Sankt Petersburg - un vis implinit (5): Palatul de iarnă; Ermitaj

TIPĂREȘTE

A treia zi

Venise vremea si pentru cel mai important obiectiv din Sankt Petersburg, Palatul de Iarna si Ermitajul.

Biletele le-am achizitionat on line pentru ca citisem ca vom pierde ore bune stand la coada, dar spre deosebire de Palatul Ecaterina, unde am stat ore la coada, aici cand am ajuns coada era de cateva zeci de persoane, marindu-se mai tarziu cand noi eram deja in interior.

Toata lumea a citit sau poate citi despre istoria acestui palat, dar cateva informatii menite a reaminti ceea ce stiam, cred ca nu strica. Palatul, se afla pe malul Nevei si face parte din ansamblul de cladiri ce cuprinde si Ermitajul. A fost construit intre anii 1754-1762, de arhitectul Bartolomeo Rastrelli, pentru a fi resedinta imperiala inca din vremea tarinei Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Palatul, are o fatada superba in stil baroc, decorata cu coloane albe si aurii pe un fond verde, iar pe acoperis sunt insiruite numeroase statui. In interior sunt peste 1000 de incaperi si peste 100 de scari.

De-a lungul timpului au existat mai multe variante ale Palatuui de Iarna. Primul a fost construit in timpul lui Petru cel Mare, care a fost de fapt si intemeitorul orasului. Initial nu era vorba de un palat ci doar o cabana modesta din lemn ce a fost apoi inlocuita cu o cladire cu doua nivele ce va fi cunoscut ca primul palat de iarna. Atat Petru cel Mare cat si urmasii sai au construit sau extins paltul, dar cea care a dat alta fata constructiei adaugand si celelalte cladiri ce formeaza complexul muzeal, a fost Ecaterina cea Mare.

Alaturi de Palatul de Iarna mai sunt Micul Ermitaj, Vechiul Ermitaj, Noul Ermitaj si Teatrul Ermitaj. Cu acelasi bilet cumparat on line se pot vizita primele patru (fara teatru), Palatul Mensikov, Statul Major si fosta fabrica imperiala de portelan, unde se afla un centru de depozitare si restaurare. Toate astea se pot vizita in doua zile, biletul fiind valabil, dar daca te mai tin puterile. Noi am mai vazut doar Palatul Mensikov.

Nu imi propun sa va fac un circuit prin acest muzeu imens, este imposibil si nici nu cred ca sunt in stare sa-mi amintesc pe unde am umblat si ce am vazut. Am sa incerc sa va spun ce mi-a placut mai mult, ce mi-a ramas in minte si cu ajutorul fotografiilor sa va faceti o idee cam ce am vazut in orele petrecute in interior.

Primul contact a fost cu sala colectiilor de arta preistorica si antica. Am intrat in sala unde se aflau exponate egiptene, numeroase sarcofage, apoi vase si bijuterii grecesti, sculpturi romane si grecesti. O parte dintre acestea sunt copii, dar exista si o statuie celebra, Venus din Taurida, ce se crede ca este originala, datand din sec. II I. H.

Am ajuns apoi la principala scara din palat, cunoascuta sub numele de Scara Iordan. Pe aceasta scara cobora familia regala la Neva in ziua de Iordan pentru a lua apa binecuvantata de preoti. Scara, este o bijuterie in stil rococo, de culoare alba contrastand placut cu coloanele de granit de culoare gri si care au fost adaugate mai tarziu pentru a sustine plafonul acoperit cu o superba fresca. Am fotografiat aceasta scara din toate unghiurile in speranta ca voi prinde si momente cand nu va fi atat de aglomerata. Odata ajunsi la urmatorul nivel am intrat in Marele Salon unde incapeau 5000 de oameni, Micul Salon al Tronului, unde din spatele tronului te priveste Petru cel Mare cu cea de a doua sotie, Ecaterina I, apoi in alta sala si in alta, unde tablouri ale pictorilor celebri sau mai putin celebri pot fi admirate. Incaperile in sine sunt adevrate opere de arta, fiecare prezentand luxul si opulenta intalnita in paltul regal. Citisem ca, desi aceste resedinte erau foarte luxoase nu se bucurau si de confort. Usile si ferestrele nu se inchideau bine, dusumelele scartiau, in incaperi era frig si fum pentru ca desi existau sobe acestea scoteau foarte mult fum. Clar, nu mi-ar fi placut sa fiu chiar si imparateasa!

Dupa Salonul Micului Tron am mai gasit un tron in Sala Sf. Gheorghe, apoi alte incaperi decorate cu mult aur, cu pardoseli superbe, cu usi ferecte in aur si ajungem si la Biserica Imperiala. Si aici opulenta este cuvantul de ordine. Construita in stil baroc (tot de Bartolomeo Rastrelli), cu coloane corintice, aici se faceau nuntile imperiale, mireasa fiind imbracta in Camera de Malachit. Ajungem si in aceasta camera decorata cu peste doua tone de malchit, apoi in Salonul Auriu, Biblioteca de Stejar, Galeriile Rafael. Acestea au fost construite, la porunca Ecateriniei a II a, dupa modelul galeriei din Palatul Apostolic din Vatican. Am continuat cu alte sali in care exponate ale artei franceze, spaniloe, olandeze sau germane isi gasesc locul pentru a fi admirate. Ne indreptam spre Sala Pavilionului, o sala cu numarul 204. Am retinut numarul pentru ca citisem ca nu trebuie ratata chiar daca spectacolul dat de Ceasul Paun nu este in fiecare zi. Ajungem si ne minunam, ca in multe alte locuri din palat, de superbele mozaicuri, coloane si candelabre de cristal alaturi de „colivia” Ceasului Paun. Acesta a apartinut printului Grigorie Potemkin, unul dintre iubitii Ecaterinei cea Mare si este si acum functional. Nu puteam rata aceasta sala cum nu puteam rata nici Sala Marelui Vas, unde se afla expus un vas Kolivan din sticla cu o greutate de 18 tone si o inaltime de 2,57m. Incaperea in care se afla vasul a fost construita dupa ce vasul era amplasat aici. Nu stiu cine a gandit si cine si-a dorit un asemenea vas, dar noi ne bucuram sa-l vedem si admiram.

Ar fi inca multe de spus, dar si mai multe de vazut. Imi este greu sa redau un circuit, pentru ca atunci cand o incapere era foarte aglomerata ne indreptam spre alta si uneori o pierdeam din vedere.

Spre seara (am intrat la deschiderea muzeului!) obositi, ne- am declarat multumiti cu ce am putut vedea pana in acel moment si am decis ca vom iesi. Am mai trecut pe la cei zece Atlanti ce decoreaza fosta intrare in Noul Ermitaj, pentru ca aveam de indeplinit o superstitie si anume sa ne punem o dorinta dupa care trebuie mangaiata o anumita unghie a unui Atlant. Nu stiu daca dorinta se va implini, dar noi ne-am facut datoria si i-am mangiat unghia Atlantului.

Ce nu am facut si regret este ca nu am revenit si a doua zi tot in Ermitaj. Daca va luati bilet valabil pentru doua zile (on line) rezervati Ermitajului macar jumatate si din cea de a doua zi!

Sa nu credeti ca am iesit din Ermitaj si am plecat la hotel, nici vorba! Am fost sa mancam si am continuat cu o plimbare pe Nevski Prospekt. Prima oprire am facut-o la Catedrala Kazan, o impozanta biserica a carei construitie a fost inspirata de piata San Pietro din Vatican. Cele 96 de coloane, cu o inaltime de 13m, delimiteaza piata din fata bisericii, numita Kazanskaia Ploscead. Proiectul initial prevedea o constructie in oglinda peste drum, dar a fost abandonat. Desi biserica rusa a criticat faptul ca s-a folosit ca model o biserica catolica, dupa victoria impotriva lui Napoleon, biserica Kaznan, a devenit monument dedicat acestei victorii, iar un important maresal, Mihail Kutuzov, a fost inmormantat aici.

In perioada comunista, biserica a fost trasformata in Muzeul de Istorie a Religiei si Ateismului si redata in prezent circuitului religios. Interiorul este impozant, coloane din granit rosu, mozaicuri si o icoana facatoare de minuni la care se statea la coada pentru o rugaciune. Icoana este o copie, dar credinciosii spera ca puterea divina sa le implineasca rugaciunile. Fotografiatul in interior este interzis, dar iertam fie-mi, am „furat” cateva cadre. Sa nu ma acuzati ca am cam „furat” in aceasta deplasare, dar cred ca nu am facut rau nimanui, nu am prejudiciat pe nimeni ci doar am impartit cu voi, minunile vazute.

Am iesit din biserica Kazan si ne-am indreptat spre o alta biserica „must see”, Biserica Mantuitorului pe Sangele Varsat. Construita intre 1883-1907pe locul unde tarul Alexandru al II lea a fost asasinat in 1881, este singura biserica din Sankt Petersburg, construita in stil rusesc (cu turle in „foi de ceapa”).

Tarul Alexandru al II lea, a introdus anumite reforme care nu au fost pe placul tuturor si un grup de revolutionari au incercat asasinarea sa in repetate randuri. In 13 martie 1881, incercarea a reusit si la cateva ore dupa explozia bombei plasate in trasura, tarul se stinge, in Palatul de Iarna.

In perioada celui de-al II-lea Razboi Mondial, biserica a fost folosita ca morga, apoi in perioada comunista ca depozit de legume. Situata pe malul canalului Griboedova, biserica poate fi admirata din bulevardul Nevski Prospekt, de pe podul peste canal. Exteriorul este impresionant si cred ca este unul dintre obiectivele cele mai fotografiate. Domul cel mai inalt al bisericii are o inaltime de 81 de metri. Pacat ca o parte era impachetata, fiind in renovare. In exterior arcele si cupolele acoperite cu ceramica smaltuita sau cu foite de aur stralucesc in bataia soarelui, iar in interior mozaicurile din marmura si pietrele pretioase vin sa definitiveze minunatia ce dainuie de peste 200 de ani.

Mozaicurile ce acopera peretii, interiori si partial pe cei exteriori, reprezinta scene biblice si se spune ca ar fi cea mai mare suprefata de mozaic dintr-o biserica, masurand peste 7200 metri patati.

Pe locul unde a curs sangele tarului Alexandru al II-lea s-a refacut o bucata din cheiul original al canalului Griboedova si este un baldachin sustinut de patru coloane cu baza sculptata in jad. Tot ce este in biserica merita atentia noastra caci peste tot gasesti frumosul in stare pura. Iconostasul este facut din marmura de Italia decorat cu pietre pretioase, iar pavimentul este din placi de marmura. De diferite culori.

In biserica nu s-au oficiat niciodata slujbe religiose ci doar servicii funerare.

Am incheiat si aceasta zi minunata, petrecuta in Sankt Petresburg, gandindu-ne la ce va urma a doua zi.

---

VIZUALIZĂRI: 2899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI