Pe „Drumul Talienilor” sau „Drumul Baltagului”

TIPĂREȘTE

După anunțarea locului unde se va desfășura Întâlnirea Anuală AFA 2025, și anume Gura Humorului, am început să mă gândesc ce aș putea vizita în acea zonă. Analizând sugestia @mihaeleib am ales o alternativă la varianta oficială a excursiei organizate urmând parțial o parte din traseele propuse.

Sâmbătă dimineață, după ce am luat micul dejun la Club Bucovina (vezi impresii), am plecat spre Mălini pe DN 2E, iar în Cornu Luncii am virat dreapta pe DJ 209A, apoi am intrat DJ 209B care urcă în munții Stânișoara (aplicațiile de navigație te ghidează direct spre destinație). Șoselele se prezintă în condiții bune, „Drumul Talienilor” (DJ 209B) fiind reabilitat în mare parte.

Mălini 

Comuna din zona premontană ni se înfățișează mândră, bine închegată, case făloase se înșiră la șosea. Se observă mâna gospodarilor (locuitori și administrație), sunt multe panouri turistice informative, hărți, indicatoare. Satul atestat pe vremea lui Ștefan cel Mare, închinat ulterior Mănăstirii Slatina, devine parte a Domeniilor Coroanei în 1884, scapă de cooperativizare în epoca comunistă și evoluează la statutul de stațiune turistică de interes local (din 2021).

Vedem mai multe panouri cu harta comunei, obiective turistice și textul ce ne anunță că ne aflăm într-o stațiune turistică. Am oprit în  fața casei memoriale „Nicolae Labiș” , o căsuță mică, tradițională, cu pridvorul vopsit într-un intens albastru marin. Muzeul memorial este închis, muzeograful este în concediu până în 18 aprilie – ne anunță o hârtie afișată lângă programul uzual. Admirăm de după gard construcția minionă și bustul tânărului poet.

Ne sare în ochi turnul cu ceas din apropiere de circa 30 m înălțime (transformat dintr-un vechi coș de evacuare a fumului aparținând unei centrale) și oficiul poștal ridicat la sfârșitul veacului al XIX-lea. De altfel, în satele comunei se păstrează mai multe clădiri ridicate în timpul cât aceste localități au făcut parte din Domeniile Coroanei.

Am observat și pârtia de schi „Pojorâta” și indicatoare către o tiroliană. De asemenea, am văzut o serie de unități de cazare drăguțe.

Drumul și Crucea Talienilor

În județul Neamț au existat 4 proprietăți ce au aparținut Domeniilor Coroanei, moșii aflate atât pe Valea Moldovei, cât și pe Valea Bistriței: Mălini, Borca, Sabasa și Farcașa. Pentru a facilita legătura economică și comercială între aceste proprietăți regele Carol I a cerut modernizarea vechiului drum ce traversa munții Stânișoara. Nu este exclus nici rolul militar pe care îl putea juca această șosea, ținând cont de apropierea de Imperiul Austro-Ungar.

Planurile au fost realizate de ingineri austrieci iar pentru construcția drumului au fost aduși de către trei antreprenori italieni meșteri pietrari și lucrători italieni (46 la număr) care au lucrat la realizarea unei șosele moderne pentru acele timpuri; parțial au fost utilizați și muncitori români. Începute în 1902 lucrările s-au încheiat în 1914, pe lungimea de 55 km (mai mult de jumătate pe teritoriul comunei Mălini) fiind construite de către italieni mai multe poduri și podețe (metalice și din piatră – din cariere locale), terasamente, ziduri de sprijin, dar și șase cantoane pentru lucrătorii care vor întreține șoseaua ulterior modernizării.

La sfârșitul lucrărilor, în Pasul Stânișoara, italienii au ridicat așa-numita „Cruce a Talienilor” , un monument de 16 m înălțime, sub forma unei cruci de piatră, împodobită cu elemente inspirate din însemnele Casei Regale a României – un omagiu adus lucrătorilor italieni și regelui Carol I. Crucea a fost distrusă de bombardamentele germane în 1944 în timpul luptelor grele desfășurate în această zonă.

Între 2011-2013 monumentul numit de localnici „Crucea Talienilor” a fost reconstruit cu sprijinul unei familii din satul Sabasa, comuna Borca.

Publicistul Vasile Savel descria în „Note de călătorie” din 1911 o incursiune spre Vârful Stânișoara: Șoseaua e ca un șarpe încolăcit. Ai crede că se încrucișează trăsurile ce merg, dar drumul șerpuit, tăiat în inima muntelui, te duce pe nesimțite în vârful Stânişoarei.

Sunt departe timpurile când răsunau pe aici ariile lui Verdi, a rămas în urmă vremea când un sat de italieni se aciuase aicea, când lucrătorii italieni, vestiți tăietori în piatră lucrau la șoseaua de astăzi.

Departe sunt timpurile, când serile, laolaltă, pribegii din țara soarelui cântau dorul patriei lor, când băștinașii, cu doina, făceau să tremure frunza și aduceau lacrimi în ochii pribeagului, care suspina după soarele lui. (Tribuna, iunie 1911)

Drumul Vitoriei Lipan

Stabilit în Fălticeni romancierul Mihail Sadoveanu va străbate cărările și munții din zonă ajungând și pe Drumul Talienilor. În 1930 îi apare în volum romanul Baltagul o frescă a satului tradițional și obiceiurilor populare ale vremii. Romanul îmbină realitatea  satelor și vieții țărănești, autorul inspirându-se și din alte opere, culte sau populare. Personajul principal, Vitoria Lipan, pornește în căutarea soțului plecat la Dorna pentru a cumpăra niște oi. După o lună Nechifor Lipan nu se întorsese astfel că Vitoria bănuiește că s-a întâmplat ceva. Pleacă în căutarea soțului, urmează o adevărată anchetă prin mai multe localități până la găsirea ciobanului ucis.  

O parte a căutărilor se vor desfășura pe Drumul Talienilor: Vitoria Lipan și fiul său Gheorghiță trec prin Borca, poposesc la Sabasa apoi urcă la Crucea Talienilor (unde ascultă „bubuitul vântului în prăpăstii” ) și coboară spre Mălini până în satul Suha. Deslușind semnele Naturii și informațiile de la diverși oameni Vitoria Lipan va descoperi cadavrul soțului într-o râpă, în apropiere de Crucea Talienilor (simbolic loc al omorului).  

Vedem astfel cum Mihail Sadoveanu a utilizat repere reale în opera sa. Azi locurile pomenite în roman sunt utilizate pentru promovarea unei rute turistice.

Plimbarea noastră s-a derulat între Mălini și Crucea Talienilor urmând drumul proaspăt asfaltat. Sunt doar 3-4 pasaje/podețe unde se mai lucrează și lipsește asfaltul, dar reabilitarea se va încheia curând. Peisajele naturale sunt superbe, șoseaua urcă în serpentine destul de largi, ușor de abordat până în Pasul Stânișoara (1235 m) .

Urcăm fără grabă, drumul nu este încă frecventat de multe mașini, ne-am intersectat doar cu două vehicule. Am oprit de vreo două ori să facem fotografii. Ajunși sus în pas am parcat autoturismul și am mers să vedem Crucea Talienilor. O placă ne informează că este vorba despre o reconstituire a vechiului monument. Pe un pinten se află un foișor de lemn pentru observații asupra zonei pitorești, o căsuță de lemn, anexele unei stâne și un panou informativ cu date despre Drumul Talienilor.

Din acea zonă se deschide o priveliște frumoasă către valea râului Bistrița, iar pe costișă brândușele de primăvară încep să coloreze câmpul. Vântul se întețește, norii plumburii încep să cearnă stropi de ploaie, apoi fulgi mari de zăpadă. De altfel, pe ici colo, la umbră, mai persistă fâșii de omăt.

Vis-a-vis de Crucea Talienilor, pe o altă costișă, se înalță spre cer turla bisericii de lemn „Sfântul Ștefan cel Mare” aparținând Schitului Stânișoara. Lăcașul de cult a fost construit de Primăria Mălini prin 2021.  

Vântul rece și ninsoarea temporară nu ne-au lăsat să petrecem prea mult timp sus în Pasul Stânișoara. Am coborât cu autoturismul dinspre Crucea Talienilor circa 2 km după care privirea ne-a fost atrasă de un adevărat câmp de ghiocei aflat pe partea dreaptă, în pădure. O întreagă costișă, expusă oarecum la soare, cu arbori mai rari, era înțesată de o „mare” de floricele albe, gingașe. Ghioceii de pădure străbătuseră stratul de frunze arămii și au împânzit costișa. Pe traseu aveam să vedem mai multe asemenea zone cu ghiocei. O încântare!

Recomand o excursie pe Drumul Talienilor, în zona Crucii Talienilor, chiar și mai departe, spre Borca. Drumul oferă vederi spectaculoase, Natura este generoasă, aerul curat. Zona are un potențial turistic uriaș.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI