O cazare inedită într-o zonă de poveste

TIPĂREȘTE

Se-ntâmplă să aflu despre foarte multe locuri faine și mă entuziasmez în legătură cu multe dintre ele: „Wow, vreau și eu acolo!” De obicei le salvez pe harta virtuală sau în aplicația de rezervare pe care o folosesc (o folosim) în mod obișnuit. De unele uit în următoarea secundă, câteodată îmi mai amintesc de altele în cine știe ce conjunctură, dar se întâmplă și să păstrez câteva mereu în gând, doar-doar le-o veni cândva rândul... Și mai sunt și acelea care pur și simplu se întâmplă fără niciun efort de la bun început!

Nomad by Hora cu Brazi se numără printre acestea din urmă. Nu-mi amintesc defel cum am dat de locația asta, probabil scrolând pe fb. Am căutat-o imediat pe hartă și am găsit-o în Zărnești. Un pic mai jos pe pagină, precum se știe, apar platformele unde se poate rezerva; printre ele, booking. Am căutat-o și pe booking. Note mari, cuvinte frumoase și colo, și dincolo. Restaurant la locație, ceea ce pentru noi reprezintă un mare atu. După 2-3 simulări am aflat și prețul; hmm, omenesc. După alte 2-3 simulări, am rezervat. Weekend de final de octombrie (cel ce abia trecu), anulare gratuită (alt avantaj), o idee peste 400 lei/noapte doar cazare, cu posibilitatea de a adăuga alte mese la fața locului.

Putea să nu ne iasă dintr-o mie de motive, dar ne-a ieșit! Și pentru că locul mi-a depășit cu mult așteptările și pentru că e deschis tot timpul anului și cine știe cui i-o mai cădea cu tronc și cum i s-or alinia astrele... mă grăbesc să vă povestesc! 😊

Teoretic, sunt 2 entități diferite: Hora cu Brazi și Nomad. Practic, e unul și același ranch. Avem așa: un hotel-pensiune (Hora cu Brazi), restaurantul Cetiniș, 4 căruțe cu coviltir (Nomad), un spa, loc de joacă pentru copii și fermă de animale.

Ați înțeles așadar de unde entuziasmul meu: să stau într-o căruță dotată cu facilități moderne – asta chiar că n-am mai pomenit până acum! Restaurantul și spa-ul le-am luat ca bonusuri, dar cred că aș fi rezervat chiar dacă acestea ar fi lipsit.

Vineri a plouat cu spume în tot estul României. Am ajuns acasă murată bine de la serviciu, dar cu elanul intact, căci previziunile pentru weekend păreau optimiste. Ne-am strâns câteva lucrușoare, am „parcat” cățelul la bona de ocazie și ne-am aruncat în mașina încălzită. Ne-a plouat și pe drum, dar ceva mai potolit și nu chiar tot timpul. Waze ne-a direcționat prin Lepșa – Ojdula și ne-a „dat” un timp de parcurs de 4,5 ore, ceea ce însemna că vom fi ajuns numai bine pentru cină. În trecătoare, la vreo 5 km de Greșu, ne-a salutat din mers Moș Martin!... Altfel, drumul a fost ok, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am luat prima piatră-n gură când am străbătut în premieră bucata nordică a centurii Focșanilor, ce ne-a scos direct în drumul de Lepșa; de când urmăream s-o termine băieții!... (A doua piatră-n gură aveam s-o luăm la întoarcere, pe centura Comarnicului.)

Adresa din buletin este str. Râului 34. Asta vine de fapt în fața pensiunii, unde se află parcarea „de urgență” , mai mult pentru mașinile lor de delivery și pentru clienții restaurantului (chiar scrie pe undeva că-i pentru maxim 3 ore). Este și o stație de încărcare electrică aici, o poți folosi gratuit dacă e liberă, după ce anunți recepția, prioritate având mașinile complexului. Parcările destinate celor cazați se află în spatele pensiunii; se intră dreapta pe str. Hora cu Brazi, se virează apoi stânga pe un drum de pământ ce se bifurcă la un moment dat spre cele 2 parcări: stânga – pensiune; în față – căruțe. Sunt indicatoare suficiente.

Noi am nimerit în parcarea din spatele pensiunii – în mod deliberat, pentru că primisem un mail în cursul dimineții în care se preciza că la pensiune se desfășoară procesul de check in. Am recunoscut ușor clădirea în V, cu 3 sau 4 etaje. Am ocolit-o și am intrat prin față.

Am străbătut micuța terasă dotată cu 2-3 mese și bănci rustice de lemn masiv, decorată discret în spiritul anotimpului și am pătruns într-un hol îngust. Peretele din dreapta este acoperit cu un frumos desen mural cu temă pastoral-tradițională, iar pe stânga e un rastel cu umerașe pentru hainele oaspeților restaurantului. În față se face recepția, în dreapta holul se lărgește într-un spațiu de relaxare, iar în stânga se deschide în restaurant.

Ne-am prezentat la recepție, desigur. Am fost preluați de un tânăr domn drăguț ce ne-a rugat să ne înregistrăm în aplicația de check in de pe tabletă (o noutate pentru mine în România; mai „pățiserăm” una ca asta în Gran Canaria, la Cordial Mogan). Micul dejun costă teoretic 65 de lei, dar dacă îl adaugi de la bun început pentru toată perioada de cazare, ți se face un discount de 20%, deci vine 52 de lei de căciulă adultă; pentru copii variază între 25 și 35 lei, în funcție de vârstă. Mi s-a părut o chestie deșteaptă, căci previne risipa. Poți lua micul dejun la ei și dacă ești cazat în altă parte, situație în care trebuie să decartezi, desigur, 65 lei. Am adăugat micul dejun pentru cele 2 dimineți pe care le vom fi prins în resort. Ni s-a făcut o socoteală de etapă, însă ni s-a spus că prețul final aveam să-l plătim la plecare. Totodată ni s-au oferit toate informațiile necesare pentru cazare – căruța 4, cum ajungem, unde-i parcarea, unde găsim cheia etc.

Restaurantul Cetiniș servește micul dejun între 8:30-10:30 și celelalte mese între 12-21. Fiind deja aproape ora 20, am zis să rămânem să cinăm întâi și apoi să mergem la cazare.

Sala de mese este alcătuită de fapt din 2 încăperi ce comunică între ele, dotate cu mese de 2, 4 sau mai multe persoane (mă rog, se pot face de câte persoane vrei). Decor simplu, cu accente tradiționale. Mai erau doar 2 mese ocupate, deci am avut de ales unde să stăm.

Meniul poate fi scanat (este un QR pe fiecare masă), însă eu îl studiasem în avans pe site și știam clar ce vreau: cârnăciori țărănești la grătar (43 lei) cu iahnie de fasole (22 lei). Sigur, am început cum se cuvine: o palincă (15 lei/40 ml) pentru Tati și o afinată (14 lei) pentru „doamna” . Am plusat cu o salată de murături (18 lei), să alunece cârnăciorii mai cu spor. Tati a vrut tocană de vită cu mămăligă (78 lei); și, dacă am fi citit până la capăt („și cu salată de murături asortate” ), am fi renunțat la prima salată (sau nu?!). Am luat și o bere Ciuc pentru mine (16 lei) și juma de vin roșu pentru ex-șofer (30 lei).

Servirea a fost fără cusur, atmosfera relaxantă. Feedback despre lichide&solide: palinca și afinata – da; vinul – bun; iahnia – un mare, mare da! ; murăturile și tocana de vită – da; cârnăciorii – mnee... cam ațoși și foarte afumați. Deși eram lihniți, n-am reușit să mâncăm decât 2 cârnăciori (din 4), 1/2 din tocană, 1/2 din mămăligă și murăturile din porția lui Tati. Restul am cerut la pachet. Am achitat cu cardul și am oferit tipsul cash (cred că mergea să punem pe cameră consumația, dar n-am întrebat).

... În sfârșit, a venit vremea să ne luăm în primire micul și ineditul domeniu rezervat! Prima surpriză ne-a întâmpinat în parcare, când să plecăm (dinspre restaurant spre căruțe): o pisică frumușică foc, alintată și miorlăitoare (îi mirosea pesemne cărnița din pachetul nostru). I-am scăpat o bucată de vită și i-am zis cumva în glumă: Hai, pa, ne vedem la căruță! (De unde să știu eu că înțelege limba omenească?!...) N-am mai scăpat de ea, cât pe ce s-o luăm acasă!...

Între pensiune și căruțe este un tăpșan îngrădit (a doua zi dimineață ne-am trezit în clinchet molcom de talăngi; acolo pasc oițele de la fermă). Drumul ocolește prin dreapta până la mica parcare destinată zonei Nomad. Cele 4 căruțe sunt dispuse în linie pe un mic mal de pământ, chiar în buza pădurii și fiecare dispune de o zonă verde destul de generoasă, delimitată prin pomișori de tuya. Există pe fiecare o masă și 2 scaune-fotolii de plastic (un model destul de comod).

Căruțele arată fix cum ați văzut prin filmele western. Se urcă vreo 5-6 trepte până la intrare, iar cheia am recuperat-o dintr-o casetă alăturată, după ce am format cifrul furnizat de recepționer. Am pătruns și am aprins luminile de la întrerupătoarele din dreapta.

Spațiul este împărțit extrem de ergonomic; când te uiți de afară, nu te-ai gândi câte încap înăuntru! Avem zona de dormit în stânga (în „spatele” căruței, prevăzut cu un geam uriaș cu vedere la împrejurimi), chicineta în față și baia în dreapta. Spațiul „de zi” cuprinde un pat uriaș prevăzut în părți cu veioze, întrerupătoare și prize; dedesubt sunt 2 sertare mari, într-unul se găseau o pernă și o pătură de rezervă, iar în celălalt jocuri gen Monopoly și creme de pantofi. Salteaua odihnitoare, am avut lenjerie din bumbac alb, câte o pernă și o pilotă ușoară și călduroasă. Am mai avut încă o pătură gen Cocolino pliată pe marginea patului, ce avea să se dovedească în plus.

Între „living” și restul compartimentului sunt pereți incompleți, pe unul dintre ei fiind montat TV-ul; în față – o măsuță și un scaun plușat; alt scaun identic se află nu departe, în partea cealaltă a patului.

Chicineta conține un compartiment inferior (împărțit între minifrigider, un sertar cu tacâmuri și altul cu farfurii și alte vase) și 2 superioare, deschise: primul conține cuptorul cu microunde, un mic espressor și tot aici se află chiuveta (cu detergent și burete) și suportul de vase; al doilea are 4 cănițe într-un suport și consumabilele pentru ceai și cafea.

În hol se află aerul condiționat (pe care l-am găsit pornit și așa l-am lăsat), o oglindă și cârlige de agățat hainele/cheile.

În baie – cabină de duș, vas de toaletă, coș de gunoi, chiuvetă și oglindă cu braț mobil. Drept consumabile am avut gel de duș, săpun lichid, hârtie igienică (plus multe rezerve), bețișoare de urechi, discuri demachiante și... tampoane. Am avut și uscător de păr, prosoape în 2 dimensiuni și încă unul pentru picioare. Și o miniaerotermă de perete în baie; la fel, am găsit-o pornită și pornită am lăsat-o (deși la un moment dat a fost cam cald).

... Să zic mai bine ce ne-a lipsit?!... Greu de zis. Poate niște pernuțe pentru scaunele de afară, pe care le-am șters cu un prosop sacrificat. Cu atârnatul costumelor de baie ude (anticipez) ne-am descurcat, le-am pus pe marginea de la intrarea în căruță. Unde – pe mica „terasă” – se afla o chestie de curățat noroiul/zăpada de pe tălpi. Iar în „cameră” aveam să găsim inclusiv o tăviță pentru încălțămintea de „afară” , perie și făraș, precum și papuci de unică folosință. Mi-a plăcut foarte mult – commo se dice? – „grija pentru detalii” . Superfain!

Dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut a doua zi dimineață, când m-am trezit în cântec de tălănguțe... Tati încă dormea, am tras perdeluța din capătul patului pe jumătate și... Doamne-Dumnezeule! Un soare cum nu se poate mai generos scălda în lumină un peisaj cum nu se poate mai frumos! Pășunea cu oițe în plan apropiat, pe urmă în depărtare pensiunea încadrată de arbori și arbuști în culori calde de toamnă, iar pe fundal munții semeți (Bucegii), cu piscurile deja ninse...

Micul dejun se servește, precum v-am zis, între 8:30-10:30. Ce nu v-am zis e că-i în regim de bufet. Cu de toate: ouă (ochi, omletă, fierte), cârnăciori (buni!), bacon prăjit, brânză (telemea, burduf, cașcaval), mezeluri (multe feluri, inclusiv slăninuță, jumări, leber și un fel de drob), salate (de vinete – foarte bună; icre; a doua zi au mai fost vreo 2, una cu pui și ciuperci, alta cu pui și porumb), legume (roșii, castraveți, ardei, ceapă roșie), fructe, iaurt, cereale, chec etc. De băut, apă și un suc de portocale cam diluat. Cafea faină, ceaiuri fel și chip. Un mic dejun sățios și bogat. Multe chestii de casă, multe afumate (noi nu suntem mari fani, dar știu că alții apreciază).

... Aveam în cap mai multe scenarii de petrecut timpul liber, în funcție de cum o fi vremea: plimbări în natură (Prăpăstiile Zărneștilor îs foarte aproape; satele Măgura și Peștera, Plaiul Foii etc; pe la toate am mai fost, dar totuși...) sau spa. Până la urmă am făcut așa: toată dimineața și mult timp după prânz am zăcut la soare, lângă căruță, eu tricotând (toată iarna o să duc dorul acelei lumini!), Tati citind chestii pe telefon. Din când în când (des) ridicând ochii spre peisajul înconjurător, ascultând cântecul naturii, trăind, pur și simplu, „clipa asta minunată” !

Pe la vreo 3 jumate am zis să ne foim totuși un pic, să nu înțepenim de tot. Am luat-o (cu mașina) spre Plaiul Foii, dar ne-am „împiedicat” în drum într-o poieniță unde se desfășura ceva concurs de călărie. Erau și standuri cu mâncare și băutură, cu chestii de îmbrăcat (pe specific de călărie) și zone de picnic amenajate, și la un moment dat a venit o formație de muzică populară. A fost fain, am poposit mai mult decât ne-am propus... La Plaiul Foii, la cabană, (iar) n-am putut intra, era închiriată pentru un eveniment privat ☹. Ne-am supărat și ne-am întors acasă, unde am mai prins vreo oră-două de liniște pastorală până la apus.

Săriserăm peste prânz, pe la 6 ne-am dus direct la cină. Înainte de toate, ce s-a gândit Tati?! Hai să strice o întrebare la recepție despre zona spa, adică dacă se mai poate rezerva ceva la ora asta. Sincer, n-aveam nicio speranță. Citisem că zona spa cuprinde 2 jacuzzi a câte maxim 8 persoane și o saună uscată (130 lei/persoană/3 ore; sau 700 lei dacă vrei privacy). Sauna nu ne interesa, dar la jacuzzi n-aș zice nu niciodată... Totuși, remarcasem destul de multă agitație prin zonă de-a lungul zilei și eram sigură că era totul deja rezervat. Când colo, ce să vezi?! Nu era rezervat ni-mic! Yes!

Am cinat repejor, de data asta am schimbat afinata pe vișinată (bună și ea) și ne-am ferit de afumături. Eu am luat șnițel de pui și orez cu legume (55 lei), iar Tati coaste de porc la grătar cu cartofi prăjiți (88 lei); am împărțit amândoi o porție de salată de sfeclă cu hrean (18 lei). Ne-am dovedit mult mai inspirați, dar tot ne-a rămas jumătate din porția de coaste.

Domnișoara de la recepție ne-a condus după aceea și ne-a făcut instructajul la spa. Aceasta se află un pic mai sus de căruțe, o identificasem și o vizitasem dimineață. Este împărțită în mai multe compartimente, unele deschise (jacuzzi), oferind vedere spre munți, altele închise (vestiare, duș, toalete). Ni s-a povestit pe drum că țin jacuzzi termostatate la 38°C în permanență, fiind pregătiți oricând pentru o posibilă solicitare (cum s-a întâmplat în cazul nostru) și că se folosesc în acest scop de energia furnizată de panourile solare. În prețul plătit se oferă gratuit papuci, halate și prosoape de baie. Desigur, dușul este obligatoriu înainte de a intra în jacuzzi.

... Am zis inițial că o să ne plictisim curând așa, pe întuneric, dar nu știu cum au trecut 2,5 ore!... Se vedea totuși frumos, peisajul era parțial luminat de luna plină, însă cu sigurață trebuie să fie mult mai fain la lumina zilei!

Decazarea se poate face până la ora 12 și fix la 12 am părăsit ringul, greu ne-am desprins!... Aveam în plan să trecem pe la Mama, la Ploiești, și am zis să-i comandăm ceva mâncare proaspătă de la restaurant. De data asta și-au cam dat cu firma-n cap, căci am așteptat o oră!!! pentru 3 porții de mâncare care nu necesită cine știe ce timp de preparare (mici, păstrăv la grill și șnițel de pui). Și nici nu era prea aglomerat. În fine, i-am iertat, însă n-au mai pupat tips.

Per total... Da, un loc minunat, în care sper să revenim! La căruțe, desigur. Chiar vorbeam cu Tati: atât s-a dezvoltat zona asta și atâtea locuri faine s-au făcut, încât e greu să le departajezi tu, consumator de turism. Iar ca ofertant, trebuie mereu să te reinventezi, să vii cu ceva deosebit, nemaiîntâlnit. Sau cu un standard peste măsură. Sau cu... sau cu...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 47 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI