Insula Procida – autentic, original, colorat

TIPĂREȘTE

Insula Procida este cea mai mică dintre insulele arhipelagului napolitan (arhipeleagul Phlegraean), în zona vulcanică a Câmpiilor Flegreene, la vest de Napoli. Fermecătoarea insulă are o suprafață de 4,26 km² și o populație de circa 10.000 de locuitori. O istorie bogată învăluie cei 4 kilometri pătrați ai insulei Procida, pornind de la legăturile cu Grecia Miceniană (susținute de dovezi arheologice), continuând cu statutul de stațiune frecventată de patricienii romani și trecând prin devastările vandalilor și goților, dar și prin epoca medievală marcată de incursiunile piraților. De la castelul și satul fortificat de pe înălțimi până la transformarea în abație și, ulterior, în închisoare, insula a cunoscut numeroase etape istorice.

Locuitorii insulei au trăit în principal din pescuit și navigație (și astăzi există pe insulă un institut superior de navigație care pregătește ofițeri) și, probabil, ar fi putut-o face mult și bine înainte, dacă nu apărea fenomenul turistic.

Transport spre/de la insulă

Din multitudinea de opțiuni turistice oferite de orașul Napoli și de împrejurimi — deloc puține — am ales să ne rezervăm o zi pentru insula Procida. Studiasem puțin opțiunile de transport, companii și orare, alegând compania Caremar, care operează de la terminalul maritim Porta di Massa. Am mers cu metroul până în zona portului, apoi pe jos; cu această ocazie am văzut tras la cheu vas de croazieră Odyssey of the Seas, un colos de aproape 350 m lungime, cu 16 punți și o capacitate de circa 4800 de pasageri.

În clădirea terminalului sunt spații de așteptare, toalete, afișaje cu orarul și case de bilete ale mai multor companii. Am ales cursa de la ora 9.25, cu un feribot mai lent – timp petrecut pe mare: circa 60 minute, dar și mai ieftin. Există câteva curse pe zi și cu vase tip hydrofoil (vase cu aripi portante), care parcurg distanța până la insula Procida în doar 40 minute. Am plătit cu cardul 12 E/sens/persoană, plus o taxă de servicii de 3,5 E/persoană (taxă achitată doar la dus).

Feribotul de mare capacitate (auto și persoane), avea salon interior și locuri pe punte; a făcut o oră și 10 minute până în insula Procida. Dacă inițial am vrut să stăm pe scaunele de pe punte, curentul rece și fumul ce ieșea pe coșuri ne-au împins spre interior. Pentru doritori există un bar care oferă cafea și băuturi, gustări și dulciuri; nu lipsesc toaletele.

La întoarcere am venit tot cu un asemenea feribot, o fi fost același, nu știu. Biletele le-am achiziționat direct din port de la ghișeul firmei Caremar.

 Pe insulă...

Debarcăm în Marina di Procida și pornim la pas pe faleză, fără să ne grăbim. Luăm contact cu lumea insulară: bărcile din port, năvoadele și frânghiile colorate, pescăriile și restaurantele de pe faleză. Vedem scările înguste ale fiecărei clădiri, care urcă spre etajul-locuință, numerele din faianță colorată și nelipsitele icoane de deasupra ușilor de acces.

Ajunși în dreptul bisericii Santa Maria della Pietà (datând, parțial, din 1619), o luăm la dreapta și începem a urca pe pavajul de piatră al unei artere înguste: Via Vittorio Emanuele. Pitorească această străduță, cu magazine pe ambele părți; am vizitat un atelier de ceramică cu suveniruri drăguțe. Din nou, în dreptul bisericii San Leonardo (eliberatorul de sclavi), o luăm la stânga, tot în urcare ușoară, pe Via Principe Umberto, până în piațeta din dreptul altei biserici, Santuario di Santa Maria delle Grazie Incoronata (ridicată în 1679, sanctuar marian din 2014). Astfel, drumul spre punctul cel mai înalt al insulei este jalonat de trei biserici, a patra fiind chiar în zona înaltă.

Piazza dei Martiri este o zonă deschisă, înconjurată de terase, vegheată de statuia politicianului și economistului Antonio Scialoia (it.wikipedia.org/wiki/Antonio_Scialoja) și monumentul martirilor din 1799. Aici este zona unde s-au construit primele case înafara zidurilor așezării fortificate și primul punct de belvedere spre Marina di Corricella. Savurăm o cafea bună și pornim mai departe pe lângă palate de secol al XVII-lea și rufe întinse la uscat, pe Salita Castello.

Punctul de belvedere Terra Murata ne oferă vederi splendide asupra Marinei Corricella, cea mai reprezentativă imagine a insulei Procida. Cunoscută și sub numele de Terasa Tunurilor, această terasă este cel mai vânat loc din Procida: de aici se vede, în toată splendoarea, peisajul colorat din portul Corricella.

După pozele de rigoare ne îndreptăm spre intrarea în Terra Murata, satul fortificat situat pe promontoriul ce se înalță la vreo 90 m deasupra mării. Sunt doar câteva străduțe pietruite pitorești, case colorate cu etaj și câteva zone de belvedere. Principalele monumente de aici sunt: Palazzo d`Avalos (primele construcții datează din 1500, ulterior completat de alte clădiri, în mai multe etape) și Abbazia di San Michele Arcangelo (astăzi vedem construcțiile din anii 1500; abbaziasanmicheleprocida.it).

Piazza Guarracino este un spațiu public drăguț, cu clădiri în stil mediteraneean, scări exterioare, flori și rufe atârnate în aer liber. În apropiere se află Casa Giovanni da Procida și Palazzo della Cultura, azi muzeu civic (museocivicoprocida.it). Să nu uităm că Procida a primit titlul de capitală culturală a Italiei în 2022.

După ce admirăm Vezuviul și golful Napoli de pe o terasă de belvedere coborâm pe o alee spre Piazza delle Armi, mărginită pe o parte de case înalte, adevărate bastioane de apărare, pe altă parte de clădirea închisorii ce a funcționat până prin anii 1970, iar în capăt se află palatul de secol al XVI-lea.

Ne întoarcem spre port, loc unde ajungem pe o serie de culoare și scări abrupte. Ne-am oprit puțin din vizită, luând masa la restaurantul Caracalé (vezi impresii), după care am explorat zona portului.

Casele colorate din Marina di Corricella, portul pescăresc care atrage nenumărați vizitatori din toate colțurile lumii, ne încântă privirea. Pictate în culori diferite, casele erau ca un alint pentru marinarii întorși din călătorii pe mare, fie ele lungi sau scurte. Le zăreau de departe și așteptau cu nerăbdare clipa revederii cu familia. Mai facem câțiva pași pe faleză, fotografiem case și vase pescărești, intrăm într-un magazinaș de suveniruri apoi ne îndreptăm spre cealaltă coastă a insulei, înspre portul de unde trebuia să luăm din nou feribotul. Zărim agățate la câteva case, deasupra ușii, un fel de fundiță ornamentată, de culoare roz sau albastru. Aveam să aflu că este un simbol al nașterii unui copil: fiocco nascita – o veste bună împărtășită cu toată comunitatea.

Până a sosit feribotul am explorat puțin faleza și magazinele (nu foarte multe), am fotografiat bărcile, am privit monumentul Cristo Crocifisso del porto (un crucifix legat de tradiția maritimă) și Palazzo Merlato – o clădire roșie, veche de secole, cu un șir de metereze în stil arab la nivelul superior. Și a venit feribotul...

Concluzii. Incursiunea pe insula Procida a fost minunată, ne-am relaxat, am admirat culorile și ne-am lăsat purtați de atmosfera liniștită și autentică a insulei. O experiență pe care o recomand cu deplină convingere.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 29 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI