, înconjurată de statui tot aurii, se află pe drumul către Palatul Nou. Palatul Nou, situat în extremitatea vestică a parcului, este cu mult mai mare decât Palatul Sanssouci. Pentru încăperile sale ornamentate din abundenţă cu marmură, pictură şi sculptură, pentru operele de artă care pot fi văzute aici, Palatul Nou merită o vizită specială.
Dacă veţi vedea pe malul râului Havel, aproape de parc, o mică Moschee cu minaret, să ştiţi că acolo nu este ceea ce pare a fi! Acolo se află - deghizată pentru a nu altera frumuseţea naturală a locului - staţia de pompare a apei pentru fântâna Palatului Sanssouci.
Palatul Sanssouci, cu cele doar 10 încăperi, precum şi grădinile sale extinse, a devenit un important punct de atracţie turistică în Germania, totodată unul dintre obiectivele înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Trimis de iulianic in 19.12.13 19:41:59
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2022 La Palatul „fără griji” — scris în 05.09.22 de doinafil din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Potsdam - splendoare aristocratică în decor pastoral — scris în 17.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2011 Potsdam si Sans-Souci — scris în 27.01.11 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2011 Locul unde s-a semnat tratatul de pace — scris în 25.01.11 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Potsdam, Versailles-ul Germaniei — scris în 17.06.12 de Costi din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Potsdam și cea mai mare atracție a sa: Palatul și grădinile Sans Souci — scris în 27.01.11 de mariana.olaru din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Palatul Sanssouci - O vizita extrem de placuta si interesanta la palatul 'fara nicio grija' — scris în 30.12.10 de ileanaxperta* din BUCURESTI - RECOMANDĂ