ADIO, hotel Nemira !

TIPĂREȘTE

Am plecat spre Slanic Moldova, destinatia noastra preferata pentru un w/end scurt. Este aproape (noi fiind din Bacau), aer curat, etc. Un plus il ofera (il oferea, pana acum) cazarea la Hotel Nemira, hotel unde ne'am cazat mereu in ultimii 4 ani, de 3-4 ori pe an. Il preferam deoarece era mai spalat decat celelalte din zona, mancare buna, camera foarte curata, vedere la padure, personal serviabil, etc.

Am sosit vineri chiar la check-in time; am fost cazati repede, fara probleme. Camera, asa cum ne asteptam, curata, comfortabila, primitoare. Ca balconul era cam murdar si scaunele/masa de pe balcon - prafuite si cu urme uscate de mancare - nu ne'a deranjat foarte tare. Se mai intimpla.

Trec peste programul nostru inafara hotelului. Asadar, seara, revenim la camera dupa plimbare. Dorim sa mancam ceva, si ni se raspunde de la receptie ca " restaurantul s'a inchis deja". Ma uit la ceas: 21.05. Intreb: Doamna, e w/end. Ce naiba, aveti hotelul plin IN WEEKEND! Cum inchideti bucataria? Mi se raspunde nonsalant si fara urma de curtoazie sau minima intelegere: asta este, e inchis, oaspetii nu iau masa la noi mai nicodata, nu putem plati bucatarul, pa.

Mda. Adormim flamanzi, gindindu'ne ca e vina noastra totusi, nu am intrebat la ce ora se inchide restaurantul. Hopa, stai asa, ca am intrebat, mereu intrebam. Si ni s'a spus ca la 22.00 ultima comanda. Don'soara nu si nu, ca e imposibil sa ni se spuna asta. Ma rog, noapte buna, cu burta goala.

Dimineata, la micul dejun, pare OK... desi se da drumul la ora 08.00. Daca eram cu business acolo, pierdeam micul dejun, ca la ora aia deja sunt plecat din hotel. Dar acum, nah... ora 8 e OK. Desi nu e!

Doi chelneri care literalmente se invarteau unul dupa altul ca ne'a luat ameteala. Am vrut cafea de la bar, ptr ca zoarca aia de cafea de la micul dejun e free, insa e oribila. Nimic deosebit, am vazut asta la toate hotelurile din Europa asta.

Cand l'am rugat pe chelner sa ne aduca doua cafele de la bar, am crezut ca ma ia la bataie. Dar le'a adus.

Dupa toate astea, tot nu ne'am invatat minte... am venit seara la hotel cu gandul sa luam masa acolo. Tineam minte (mai bine zis papilele mele tineau minte) vita cu sos de gorgonzola de ultima data.

Am intrat in hotel la 19.00, zicandu'ne "hai mai, ca acuma tre' sa fie deschis". Era, dar inauntru o petrecere de zile mari, cu chiuituri, Maria Carneci la max, ce sa mai, frumos! Intrebam ca prostii totusi " se poate manca aici in seara asta? ". Desigur, in salonul de mic dejun. Mda, e bun si asa, decat ca data trecuta.

Cerem o portie de frigarui, un snitel vienez cu salata de sfecla, si o portie de mamaliguta cu branza si smantana. Doresc sa iau si un desert, asa ca sa ne lase meniul. Mi se spune pe ton de garcon de Ferentari "sa stiti ca nu se mai iau comanda a doua oara, asa ca spuneti acuma ce doriti". E, nu mai vreau desert, ingrasa...

Asteptam cam 30 minute, desi restaurantul (ma rog, salonul) era gol-golut. Vine mancarea, snitelul rece, frigaruile reci si sleite, mamaliguta destula, smantana prea multa, branza deloc. Pofta buna. A, uit: salata de sfecla nu aveau, dar pot sa iau o salata de varza alba. Iau. Portia 10 RON. Normal, kilo de varza e stiut ca sare de 50 euro.

Intra un domn, doreste peste la gratar. Nu e peste la gratar. Doreste vita la gratar, nu e vita. Omul cere pulpe la gratar, i se ofera doar pulpe la tigaie. OK, le ia. Cand ajung la el, pulpele sunt reci si necomestibile. Omul refuza comanda si pleaca, suparat. Eh, pretentiosu'...

Mancam si plecam. Nu mai vreau nimic. Nani, ca miine plecam si scapam. Nani pe naiba, prin pereti suna tropaita de Slanic, de la petrecania de la restaurant. Adormim asa, nu mai stiu la ce ora s'a spart gasca de nebunateci.

A doua zi, check out, luam bagajele, la receptie. Spun ce am luat de la minibar, sunt privit ca la Liubianka " spune tot". Pai spusesem. E trimisa camerista sa verifice. Ma simt chiar jignit, cucoana..., la pretul camerei, cine naiba fura un snickers? Mda, pina la urma e greseala lor, fara scuzele de rigoare.

Platim si plecam. Abia la Bacau realizam ca am uitat olita fetitei in camera. Na, greseala noastra. Sun imediat la hotel si mi se spune ca nu a fost gasit nimic in camera. Hai nu zau? Fratilor, am urcat in masina in fara hotelului si am coborat in Bacau in parcare acasa.

Asta a pus capac. Plus atitudinea zeflemitoare a receptionerei, de genul " si acuma ce vreti? ".

Nu se face, mai oameni buni. Pacat de hotel, pacat de statiune, pacat de noi si de banii nostri. Ca de atatea ori, lucruri frumos incepute, care aluneca repede in sictir, derizoriu si "lasa'ma sa te las".

Multumesc pentru ocazia de a spune cele de mai sus. Daca veti dori sa stati la acest hotel, poate veti avea parte de o experienta buna. Noi nu am avut, si nu vom mai sta niciodata acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 3979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI