O cazare ..... plutitoare – nava hotel Steigenberger Regency

TIPĂREȘTE

Spuneam anterior că motivul principal al alegerii excursiei de anul acesta în Egipt a fost croaziera pe Nil. La alegerea acesteia nu am acordat mare atenție navei care urma să ne conducă în această călătorie. Dar, în mai multe incursiuni pe internet privind excursiile în Egipt, am remarcat de mai multe ori acest nume. O căutare personalizată mi-a dezvăluit că, de fapt, este vorba de o întreagă rețea de hoteluri cu origini în Germania, dar cu unități de cazare în întreaga lume. 16 din acestea sunt în Egipt. Unul l-am văzut în Cairo, în imediata vecinătate a Muzeului de Egiptologie, un altul este în Hurghada, (Steigenberger Al Dau Beach Hotel), și are mai multe articole favorabile chiar pe saitul nostru. Două din aceste unități de cazare plutesc pe Nil. Una este nava noastră, Steigenberger Regency, cealaltă este o navă soră, identică la aspect cu a noastră, Steigenberger Royale, cu care ne-am intersectat de mai multe ori pe traseu.

Nava noastră are cam 18 ani vechime, dar se ține încă foarte bine. În clasificarea unităților de cazare, este încadrată la 5 stele. Nu am idee dacă îi lipsesc sălile de conferințe sau alte asemenea facilități necesare pentru o asemenea încadrare la noi, dar din punctul nostru de vedere, nu este departe de aceasta.

Nava are, din construcție, 5 punți (să la zicem etaje). La nivelul apei, cel mai de jos, în partea din față este restaurantul. La mijloc, casa scărilor face legătura între toate nivelele. În zona acesteia sunt și două mici magazine, unul de textile, un altul de bijuterii. Din când în când am mai remarcat câte o turistă oprindu-se aici. Nu am idee ce ar putea fi în partea din spate, dar presupun că sunt fie cabine de cazare, fie cabinele personalului și echipajului.

Etajul de deasupra, oarecum la nivelul terenului, are în zona centrală recepția, precum și accesele pe navă. Termenul este la plural, pentru că accesul în hotelul nostru se poate face pe ambele laturi ale acestuia. Mai mult, în diverse porturi se practică ancorarea navelor lipite una de alta. În acest fel, la Luxor, de exemplu, pentru a ajunge la țărm trebuia să traversăm alte 4 nave. Din nefericire, în pandemie, anul acesta toate 4 sunt scoase din circuit, par părăsite. Există totuși o pază permanentă. Restul nivelului vaporului nostru este folosit pentru cazare.

Următorul nivel este destinat numai spațiilor de cazare. La acest nivel, la camera 307 am fost cazați și noi. În total, vasul dispune de 50 de cabine și 2 apartamente. Nu am identificat unde sunt amplasate acestea.

Următorul nivel este ocupat de un bar în interior, cu un salon destinat diverselor evenimente, și o terasă în aer liber, dar acoperită, spre partea din spate, și aceasta, cu un bar propriu. După aspect, partea din față este ocupată de cabina de comandă.

Ultimul nivel, numai pe partea din față a navei, este o terasă descoperită, zona de ștrand, echipată cu șezlonguri, umbrele și piscină. Dacă șezlongurile au fost suficiente (nu am remarcat momente în care să fie toate ocupate), piscina îmi pare un pic cam mică. Alături de ea este și un bazin cu instalație de jacuzzi, dar, în perioada croazierei, acesta nu a avut apă. Chiar în timpul navigației, când este ceva curent, în această perioadă a anului terasa nu poate fi folosită decât în orele dinainte de prânz sau a doua parte a după amiezii, când temperatura este mai suportabilă. Recomand pentru această perioadă terasa acoperită de la nivelul imediat inferior, deși nici aici nu este foarte comod.

Am rămas puțin surprins de faptul că pe un vas care navighează pe Nil, printre multiple situri arheologice ale Egiptului antic, camera noastră și „casa scării” este decorată cu tablouri ce ilustrează Grecia antică.

Spuneam în articolul anterior că în costul excursiei a intrat și o sumă de 35 euro de persoană pentru tips-uri, „bacșișuri” - mai pe românește, considerate obligatorii în Egipt. Mai spuneam că nu am idee unde au ajuns acești bani. Dar, dacă, într-adevăr, acești bani au fost împărțiți în mod egal între toți egiptenii cu care am interacționat, suma ce a revenit fiecăruia a fost extrem de mică. Chiar dacă o multiplicăm cu 30 – 50 de turiști. Bacșișul suplimentar este întotdeauna binevenit și primit cu deosebită considerație. Ca dovadă, pentru cei mai puțin de 2 euro lăsați în plus la plata cheltuielilor efectuate pe vapor în ultima zi de croaziera, am obținut un număr foarte mare de mulțumiri.

Toate acestea trebuie privite în contextul în care marea majoritate a celor peste 100 de milioane de locuitori ai țării trăiesc sub nivelul minim al sărăciei.

Cu toate acestea, pe întreg timpul excursiei, nu am întâlnit nici un egiptean fără zâmbetul pe buze, dispus imediat de a da un ajutor sau o informație. Uneori, partenerii de interacțiune erau și puși pe șotii.

În cazul cazării pe vas îmi aduc aminte cu plăcere de ospătarul care, cum mă vedea intrând în restaurant, înainte ca eu să ajung la masă, punea o sticlă de bere în dreptul locului meu. În același timp, cei ce asigurau curățenia în cabină, efectuată zilnic, aveau grijă să confecționeze, din prosoape, diverse figurine. După părerea mea, cea mai reușită a fost maimuțica, realizată în ziua dinaintea plecării. Zâmbesc și acum având în minte momentele când ospătarii se făceau că scapă farfuria de mâncare înainte de a mi-o înmâna, sau momentul când unul din ei mi-a ascuns o sticlă de apă.

Trebuie menționată și operativitatea cu care am fost serviți pe ambele terase, și faptul că la fiecare întâlnire cu un angajat al locului, indiferent dacă l-am mai întâlnit, sau nu, acesta îți ura zi bună și te întreba ce mai faci.

În altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că pe navă se acordă maximă atenție luptei împotriva pandemiei prin panouri cu recomandări de conduită, unele de format foarte mare, la fiecare nivel, inclusiv pe terase, există recipiente cu dezinfectant, iar personalul poartă în permanență mască în contact cu turiștii.

Ar mai fi de menționat că, la coborârile de pe vas, de regulă, primeam un card personalizat al vasului, pe care trebuia să-l returnăm la întoarcere. La început m-am gândit că poate fi un control al numărului de persoane care coboară și urcă pe vas. Mai târziu mi-a venit ideea că poate fi și o măsură de securitate, pentru controlul persoanelor care urcă pe vas.

Și ar mai fi un lucru: fiecare turist dispunea, în cameră, sub pat, dar vizibilă, de o vestă de salvare.

Într-adevăr, pot să-i spun cameră. Noțiunea de cabină, mai frecvent întâlnită pe un vas, nu se potrivește cu spațiul avut la dispoziție. La fel de mare, și cu aceleași dotări ca într-o cameră mărișoară de hotel, contribuia din plin la senzația că nu ești pe un vapor. Contribuia la aceasta și fereastra, chiar mai mare decât o fereastră normală. Păcat că nu aveam și balcon.

Chiar și configurația spațiului era identică cu cea a unei camere de hotel: un hol la intrare, cu un dulap mare pe partea stângă și baia pe partea dreaptă, urmat de camera relativ pătrată. Accesul în cameră se face pe bază de card.

În dulap erau relativ suficiente umerașe, dar și un seif pentru valori, cu utilizare gratuită. În cameră, un pat matrimonial imens, cam 2.0 x 2.0 m, ocupa o suprafață rezonabilă. De o parte și de alta erau câte o noptieră și o veioză montată în perete. Pe peretele opus patului, un fel de birou, mare, cu multe sertare, susținea un televizor de mărime medie. Sub televizor, mascat în birou era un frigider mărime standard pentru hoteluri, ce a funcționat foarte bine. Lângă televizor era montată, pe perete, o oglindă mare. Câteva tablouri decorau pereții camerei. Mobilierul era completat de o masă și două scaune, amplasate între pat și fereastră.

Iluminatul în cameră s-a realizat cu 5 spoturi în tavan, cu aprindere în două trepte. Spre surprinderea mea, lumina a fost suficientă.

Baia este și ea suficient de mare, cuprinzând un lavoar, vasul de WC, o cabină de duș și un bideu. Oglinda, echipată cu două becuri LED, asigura și aici o iluminare suficientă. Tot în baie se găsea și uscătorul de păr. Consumabilele puse la dispoziție au constat în două flacoane de șampon și două de balsam și suficient săpun lichid în două recipiente. În plus, o singură cască de protecția părului și un mic săpun solid (cam puțin, după părerea mea!).

Deoarece - în fiecare zi - prosoapele aveau o altă formă și pe un alt amplasament, nu pot să mă pronunț când și dacă au fost schimbate.

Singurul lucru ce a creat un ușor disconfort a fost zgomotul înfundat, continuu, al motorului ce a funcționat și în timpul nopții. Dar oboseala a fost suficient de mare ca să putem adormi și în aceste condiții.

Problema mesei generează un alt aspect discutabil în organizarea excursiei de către Tur-operatorul român. Pe pagina de internet de prezentare a excursiei este precizat „all inclusive” . În voucherul primit înainte de plecare, unic pentru ambele unități de cazare era menționat „full board” . Adevărul a fost la mijloc: pe vapor am avut numai cele trei mese, restul trebuia plătit, iar în hotelul din Hurghada am beneficiat de „all inclusive” .

Toate mesele au fost organizate într-un sistem combinat, undeva între „bufet suedez” și „împinge tava” . Unele produse erau „cu autoservire” (pâine, salate, fructe, dulciuri, etc.), felurile principale fiind servite, în cantitatea dorită, de ospătarii din spatele tejghelelor.

Din punct de vedere organizatoric, în sala restaurantului mesele sunt așezate pe lateral, lângă „ferestrele” spre nivelul apei, iar zona de servire în centru, cu acces de jur împrejur. Fiecare turist a avut propriul loc la mese, același pe toată perioada excursiei.

Din punct de vedere al felurilor de mâncare, acestea au fost variate, și nu prea. Carnea a fost numai pui, vită sau pește, de fiecare dată preparată în alt mod, dar numai două din acestea la o masă. Garnitura principală la acestea a fost orezul sau cartofii prăjiți. Însă, peștele de la una din mese, pare-se a nu-i fi priit Doinei. În schimb, salatele au fost în numeroase variante, din toate variantele de legume, simple, sau în amestec între ele sau cu alte produse (ou, iaurt, etc.).

Băuturile, cu excepția sucurilor, a cafelei, a ceaiului sau a laptelui, la micul dejun, nu erau incluse în pachetul de servicii. Acestea trebuiau plătite. O bere locală, (Sakara sau Stela) de 500 ml a fost 90 lire, o bere Heineken 330 ml, 70 lire, apa minerală, strict necesară în timpul vizitelor la obiective, 15 lire pentru 620 ml sau 20 lire pentru 1,50 litri. Un cocktail fără alcool era 80 lire, iar unul cu alcool 100 lire. Cu relativ destulă bere băută de mine, la sfârșit, după o săptămână, am plătit 2565 lire.

Cazarea pe nava hotel Steigenberger Regency iese din tipicul altor cazări prezentate aici. Fiind o cazare plutitoare - și mobilă - locația ei s-a schimbat continuu, între Esna, Luxor, Aswan, și înapoi la Edfu, Pe mine, acest lucru m-a încântat, atâta timp cât am navigat pe lumină având posibilitatea de a admira zonele traversate. Am putut admira deșertul, deseori muntos, care, uneori, se apropia de malul fluviului, am putut să la răspund copiilor din localitățile pe lângă care treceam și care ne făceau semne și saluturi prietenești, am putut să remarc încă odată sărăcia în care trăiește o mare parte a populației. Dar, pentru mine, acest aspect a fost punctul forte al excursiei.

Și chiar dacă vorbim despre o navă, putem și aici vorbi despre o plajă. Aceasta se află pe terasa de la ultimul nivel. Chiar dacă nisipul este înlocuit de o mochetă verde ce imită iarba, și aceasta frige la talpă, ca și nisipul, la orele prânzului. „Plaja” noastră este echipată cu umbrele, fiecare cu două șezlonguri, la distanțe conform reglementărilor în lupta contra pandemiei. Seara aceste umbrele se strâng și se „culcă la pământ” , zona devenind un punct de socializare, relaxare sau de degustare a unei băuturi.

Ciudat a fost momentul în care aceste umbrele au fost strânse în mijlocul zilei, fără a fi culcate la pământ. Explicația momentului a fost prezența unui vânt prea puternic, care nu s-a confirmat. Părerea mea este că, navigând spre amonte, și fiind într-o oarecare întârziere, s-a încercat reducerea coeficientului de frecare cu aerul și, în consecință, mărirea vitezei de deplasare.

În fapt, pe parcursul „sejurului” la bordul navei, am avut puține momente pentru distracție și relaxare. Cea mai mare parte a timpului a fost dedicată vizitei la obiectivele istorice, sau comerciale. De regulă, timpul liber rămas l-am folosit pentru plajă pe terasa superioară.

Totuși, chiar dacă pe navă nu există o echipă de animatori, în fiecare zi, pe navă, a fost organizat câte un eveniment. Pe parcursul unei săptămâni, în două zile, la ora 16.00, barul de la nivelul 4 a organizat un „tea party” . Pretențioasă denumire! În fapt, s-au oferit ceaiuri și mini-fursecuri gratis. Același lucru a fost în altă zi, la ora 18.00, când s-a organizat un „cocktail party” . Cocktailurile au fost si fără alcool, și cu alcool.

În două din serile petrecute la bord, la același bar menționat anterior au fost organizate seri de muzică (nu am idee dacă și de dans) cu tematică. Una a fost „seara nubiană” iar a doua a fost gallabia (sau Jellabiya, jalabiya, galabeya) party. Ultima se referă la acel model de îmbrăcăminte unisex, gen rochie lungă, cu mâneci ce pare a fi costum național egiptean. Nu am participat la nici una din ele, ambele fiind organizate în ziua premergătoare unor vizite organizate devreme. Este de menționat că, ambele, organizate cu muzică la volum destul de mare, ce se auzea și în camera noastră, s-au încheiat fix la ora 22.00.

La terasa acoperită mai există o posibilitate de relaxare. Într-unul din colțurile acesteia sunt două biciclete fixe. În toată perioada, nu am văzut pe nimeni care să le folosească.

Concluzii

Nu am idee câte asemenea vapoare – hotel navighează pe Nil. Câteva zeci în mod sigur. Al nostru a fost încadrat la 5 stele. Presupun că majoritatea sunt la fel. Din nefericire, în perioada asta nu am întâlnit decât 4 sau 5 transportând turiști. Restul erau trase la mal, cu motoarele oprite. Probabil din caza numărului redus de turiști.

Navigația se face numai între Luxor și Aswan. În amonte nu se poate din cauza cataractei Nilului și a celor două baraje. Nu știu de ce nu se navighează și în aval de Luxor.

Am aderat imediat la propunerea Doinei de a merge în Egipt, printre altele, și datorită croazierei de 7 zile pe Nil. La excursia anterioară, croaziera a fost de numai 4 zile, și mi-a rămas foarte plăcut în amintire. M-am gândit că plăcerea de data trecută va fi extinsă, și nu m-am înșelat.

A fost o experiență greu de uitat, pe care o recomand din suflet tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 1838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI