Din nou, în Egipt!

TIPĂREȘTE

Știu de multă vreme o vorbă, conform căreia „un criminal se întoarce mereu la locul faptei” . Jur că nu am comis nici o crimă în Egipt, dar, recent, am revenit într-un loc care îmi place foarte mult. Și dacă condițiile viitoare îmi vor permite, sper să mai revin și în viitor.

Imediat ce am făcut rapelul vaccinului și am căpătat certitudinea prezenței anticorpilor, am început să fac planuri de călătorie. Din mai multe oferte supuse atenției, Doina a ales Egiptul. Alegerea a fost influențată de prima parte a excursiei, ce prevedea o croazieră de 7 zile pe Nil.

Tur operatorul din România, organizator al acestei excursii are un nume care parcă mi-a trecut cândva pe la ureche, dar nu am apelat niciodată la el. Și, deși excursia a fost o reușită totală, nu știu dacă voi mai apela vreodată la el. Asta rezultă dintr-o impresie de neseriozitate lăsată atât de personalul din București, cât și de reprezentanții români din Egipt. În primul rând, împreună cu mine în excursie trebuia să meargă Domnul (MR) Doina. O clauză a contractului emis de ei specifica faptul că orice nepotrivire la numele celui prezentat, față de contract, va duce la refuzul preluării în excursie a acestuia. Un e-mail trimis și retrimis de mine pentru corecție nu a căpătat răspuns nici până azi. Numai o vizită la sediul lor a modificat contractul și voucherul anexat. Apoi, biletele de avion trimise pe e-mai prevedeau un zbor București – Luxor și retur Luxor – București, deși, conform programului, trebuia să ne întoarcem din Hurghada. Ca o încununare, pe lista pasagerilor români ce urmau să se îmbarce la Hurghada, Doina era MR, iar eu MRS. În plus, pe parcursul excursiei, am primit de la una din reprezentantele românce ale agenției o serie de informații care nu s-au confirmat în teren. Voi detalia în articolele următoare.

Dar, să revenim la excursia noastră. Aceasta prevedea o croazieră pe Nil de 7 zile, cu vizite la unele din siturile arheologice de pe traseu, urmată de un sejur de alte 7 zile la un hotel din Hurghada. În caseta tehnică am trecut numai valoarea excursiei propriu zise, vizitele la obiectivele istorice fiind considerate opționale. Unele din acestea au fost considerate un „pachet” , achiziționate odată cu excursia și plătite din București (199 euro/persoană), altele, independente, au putut fi achiziționate la fața locului, fiecare cu prețul ei. La aceasta, s-a adăugat o taxă obligatorie de 35 euro de persoană, zice-se pentru bacșișuri. Nu am idee unde au ajuns acești bani.

Ziua întâia

Nu ar trebui să fie foarte complicată. Decolarea este prevăzută pentru ora 9.00. Dar, ni se cere să fim la aeroport cu 3 ore mai devreme. În aceste condiții, nu pot să mizez pe transportul în comun înainte de ora 5.00 și sunt obligat să iau un taxi. Într-adevăr, check – in se deschide la ora 6.00, dar totul decurge ca de obicei, și petrecem mai mult timp lângă poarta de îmbarcare. Zborul decurge normal și ajungem la Luxor după 3.20 ore, la ora locală 11.20. Egiptul este pe același fus orar cu noi, dar egiptenii nu recurg la ora de vară.

Aeroportul nu îmi pare așa de mic cum l-a descris colega @roth. Ba chiar îl văd mai mare decât aeroporturile noastre de provincie, așa cum le știu eu. Formalitățile decurg simplu, dar în trei etape. Prima ne împarte în două grupe, funcție de agenția care ne-a trimis aici. În etapa a doua, reprezentantul agenției noastre ne comunică numărul autobuzului care ne așteaptă, ne dă timbrul de viză și un card de 4 Gb pentru internet. Nu plătim nimic. În a treia etapă, ofițerul de la controlul pașapoartelor ne aplică timbrul, ne verifică documentele și ne dă drumul să intrăm. Nici aici nu plătim nimic.

Ieșind din aeroport, fac o greșeală. Îmi iese în cale un bancomat, și mă grăbesc să scot niște lire egiptene, gândindu-mă că pe vapor poate nu am posibilitatea să schimb bani. Nu faceți ca mine. Prin cursul de schimb de la aeroport, pierdeți cam 10% față de bancomatele din oraș. În plus, toți comercianții de pe vapor, din magazine, bazaruri, din hotel, preferă plăți în euro sau dolari americani. Când e vorba de plăți în lire, strâmbă nițel din nas, dar acceptă, la niște cursuri de schimb proprii (19.50 – 20.00 lire pentru un euro sau cam 16.00 lire pentru un dolar. Singurul loc unde nu se acceptă decât plata în lire este la mormântul lui Tutankhamon.

Autobuzul nr 107 așteaptă până vin toți turiștii pe care îi are pe listă și pornește. În autobuz ne ia în primire domnul S, român, reprezentant al agenției, și adevăratul ghid, un egiptean din partea agenției locale partenere. Aflăm aici de o primă modificare de program. Vasul, care se numește Steigenberger Regency, care vine de la Aswan, nu a ajuns la Luxor, și ne așteaptă în portul de la Esna. Așa că mergem cu autobuzul circa 68 km spre sud. Pe drum, ghidul egiptean încasează taxa de viză, 25 dolari de persoană, dar ne cere și 13 dolari pentru cardul de internet. Avem însă dreptul de a îl da înapoi. Decidem să păstrăm numai unul, dar nu mai am dolari mărunt. Reușesc să îl conving pe ghid să mi-l vândă cu 10 euro. În două săptămâni am consumat numai 1.67 GB, în principal pe mesaje și convorbiri pe Signal sau WhatsApp, dar și câteva căutări pe Google sau Gmail. După îmbarcare și masa de prânz, ne întoarcem, navigând pe Nil, la Luxor, circa 49 km. În fapt, locul de ancorare al vasului nostru este la circa 9 km amonte de Luxor și la cam 15 km de aeroport. În compensarea schimbării de program ni se oferă o excursie opțională ce nu era cuprinsă în nici un program: un tur al orașului Luxor, cu trăsura, contra sumei de 25 euro de persoană. Nu am idee dacă a participat cineva la această excursie.

Ziua a doua

Și ziua aceasta începe devreme. Pentru unii, chiar foarte devreme. Pentru cei care s-au înscris la un zbor cu balonul deasupra malului vestic al Nilului. Aceasta a fost o excursie opțională în afara pachetului, achiziționată pentru suma de 139 euro de persoană. Dorind să păstrăm amintirea zborului din Cappadocia, noi nu ne înscriem. Nu am idee la ce oră au plecat cei care s-au înscris, dar zborul a durat circa o oră, au văzut și răsăritul soarelui din balon (aproximativ ora 5.00) și au ajuns și la micul dejun.

Pentru noi, ceilalți, programul începe la ora 7.00 cu micul dejun. Trebuie să ne grăbim, să nu înceapă temperaturile toride ale miezului zilei, deoarece azi avem în program prima excursie din pachetul achitat în țară, cea de pe malul vestic al Nilului, considerat de vechii egipteni ca fiind „tărâmul vieții de apoi” . Deplasarea se face cu autocarul, care ne preia de la vapor la ora 8.00.

Vizităm pentru început „Valea Regilor” , locul unde au fost înmormântați majoritatea faraonilor „Regatului nou” din dinastiile XVIII – XX, (1550 – 1077 î. Hr.) În prețul biletului intră vizita a trei morminte, care sunt schimbate periodic. Cine dorește, suplimentar, contra a 300 lire egiptene de persoană, poate vizita și mormântul lui Tutankhamon. Ca și pentru celelalte obiective vizitate în cursul excursiei, vom reveni cu detalii în articolele următoare.

Ca în orice excursie de acest gen, urmează o etapă de shopping. Este vorba de o vizită la o fabrică de prelucrat alabastru. Pentru cine nu știe, alabastru este o varietate de gips, cu aspect de marmură albă, vag semitransparentă, uneori străbătută de vinișoare colorate, Vechii egipteni îl foloseau ca material de construcție. Azi se folosește la confecționarea unor obiecte decorative. „Fabrică” este cam mult spus. Este de fapt un atelier manufacturier, afacere a unei familii numeroase. (Conform celor spuse de unul din ghizii locali, o familie normală are 8 – 10 copii.) După o scurtă prezentare a modului de prelucrare a pietrei, urmează o oră de negocieri, mai mult sau mai puțin avantajoase ambelor părți.

Continuăm cu vizita la Templul Reginei Hatshepsut, a doua și cea mai puternică femeie faraon din istoria Egiptului, membră a dinastiei a XVIII-a (1479 – 1458 î. Hr.).

Pe drumul de întoarcere la vapor, facem un popas de câteva poze la Coloșii lui Memnon, imensele statui ale faraonului Amenhotep al III-lea care, în urmă cu circa 3400 ani străjuiau intrarea în templul acestuia.

După amiaza este cu timp liber. Dar, plajă pe puntea superioară a vaporului nu se poate face decât după ora 16.00.

Seara, cine dorește participă la spectacolul de sunet și lumină de la templul Karnak, contra sumei de 69 euro de persoană. Eu îl văzusem în excursia din 2008, și nu am fost foarte impresionat. În plus, mi se pare puțin cam scump, iar participarea la acesta înaintea vizitei pe lumină îmi pare precum „carul înaintea boilor” .

Ziua a treia

Din nou, micul dejun este la ora 7.00, iar autocarul sosește la ora 8.00. Astăzi avem în program vizita pe malul de est al Nilului, cel considerat a fi „tărâmul vieții” .

Primul drum îl facem la templul Karnak, cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată. Acesta a fost edificat în secolele al XVI-lea și al XV-lea, pe parcursul domniei a mai multor faraoni. În fapt, este un ansamblu de mai multe temple, dintre care cel mai important este destinat lui Amon – Ra, zeul suprem al Egiptului.

Urmează, bineînțeles, etapa de shopping. De data aceasta este vorba de o fabrică de papirusuri. Începem tot cu o prezentare a procesului tehnologic de fabricare a foilor de papirus. Ni se atrage atenția asupra făcăturilor ieftine de pe stradă, realizate de fapt din coji de banană, nerezistente în timp. Încăperile sunt o adevărată expoziție de papirusuri pictate, în principal cu scene din istoria Egiptului antic, dintre care putem alege cumpărăturile. Aici nu este loc de negociere, dar, fiind un grup, dacă cumpărăm un produs, avem 20% reducere. Pentru două sau mai multe produse reducerea este de 25%.

Ultimul obiectiv al zilei este templul din Luxor. Și acesta este construit pe parcursul a două secole (XV – XIII î. Hr.) de mai mulți faraoni, începând cu Amenophis al III-lea (1417 – 1379 î. Hr.) și terminând cu Ramses al II-lea (1304—1236 î. Hr.). Împreună cu templul Karnak, de care este legat cu o „alee a sfincșilor” de circa 2300 m lungime, au constituit scena unor grandioase procesiuni religioase.

După amiaza, la ora 14.00, vaporul „ridică ancora” și se îndreaptă spre Aswan. Suntem atenționați ca în jurul orei 18.00 să dăm atenție trecerii prin ecluza de la Esna. Însă ajungem la ecluză în jurul orei 19.00, pe întuneric, și nu vedem mare lucru. Cineva remarcă însă dispariția plăcii care menționa contribuția României la construcția acestei ecluze.

Călătoria continuă pe întuneric încă circa 50 km, până la Edfu, unde vaporul staționează peste noapte.

Ziua a patra

Ziua începe la ora 7.00, direct cu deplasarea la templul din Edfu. Este un templu închinat zeului Horus, construit în perioada Ptolemeică, păstrat în foarte bune condiții, datorită îngropării în nisip timp de mai multe secole. Deplasarea de la vapor la templu și retur se face cu o șaretă pe două roți, trasă de un cal. Vizitiul, contra unui mic bacșiș, dorește să ne prezinte câteva obiective din oraș, așa că face un ocol pe traseu, și ajungem ultimii la obiectiv.

Întorși la vapor, luăm micul dejun, iar acesta își consideră drumul spre amonte. În jurul orei 17.00 ajungem la următorul obiectiv al zilei, templul din Kom Ombo. Tot templu din perioada Ptolemeică, este singurul templu cu două intrări și două zone simetrice, una închinată zeului Horus cel bătrân - vindecătorul, iar al doilea zeului Sobek – crocodilul, un zeu local important.

După vizită, vaporul continuă drumul spre sud și, după circa 40 km, cândva în timpul nopții, ajunge la Aswan.

Ziua a cincea

Este ziua care începe foarte devreme. La ora 4.00 autocarul pornește către templele din Abu Simbel. Este una din excursiile opționale plătită la fața locului și costă 139 euro de persoană. Avem de parcurs circa 280 km, majoritatea drumului prin „deșertul de vest” .

Avem de vizitat aici templul lui Ramses al II-lea și templul zeiței Hathor, dar în care zeița are chipul lui Nefertari, cea mai iubită soție a faraonului. Templele, pe lângă măreția lor, sunt renumite datorită mutării lor de pe amplasamentul antic, pentru a nu fi inundate de apele lacului de acumulare ce poartă numele președintelui Nasser.

Ajungem la destinație pe la ora 8.30, iar vizita durează cam o oră și jumătate. În acest fel, suntem înapoi la vapor numai bine pentru masa de prânz.

După amiază avem în program o vizită în satul nubian, o altă excursie achiziționată la fața locului contra sumei de 39 euro de persoană. Pentru aceasta ne îmbarcăm pe o barcă cu motor. La început, aceasta ne plimbă printre insulițele ce formează prima cataractă a Nilului, unde, asemănător deltei noastre, putem admira o varietate mare de păsări și floră specifică locului. Urmează o scurtă oprire la o plajă pe malul fluviului, unde avem posibilitatea să verificăm, cu picioarele, temperatura apei. Vizita prin sat va fi detaliată într-un articol viitor.

Ziua a șasea

Beneficiem de o trezire la o oră rezonabilă, cu micul dejun la ora 7.00 și plecarea spre Templul de la Philae la ora 7.30. Acest templu, închinat zeiței Isis, a fost amplasat inițial pe insula Philae. După execuția „barajului de jos, din aval” (low dam) , în perioada de început a secolului trecut, templul a fost parțial inundat. În anii 60 ai secolului trecut, odată cu mutarea templelor de la Abu Simbel, s-a procedat și la mutarea acestui templu pe insula Agilika din vecinătate, rămasă deasupra apei. Accesul la templu se face numai cu barca, după cumpărarea biletelor de acces și după punctul de control.

Revenind de la templu, ne urcăm în autocar pentru a vizita „barajul de sus, din amonte (high dam) . Construit între 1961 și 1971 cu sprijinul Uniunii Sovietice este considerat un punct strategic. Ca urmare, vizita noastră este redusă doar la timpul necesar pentru câteva fotografii.

Înainte de a reveni la vapor, urmează, din nou, ați ghicit, un obiectiv comercial. De data asta este vorba de o fabrică de parfumuri. Din nou prezentarea procesului tehnologic, mirosirea de produse și lungi negocieri.

După amiază avem liber, dar, din nou, la plajă nu se poate sta decât după ora 16.00. Dar nu avem prea mult timp de plajă pentru că, la ora 18.00, este planificată plecarea la bazarul (suk) din Aswan. După câteva sute de metri de strecurat printre mașini și pe diverse străzi înguste, ajungem la mulțimea de magazinașe cu milioane de produse de toate felurile, de la condimente și textile, la electronice și produse alimentare. Din nou, negocieri interminabile, din care nu știu cine iese mai avantajat. Ne întoarcem la vapor pe întuneric.

Ziua a șaptea

Este ultima zi a noastră în Aswan. Dimineața avem în program o altă excursie, cumpărată la fața locului, pentru 59 euro de persoană. Din nou autocarul ne preia la ora 7.30 pentru a ne duce la obeliscul neterminat. Acesta urma să fie cel mai mare obelisc din istoria Egiptului, executat în perioada domniei reginei Hatshepsut. Pe parcursul execuției, din motive necunoscute, acesta a crăpat. În consecință, a fost abandonat, neterminat.

Cum nu poate exista o zi fără shopping, de data aceasta ajungem la un magazin cu textile din bumbac egiptean. Se vede imediat că sunt lucruri mai de calitate decât cele din bazar, dar, bineînțeles, mai scumpe. Nici aici nu se acceptă negocierea, dar, dacă cumperi ceva, primești o reducere de 10% la prețul afișat.

Revenind pe malul Nilului, luăm o felucă (barcă de mărime medie, propulsată de vânt cu o velă imensă, caracteristică Nilului) pentru a merge pe insula Kitchener, la vest de insula Elephantine, în grădina botanică. Din nefericire, vântul nu ne ajută și suntem obligați se ne remorcăm de o barcă cu motor pentru a ajunge la destinație. Pentru a evita orice neplăcere, la întoarcere luăm de la început o barcă cu motor.

La ora 14.00 vaporul se desprinde de țărm și pornește spre nord. În jurul orei 16.00 ajungem din nou la Kom Ombo, unde facem o escală de circa o oră și jumătate, escală căreia nu i-am văzut rostul. Nu a coborât și nu a urcat nimeni. Cândva, în cursul nopții, vaporul ajunge la Edfu, unde înnoptează.

În cursul serii aflăm de o altă modificare a programului față de cel pe care îl știam în București. Nu vom ajunge cu vaporul la Luxor. Dimineață vom debarca și ne vom urca într-un autocar cu direcția Hurghada. Justificarea constă în faptul că vaporul va ajunge la Luxor în jurul orei 18.00, mult prea târziu pentru transferul la Hurghada.

Ziua a opta

Conform noului program, la ora 7.00 suntem pe țărm. Dar autocarul întârzie. Totuși, la ora 7.20 pornim la drum. Avem de mers circa 360 km. Facem o scurtă oprire la Luxor, dar numai pentru a schimba ghidul egiptean de până acum, cu un altul.

După alți circa 60 km, în orașul Quina, ne abatem câțiva km de la traseul nostru pentru a vizita templul Dendera. Această vizită a apărut ca o posibilitate numai cu trei zile în urmă, fără a fi menționată nici un moment până atunci, și a costat 70 euro de persoană.

Vizita la acest templu a durat circa o oră, după care am pornit mai departe. De la Quina drumul traversează „deșertul de est” , până la destinație mai fiind circa 200 km. Cam pe la jumătatea distanței facem o pauză de jumătate de oră la un popas cu un mic bar – restaurant, numai cu dulciuri și băuturi răcoritoare, dar și cu vânzători de mărfuri tip bazar. Fiind singurii potențiali clienți, aceștia au fost destul de agresivi.

În localitatea Safraga, prima de pe litoralul Mării Roșii în care ajungem, ne părăsește și al doilea ghid. Noi rămânem numai în grija șoferului autocarului, care ne conduce în siguranță până la destinație, la Hotel Labranda Royal Makadi.

În București știam că vom fi cazați la un hotel din Hurghada. În realitate, Makadi sau, mai curând „Makadi Bay” , este o mini stațiune la circa 20 km sud de stațiunea Hurghada, sau circa 25 km sud de orașul cu același nume.

Ajungem la hotel în jurul orei 15.30, iar cazarea decurge relativ repede. Restul după amiezii îl petrecem încercând să identificăm configurația hotelului și facilitățile acestuia.

Zilele de la a noua la a patrusprezecea

Încă din prima zi ne ia în primire doamna Mi, româncă, angajată a firmei de turism egiptene ce ne-a avut în grijă până acum, dar și reprezentantă a mai multor firme din România. Scopul dumneaei este să ne ofere o mulțime de excursii opționale: vizite la Cairo, safari în deșert, inclusiv cu vizită la beduini, plimbări pe mare sau prin stațiunile de pe litoralul Mării Roșii, și încă alte câteva.

Pentru noi, însă, acestea sunt zile de odihnă, relaxare, plajă și baie în Marea Roșie, băut bere sau sucuri, uneori un scurt somn după amiază. Cum zicea o vorbă de pe vremuri, „Nimic deosebit de semnalat” . Cu o singură excepție:

Ziua a unsprezecea

Pentru această zi am cumpărat o excursie la Cairo. Costă 90 de euro de persoană și, în afară de drum, mai cuprinde vizita la Muzeul de egiptologie, masa de prânz și vizita la Piramidele si Sfinxul de pe platoul Giza.

Sistemul meu de navigație îmi spune că de la hotel până în centrul orașului Cairo avem de parcurs 502 km. Mult! Pentru asta, ne sculăm la ora 1.30 în miez de noapte și microbuzul ce ne va transporta pornește la ora 1.55. Mai strângem câțiva turiști (încă 6) si de la alte hoteluri, inclusiv din stațiunea Hurghada, și la ora 3.10 pornim spre Cairo.

Făcând o pauză de jumătate de oră cam la jumătatea drumului, ajungem la muzeu la ora 9.45, puțin după deschiderea acestuia. Aici întâlnim prima nepotrivire între spusele doamnei Mi și realitatea din teren. Așa cum a văzut toată lumea la televiziune, la începutul lunii august mumiile regale expuse aici au fost mutate în altă locație, la Muzeul Național al Civilizației Egiptene. Așa că nu aven de ce să plătim 200 lire de persoană, deși doamna Mi susținea că „Parada mumiilor” a fost numai o chestie de reclamă. De asemenea, nu a fost necesar să plătim alte 200 lire de persoană pentru a intra în camera tezaurului găsit în mormântul lui Tutankhamon.

După muzeu, spre surprinderea mea, oprim la o altă fabrică de papirusuri. Urmează aceeași poveste ca la Luxor.

Masa de prânz o luăm la un restaurant din vecinătatea piramidelor cu un nume simpatic: „Caviar” . Masa, bine pregătită, se încadrează în nota meniurilor din Egipt: pește, pui, salate.

La piramide, facem câte o oprire scurtă pe la fiecare, pentru poze și explicații, și coborâm, pe jos, până la Sfinx, pentru alte poze și explicații.

Urmează o altă surpriză (neplăcută). O scurtă oprire de un sfert de oră la o altă fabrică de parfumuri se transformă într-o oprire de o oră și un sfert.

Pornim pe drumul de întoarcere în jurul orei 17.00, facem popas în același loc ca la venire, lăsăm turiștii în ordinea inversă preluării, și ajungem la hotelul nostru la ora 23.40.

Ziua a cincisprezecea

S-a terminat! Păcat! Trebuie să plecăm acasă.

Dar, până la ora 10.45, când ne preia autocarul de la hotel, mai avem timp și de o scurtă baie în Marea Roșie.

La aeroport avem parte de o altă nepotrivire între spusele doamnei Mi și realitate. Într-adevăr, înfolierea bagajelor de cală este obligatorie, dar această operație costă 5 euro (sau 5 dolari) și nu 12, și se poate plăti și în lire egiptene (90 lire).

Ajungem în București la ora programată: 18.20.

Si o ultimă informație. Curiozitatea ne îndeamnă să plecăm de la aeroport cu trenul. În primul rând, este prima gară pe care o întâlnesc care nu are afișat mersul trenurilor. Are numai „mersul avioanelor” . Apoi, deși eu știam că trenurile circulă la interval de 20 de minute, noi am așteptat aproape de două ori mai mult plecarea primului tren. În plus, trenul a staționat 10 minute în gara Mogoșoaia, așteptând trecerea unui alt tren, în sens invers. Pe viitor, voi apela numai la drumul cu autobuzul (sau taxiul) la, și de la aeroport.

Voi reveni cât de curând cu detalii despre obiectivele vizitate.

---

VIZUALIZĂRI: 5994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI