GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Minunea naturală nord americană
Minunea naturală nord americană
Banc local- Un turist întreabă un canadian la Niagara:
— Nu vă deranjează zgomotul cascadei?
Canadianul răspunde:
— Deloc. După 10 minute nu-l mai auzi.
— Serios?
— Da. Nu pentru că te obișnuiești… ci pentru că pleci ud până la piele!
Prietenii nostri din Canada la care am stat nu locuiau în Toronto, ci într-un orășel aflat la 60 de kilometri depărtare, numit Newmarket. Cum șoseaua care duce spre Toronto este mai mereu super aglomerată am decis să mergem spre cascada Niagara într-o zi de sâmbătă. Zis și făcut.
Dimineața după micul dejun ne-am îmbarcat în auto și am purces la drum. După vreo oră și ceva am ajuns la Toronto. De acolo mai aveam de parcurs vreo 130 de kilometri. Sincer nici nu mă gândeam că este așa de departe, dacă te uiți pe hartă pare mai aproape. Fiind o excursie care se anunța memorabilă am plecat foarte veseli. Teoretic din Toronto mai aveam vreo două ore de mers.
Am ieșit din Toronto pe autostrada QEW, lăsând în urmă zgârie-norii, traficul aglomerat și silueta CN Tower. Ca o paranteză această autostrada de vreo 12 benzi este una dintre cele mai aglomerate din lume. Dacă nu vedeam cu ochii mei nu credeam așa ceva, Interesant este că au o bandă de viteză pe care au voie să meargă doar autoturismele cu mai mult de doi pasageri. Limita de viteză este de 110 km/h pe care marea majoritate o respectă. Curios este faptul că nu am văzut foarte multă poliție pe străzi, ca în alte țări.
Pe măsură ce înaintam, peisajul devenea mai liniștit. Clădirile înalte dispăreau, apăreau cartiere mai joase, zone verzi, iar mai târziu podgorii și mici localități. În mașină atmosfera era deja de vacanță. Fiecare mai arunca o privire pe hartă, altcineva întreba cât mai avem, iar Niagara apărea tot mai des pe indicatoare.
Canadienii conduceau calm, ceea ce pentru noi veniți din România poate părea aproape suspect. Nimeni nu încerca să demonstreze că ajunge primul la cascadă. Fără faruri, fără claxoane, fiecare își vedea de drumul lui. Noi, în schimb, eram nerăbdători.
Cu cât ne apropiam, cu atât devenea mai clar că Niagara nu înseamnă doar o cascadă. Înainte de toate, este un oraș turistic în toată regula, plin de hoteluri, restaurante, parcări, magazine și atracții. Dacă te aștepți la o cascadă ascunsă printr-o pădure sălbatică, s-ar putea să fii surprins, exact așa cum am fost și eu.
Am intrat în orașul Niagara Falls și am simțit imediat agitația. Autocare cu turiști, familii cu copii, grupuri de asiatici cu aparatele foto pregătite, americani veniți de partea cealaltă a graniței și oameni care vorbeau în toate limbile posibile. Toată lumea mergea în aceeași direcție. Am oprit la acest orășel foarte îngrijit cu multe flori pentru a bea o cafea și a face câteva poze. Mi-a plăcut mult atmosfera din acest orășel turistic. Evident că am făcut și ceva cumpărături.
A urmat o oprire la Great Wolf Lodge Niagara Falls. Doar pentru o scurtă vizită. Acesta este mai mult decât un hotel este un adevărat resort pentru familii. Clădirea are aspect de cabană canadiană, iar atracția principală este uriașul parc acvatic interior, cu tobogane, piscină cu valuri și zone pentru copii. Atmosfera este veselă și zgomotoasă, cu jocuri, arcade și camere tematice pentru familii. Practic, după spectacolul natural de la Niagara, distracția continuă aici, într-o variantă construită special pentru copii și părinți. Seamănă cumva cu hoteluri de la Disney. Dacă ai copii este ceva de neratat.
Înainte să ajungem la cascade, inevitabil dăm de Clifton Hill, partea cea mai colorată și mai zgomotoasă a orașului. Acolo totul pare făcut să atragă privirea roata panoramică, restaurantele tematice, muzeele de ceară, casele groazei, jocurile, reclamele uriașe și luminile care probabil se văd și de pe lună. Ceva stil american, la un loc parc de distracții plus cazinou. Totul pentru a te face să scoți banul din buzunar. Pentru câteva minute uiți că ai venit la una dintre cele mai cunoscute cascade din lume și ai impresia că ai nimerit într-un mic Las Vegas canadian.
Copiii erau încântați, adulții pozau, iar turiștii treceau dintr-o atracție în alta cu aceeași seriozitate cu care alții vizitează muzeele Vaticanului. Noi am continuat spre cascade. La început nu le-am văzut, dar le-am auzit. Un zgomot continuu, grav, care devenea tot mai puternic pe măsură ce ne apropiam. Apoi am văzut norul de vapori ridicându-se deasupra râului. Și abia după aceea Niagara.
Primul contact este greu de descris, pentru că fotografiile nu reușesc să transmită dimensiunea reală. Cascada nu este foarte înaltă comparativ cu altele celebre din lume, dar cantitatea de apă care se prăbușește este uriașă. De aceea impresia este atât de puternică.
De fapt, Niagara este formată din trei cascade American Falls, Bridal Veil Falls și celebra Horseshoe Falls, partea canadiană în formă de potcoavă. Aceasta din urmă este și cea mai spectaculoasă.
Am mers pe promenadă împreună cu sute de turiști. Unii își făceau selfie-uri, alții încercau să fotografieze cascada fără să prindă în cadru încă douăzeci de persoane, iar cei mai răbdători stăteau pur și simplu și priveau. Mi-a plăcut mult atmosfera. Era aglomerație, dar nu una deranjantă. Toată lumea venise pentru același lucru și aproape toți aveau aceeași expresie pe față când ajungeau în dreptul cascadei. Un fel de „wow” universal, care nu mai avea nevoie de traducere. Ce am remarcat foarte multe personae de origine araba, cu multe neveste și cu mulți copii.
Sincer după ce am văzut cascadele Iguazzu și Victoria mă așteptam la cu totul altceva. Aici orașul și natura pur și simplu se contopesc. Este de departe cea mai celebră cascadă din lume și implicit cea mai vizitată. Un alt lucru interesant mi s-a părut că nu ai taxă de acces.
Am continuat spre Table Rock, locul unde ajungi foarte aproape de marginea Horseshoe Falls. Aici experiența devine mult mai intensă. Apa vine cu viteză, se învolburează, devine albă și apoi dispare brusc peste margine. Stăteam acolo și mă gândeam că râul Niagara face legătura între Lacul Erie și Lacul Ontario, dar toate datele geografice devin secundare când ai în față atâta apă.
Lângă noi, turiștii încercau să facă poze fără să le ude obiectivele. Vântul purta stropii până pe promenadă, iar la un moment dat nici nu mai știai dacă este ceață, ploaie sau pur și simplu Niagara.
Unii turiști coborau la Journey Behind the Falls, de unde poți ajunge foarte aproape de perdeaua de apă. Alții alegeau plimbarea cu vaporul până aproape de baza cascadei. Și aici începea spectacolul poncho-urilor. În câteva minute vezi sute de oameni îmbrăcați identic, ca o armată turistică pregătită să atace cascada. Barca înaintează spre Horseshoe Falls, zgomotul crește, vântul se ridică, apa vine din toate direcțiile și toată lumea râde. Sincer fiind foarte cald nu știu ce rost au acele ponchouri. Oricum transpiri în ele, eu aș fi preferat să nu le folosesc. Poncho-ul te protejează, doar în teorie. În practică, când cobori de pe vas, descoperi că Niagara a găsit totuși câteva locuri în care să te ude.
Niagara Falls este un loc ciudat și tocmai de aceea interesant. Într-o parte ai una dintre cele mai impresionante demonstrații ale naturii. La câteva sute de metri ai restaurante, hoteluri, cazinouri și parcuri de distracții, care de care mai luxoase.
Natura și turismul trăiesc aproape lipite una de alta. Am urcat și spre zona de belvedere, de unde poți vedea cascada de sus. De aici se înțelege mult mai bine forma Horseshoe Falls și diferența dintre partea canadiană și cea americană.
Pe podul dintre cele două țări vedeam oameni trecând din Canada în Statele Unite și invers. Granița trece chiar prin mijlocul râului, ceea ce face ca Niagara să fie una dintre puținele atracții celebre ale lumii pe care două țări o revendică împreună. Bine la cascade se mai practică asta la Iguazzu Brazilia și Argentina, la Victoria Zambia și Zimbabwe.
Partea canadiană are însă marele avantaj al priveliștii. De aici poți vedea foarte bine atât Horseshoe Falls, cât și cascadele americane. Pe măsură ce se apropia seara, orașul începea să se transforme. Clifton Hill devenea tot mai colorată, luminile se aprindeau, roata panoramică strălucea, iar grupurile de turiști continuau să vină spre apă. Am așteptat și noi spectacolul de seară. Cascada Niagara era luminată într-un joc de culori.
Apoi au fost iluminate cascadele și parcă Niagara s-a schimbat complet. Apa albă a început să capete diferite culori, iar norul de vapori prinde culori. Orașul se aprinde și el, Clifton Hill devine și mai strălucitor, iar mulțimea nu pare deloc să se grăbească spre hotel. Unii turiști își găsesc un loc pe margine și stau pur și simplu să privească. Alții mai fac o fotografie. Si noi printre ei o admiram de sus de la punctul de belvedere.
Eu am rămas o vreme cu ochii la apă. Am văzut multe cascade și fiecare are ceva al ei. Unele impresionează prin înălțime, altele prin sălbăticie, altele prin peisajul din jur. Niagara impresionează prin forță. Prin zgomot. Prin cantitatea aceea uriașă de apă care pare că nu se va termina niciodată. Și poate și prin contrastul foarte ciudat dintre natură și turism. La câțiva metri ai una dintre marile minuni naturale ale Americii de Nord. La câteva sute de metri ai un magazin de suveniruri care îți vinde o cană pe care scrie „I survived Niagara Falls” .
Evident nu am ratat o intrare și la cel mai mare cazinou din zonă. Lume multă, mulți eleganți vin aici pentru distracție. Uni vor să dea lovitura, alții vor doar să se distreze. Cert este că banca nu pierde niciodată. Noi doar gură cască. Mai fusesem pe la cazinouri prin Macao și din fericire nu ne-a prins deloc acest microb.
Cam asta a fost povestea despre Niagara. Noi am mai condimentat ziua și cu un drum în State, dar asta este deja altă poveste.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de robert in 21.09.26 08:58:27
- Alte destinații turistice prin care a fost: Algeria, Argentina, Bahamas, Benin, Brazilia, Camerun, Chile, China, Coasta de Fildeș, Cuba, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Europa, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Honduras, Hong Kong, India, Indonezia, Insulele Cayman, Jamaica, Kenya, Macao, Maldive, Mexic, Pakistan, Republica Centrafricana, Republica Dominicană, Rusia, Senegal, Sheychelles, Sri Lanka, SUA, Tanzania, Thailanda, Togo, Tunisia.
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@robert: Cascada Niagara - un loc emblematic pe această planetă. ![]()
Prin anii `40 specialiștii vremii prognozau dispariția mult mai rapidă a cascadei (lucru ce se va întâmpla la un moment dat, peste mii de ani). Măsurătorile de atunci arătau o eroziune cuprinsă între circa 0,82 metri și 1,3 metri pe an; în prezent, ritmul eroziunii regresive a fost redus la doar 10-30 de centimetri pe an datorită construirii centralelor hidroelectrice care deviază o mare parte din debitul apei și a lucrărilor inginerești de stabilizare a stâncilor.
Prin insulă fluviul este împărțit în două brațe: cascada americană lată de 320 metri și înaltă de 60 m. și cascada canadiană lată de 900 m. și înaltă de 48 m. Măreția cascadelor nu constă atât în înălțimea lor cât în imensa cantitate de apă care cade, și anume 425.000 metri cubi de apă pe minut, din care 9/10 în cascada canadiană.
Cascadele de apă, peste care trec trei poduri, sunt conduse spre canalul american Erie și canalul canadian Welland. Stratul de piatră calcaroasă orizontal, gros de 26 m. peste care se revarsă cascadele, este așezat pe un strat urias de ardezie; prin fina ploaie de praf, stratul de ardezie este descompus, așa că piatra de calcar cade și ea cu apa: faptul s-a petrecut în cantități deosebit de mari în anii 1828,1853 și 1862.
Prin aceasta cascadele Niagara regresează mereu, după măsurări exacte dela 1842-1879 cu 0,82 metri pe an.
Astăzi regresul anual este de 1-1,30 metri. Deci cascadele Niagara vor dispare mai curând decât s-a presupus înainte. Aceasta nu înseamnă numai dispariția unei unice minuni a naturii, ci și o stânjenire a aprovizionării cu electricitate a Americii de Nord. (publicația „Radio România” , octombrie 1944)
Frumoase imagini!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2016 Canada, pamantul fagaduintei, o alta lume sau poate un alt timp - Cascada Niagara — scris în 28.10.16 de MirelaV din CODLEA - RECOMANDĂ
- Jul.2007 Niagara — scris în 27.07.10 de newcata2989* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2005 Niagara Falls — scris în 08.06.11 de alexandralungu din TIMISOARA - RECOMANDĂ


Rog așteptați...






















