Muzeul Ermitaj, casa artelor

TIPĂREȘTE

Cand vizitezi Sankt Petersburg, nu poti sa nu ajungi la Ermitaj, cel mai important muzeu al Rusiei, care este de fapt, un complex unitar, adapostind una dintre cele mai impresionante colectii de arta plastica si decorativa din lume, alcatuit din: Palatul de iarna, Micul Ermitaj, Marele Ermitaj, Noul Ermitaj si Teatrul Ermitajului. Numele acestuia vine din franceza, insemnand, un loc retras”, pana la mijlocul secolului al XIX-lea acest nume corespundea pe deplin muzeului, insa este in contradictie cu ceea ce este astazi, locul vizitat anual de peste 3 milioane si jumatate de vizitatori.

Cladirea centrala, Palatul de Iarna, resedinta a tarilor, a fost ridicata de Ecaterina cea Mare intre anii 1754 si 1762. Partea de est a palatului a fost extinsa in 1764 si a devenit, mai târziu, Pavilionul de Sud al Micului Ermitaj. Cativa ani mai tarziu s-a construit si Pavilionul Nordic, iar aceste extinderi au fost conectate prin galerii, in care Ecaterina a expus operele, care nu erau vazute decat de apropiatii sai. Colectia adunata de-a lungul domniei sale nu a fost egalata nici ca valoare, nici ca si cantitate, de vreunul dintre succesorii sai.

Un incendiu a afectat Palatul de Iarna in 1837, care a fost restaurat in stilul neoclasic al secolului al XIX-lea, la ordinele tarului Nicolae I. Acesta a decis deschiderea portilor pentru publicul larg, in 1852.

Dupa Revolutie, nationalizarea proprietatii regale si private a adus mai multe picturi si opere de arta, vreme de cativa ani, directionand inspre Ermitaj tot ce se putea strange din casele fostilor detinatori ai puterii, facand Ermitajul unul dintre principalele muzee ale lumii.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, lucrarile au fost evacuate si in octombrie 1945, s-au reintors acasa.

In 1993, guvernul rus a alocat si aripa de Est din corpul administrativ, pentru amenajarea de noi spatii expoziționale, iar in 2003, s-a deschis si Muzeul de Portelan, ca parte din Ermitaj, prezentand produsele realizate de Fabrica Imperiala de Portelan.

Referitor la biletele de intrare, exista doua posibilitati, fiecare cu avantajele si dezavantajele ei. Biletul achizitionat la casa de bilete a muzeului este valabil doar in ziua vizitei, pretul acestuia fiind de 700 ruble. Acesta include intrarea la Complexul Muzeal Principal si sucursale (Cladirea Statului Major General, Palatul de iarna al lui Petru cel Mare, Palatul Menshikov, Muzeul Fabricii Imperiale de Portelan), insa datorita aglomeratiei, timpului pierdut la coada de la casa de bilete si pentru deplasarea de la o locatie la alta, nu cred ca este suficienta o singura zi.

Ce a de a doua varianta este mai costisitoare, insa te fereste de timpul pierdut la casa de bilete:

on-line, pretul unui bilet de o zi este de 18 dolari (aproximativ 1200 ruble), avand acces in Complexul Muzeal Principal si Cladirea Statului Major General, sau bilet de 23,95 dolari, pentru doua zile cu acces in Complexul Muzeal Principal, Cladirea Statului Major General, Palatul de iarna al lui Petru cel Mare, Palatul Menshikov, Muzeul Fabricii Imperiale de Portelan.

Palatul de Iarna actual, precedat de trei versiuni anterioare, este un exemplu superb de baroc rus, realizat de Bartolomeo Rastrelli, pentru tarina Elisabeta. Desi exteriorul s-a schimbat putin, interioarele au fost modificate de o serie de arhitecti si apoi restaurate in mare parte dupa incendiul din 1837. Dupa asasinarea lui Alexandru al II-lea in 1881, familia imperiala a vizitat rar palatul. In timpul Primului Razboi Mondial a fost infiintat un spital de campanie in Sala Nicolae si in alte camere de stat.

Despre ceea ce ascunde grandiosul complex, voi povesti in continuare. Am urcat pe splendida Scara principala a Ambasadorilor din Palatul de Iarna, capodopera lui Rastrelli. De aici familia imperiala a urmarit ceremonia Bobotezei in Neva, care a celebrat botezul lui Hristos in Iordan.

Scarile ne-au condus in zona in care incep camerele de stat, camera tronului si biserica, cunoscute sub numele de Marea Enfilada.

Am pasit in Sala Pavilionului, creata in Micul Ermitaj, spatioasa, cu coloane inalte in zona centrala si un semineu din marmura alba. Aici se gaseste o bijuterie unica, faimosul ceas cu paun, un automat muzical, ce are un mecanism creat de James Kox, care inca mai functioneaza, oferind in fiecare zi de miercuri la ora 20.00 un spectacol de muzica si miscare. Protagonistii scenei sunt bufnita, cocosul, paunul si veveritele asezate pe ramurile unui stejar, confectionate din metal auriu, toate in marime naturala, care prind viata, miscandu-se, cantand, vedeta fiind paunul, care isi desface incet coada. Printul Grigory Potemkin este cel care a comandat ceasul, oferindu-l iubitei sale, Ecaterina cea Mare.

De aici incepe derularea paginilor de arta expuse in cele 1500 camere apartinand complexului, Micul, Marele, Noul Ermitaj si Palatul de iarna fiind legate intre ele prin coridoare si pasaje.

In total, muzeul are expuse peste 60 000 de opere de arta, avand in rezerva pastrate circa alte 3 milioane. Primele incaperi vizitate apartin artei renascentiste italiene, una dintre incaperile Marelui Ermitaj continand doua dintre capodoperele muzeului, lucrari ale unuia dintre cei mai mari maestri renascentisti, Leonardo da Vinci:, Benois Madonna” si, Litta Madonna”.

Prima pictura o reprezinta pe Maria, care are chipul unei copile, care il tine in brate pe Iisus, atragandu-i atentia cu o floare cu patru petale, care sugereaza viitoarea Rastignire. In, Litta Madonna”, privirea Pruncului pare ca este indreptata spre noi, spectatorii, iar despre aceasta pictura multi cercetatori spun ca nu ar apartine lui Leonardo, ci unui ucenic al acestuia.

Raphael Loggias, comandata de imparateasa Ecaterina a II-a, este copia exacta a Galeriei din Palatul Papal din Vatican. Incaperea Raphael din Noul Ermitaj este destinata picturilor, sculpturilor si lucrarilor de arta create in Italia in secolele al XV-lea si al XVI-lea. Aici este expusa si una din operele lui Raphael, ,,Madona Conestabile”, numita asa dupa familia Conestabile in a carei colectie a fost inainte de a fi achizitionata pentru Ermitaj. Pictura, numita si Madona cu o carte, este realizata cand artistul avea doar 20 de ani, inspirandu-se dintr-un desen Madona cu pruncul, cu o rodie in mana, al maestrul sau. Atunci cand pictura a fost transferata de pe panoul de lemn pe panza, s-a descoperit ca, in prima varianta, in locul cartii, Madona ii intindea pruncului chiar o rodie.

In Cabinetul italian, sculptura, Baiat ghemuit”, atribuita de curand cu certitudine lui Michelangelo, este singura lucrare a artistului, din colectia muzeului. Este o piesa mica, sculptata in marmura, care masoara doar 54 cm, care reprezinta un baiat ghemuit, cu un corp bine dezvoltat, cu o musculatura proeminenta. Postura lui ne duce cu gandul la motivul clasic al personajului ghemuit care incearca sa scoata un ghimpe din picior, dar, in aceeasi masura, imaginea actuala a omului oprimat si coplesit de suferinta, atat fizic, cat si spiritual.

Urmeaza o serie de incaperi in Noul Ermitaj, denumite Skylight Room, deoarece lumina patrunde de sus. Picturile din secolul al XVI-lea si al XVII-lea ce pot fi văzute aici fac parte din expozitia artei italiene, una dintre cele mai mari din Ermitaj.

Arta spaniola are si ea dedicata o sala Skylight Room, cu acoperisuri din vitralii, pe unde patrunde lumina peste picturile din secolele XVII- XIX. In Cabinetul spaniol, este expusa una dintre lucrarile reprezentative ale lui El Greco, ,,Sfintii Petru si Pavel”. El Greco s-a remarcat pentru originalitatea stilului său dramatic expresiv. În portretele sale, el a dedicat o mare atenție caracterizării psihologice ascuțite. Postura izolata si umila a Sfantului Petru si privirea lui blanda sunt in opozitie cu atitudinea sigura a Sfantului Pavel, care priveste spre exterior cu ochi patruzatori. Cel mai batran iti tine aproape ascunsa cheia, simbolul puterii acordate de Hristos, cel mai tanar insa arata cu hotarare o mana asezata pe o carte deschisa, simbol al fortei de convingere a epistolelor sale.

Francisco Goya e prezent cu, Portretul actritei Antonia de Zarate”, realizata in perioada de maturitate a lui, evidentiind o alta latura mult mai senina a picturii lui, departe de nelinistea, suferinta si nedreptatea, ilustrate anterior in gravurile si picturile sale.

Sala celor 12 coloane este o alta incapere impresionanta a Noului Ermitaj, remarcabila pentru culorile rafinate, bazate pe o combinatie de granit gri si marmura artificiala aurie, albul sculpturii in ipsos si o abundenta de detalii aurite. Sala este impodobita cu vaze realizate din piatra semipretioasa.

Arta olandeza se regaseste in peste 40 de lucrari ale lui Rubens, care includ subiecte religioase, Coborarea lui Iisus de pe Cruce” si scene din mitologia clasica, Perseu si Andromeda”, precum si peisaje.

Sectorul olandez este bogat in lucrari ale lui Rembrand, carora le-au fost alocate sali ce ii poarta numele. Intr-o perioada scurta de timp, el a creat capodopere ale stilului baroc., Flora” reprezinta portretul sotiei lui, radiind fericire, lucrare realizata chiar in anul casatoriei lor, fiind reprezentata ca o zeita a primaverii. Capitolul fericit din viata cuplului s-a sfarsit repede, odata cu moartea prematura a ei, la 30 de ani.

O lucrare renumita este si, Danae”, care a suferit grave deteriorari in 1985, cand un individ bolnav psihic, a atacat pictura aruncand acid sulfuric pe panza si taind-o cu cutitul in doua locuri. Restaurarea facuta de expertii muzeului a luat sfarsit abia in 1997.

O alta capodopera este, Jertfa lui Isaac”, infatisand un cunoscut episod din Vechiul Testament. Tensiunea emotionala atinge apogeul in imaginea maiestuoasa si emotionanta a patriarhului biblic Avraam, atunci cand asculta porunca lui Dumnezeu de a-l jertfi pe singurul sau fiu Isaac, insa un inger intervine si-l opreste sa faca acest gest.

Una dintre ultimele sale lucrari a fost, Intoarcerea fiului risipitor”, cu o profunzime emotionala nevazuta inainte. Rembrandt a considerat Biblia si Evanghelia drept surse principale de inspiratie si a gasit in aceste texte reflectii asupra omului si a lumii. Eliminand elementele decorative, se concentreaza pe povestea tanarului viciat intors sa ceara iertare tatalui. Se spune ca in aceasta pictura, Rembrandt isi retraise trecutul. El acumulase o avere considerabila, pe care insa o risipise din cauza pasiunii de colectionar, iar la batranete a ramas singur, coplesit de moartea prietenilor apropiati.

Ne intoarcem in Vechiul Ermitaj pe Scarile Consiliului, impodobite cu sculpturi și piese decorative din piatra semipretioasa, cu mozaic din marmura colorata pe podea si o vaza de malachit.

Despre colectiile expuse ar fi multe de spus, arta franceza fiind reprezentata de Claude Monet, Renoir, Paul Cezanne, Claude Monet, Matisse.

Nu lipseste nici arta engleza, arta preistorica, cu artefactele gasite peste tot in fostul Imperiu Rus, care dateaza de aproape 24000 de ani si obiecte de aur bogate din vremea nomazilor sciti care traiau in secolele VII-III î. Hr.

Arta orientala, cu o selectie de artefacte acopera o gama larga de culturi; din Egiptul antic si Asiria, prin Bizant, India, Iran, China, Japonia si minunile Uzbekistanului si Tadjikistanului.

Camera vasului mare, urma sa fie vestibulul principal al Muzeului Imperial sau al Ermitajului Nou. Camera este infrumusetata de coloane din marmura alba. Imensa vaza Kolyvan amplasata aici este confectionata din jasp, cantareste 19 tone si are o inaltime de 2,57 metri.

In ceea ce priveste arta rusa, Interioarele de stat ale Palatului de iarna dezvaluie munca mesterilor rusi de la mijlocul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului XX. Descoperirea unor zacaminte mari de pietre colorate in Urali i-a inspirat pe artistii rusi sa decoreze camere intregi cu malachit si sa umple toate incaperile palatului de iarna cu vaze de marmura.

Ca si in cazul Muzeului Luvru, pentru a vede toate colectiile Ermitajului, ar fi nevoie de cateva zile, se spune chiar ca, pentru a vizita Muzeul Hermitage in intregime, am avea nevoie de mai mult de 8 ani.

Nu am vizitat muzeul Luvru, ca sa pot face o comparatie intre cele doua, insa pot concluziona cu certitudine ca exista si aici suficiente capodopere care trebuie vazute macar o data in viata, chiar daca nu exista o lucrare celebra care sa fie asociata cu Ermitajul, asa cum este in cazul Luvrului, respectiv, Monalisa”.

---

VIZUALIZĂRI: 1758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI