Aer de munte, peisaj de vis

TIPĂREȘTE

Știam ca toamna, in Slănic totul e răpitor, dacă pot spune așa; culorile ruginii, aerul proaspăt si rece al dimineții, vuietul apei.

Asa ca, după o vizita la niste rude, am hotărât pe loc sa plecam spre stațiune. Bine ca aveam schimburi la cel mic (știm cum sunt cei neastâmpărați atunci cand se văd de la bloc, la o curte mare, cu animale, si nu imi lipsesc niciodată din geanta) si restul, mai vedem.

Am ales sa nu ne mai întoarcem in Tecuci, ci sa mergem pe la Ireasca, sa oprim in Tanasoaia cu ceva treburi, apoi, sa o luam spre Podul Turcului si sa ajungem direct in Adjud. Pentru cei care vor veni dinspre Barlad, sa știți ca drumul e foarte bun, a fost reparat.

In fine, ajungem in Slănic, si ne-am răzgândit sa oprim la Casa Voicu, deoarece era departe de parc si izvoare. Am stat la ei in anii trecuți si a fost totul bine, cald, oameni ospitalieri. Nu același lucru il pot spune despre Montana (e chiar la câțiva metrii) unde am facut frigul toată noaptea.

După o plimbare in parc, am inceput sa căutam cazare; după o "tentativa nereușita", imi atrage atenția clădirea hotelului Nemira.

Am intrat si am rămas uimita de faptul, ca pentru a ajunge la receptie, trebuie urcate niste trepte.

Acolo, o domnișoara blonda si extrem de politicoasa, ne-a răspuns prompt la cerere, vrând sa ne dea o camera cu vedere in spate. Dar, printre picături (ea se împrietenea cu fiul meu), am decis sa vedem si camera recomandata, plus una dubla superioară de la etajul 1, apoi sa vedem pe care alegem.

Prima a fost cea de la primul etaj, camera 103, si nu am mai plecat. Plăcut surprinsă de aspect, caldura, o baie luminoasa, cu toate cele necesare, patul destul de încăpător cu o pilota uriașa (știm cum e cand ai doua pilote de o persoana la un pat dublu), patru perne si doua mai mici, si, o terasa uriașa, cu măsuță, scaune, scrumiera înaltă.

De restaurant, nu ma pot pronunța, căci nu am mâncat in aceea zi acolo. Fiul meu, nu are răbdare sa aștepte, uneori nici nu mănâncă, asa ca noi am cumpărat de la supermarket ceva, si am mâncat in camera.

Micul dejun a fost sărăcăcios, nu ma impresionat cu nimic, crenvurștii erau tăiați bucăți mici, având un gust ciudat, lapte cu cereale, cafeaua era acceptabila, doua feluri de mezeluri, oua ochiuri, cașcaval, telemea, unt cu dulceața, si cam atât. Cele mai bogate si bune mic dejunuri au fost la Ozone (Tusnad), Riviera (Mamaia), Phoenicia Luxury si Balvanyos.

Dar dacă ar fii sa revin, cu siguranța as face-o, pentru piscina, faptul ca e liniște, personalul foarte amabil si pentru priveliște.

Păcat ca nu am putut face poze; plecând asa, spontan, nu am luat încărcătorul si aparatul foto cu mine.

Văzusem într-un review mai jos, ca la plecare a trebuit sa aștepte sa verifice camera. La noi nu sa întâmplat acest lucru.

Per total recomand locația. Sa aveți parte de vacanțe frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 2016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI