Noul Muzeu Acropolis, trezorierul comorilor de pe Acropole

TIPĂREȘTE

Când am urcat prima dată pe Acropole, în urmă cu doisprezece ani, la finalul turului organizat, ghidul de atunci ne-a dus și la muzeul aferent sitului, amplasat undeva lângă Parthenon, avizându-ne că a devenit mic și neîncăpător pentru a fi gazda atâtor lucruri valoroase găsite în decursul secolelor și al săpăturilor arheologice. Tot atunci, în 2005, ne-a mai spus că erau în toi lucrările de finalizare ale unui nou imobil, modern ce urma să înglobeze și să expună toate descoperirile făcute în situl antic.

Fiindcă vremea pe care am găsit-o în Atena la final de noiembrie, a fost foarte frumoasă, cu soare și temperaturi foarte prietenoase, am scos din program muzeele, urmând să cutreierăm în voie pe străzile Atenei. Totuși, am făcut o excepție în ziua de plecare, pe 1 decembrie, vizitând Noul Muzeu Acropolis, despre care citisem că ar fi ceva deosebit.

Adresă: str. Dionysiou Aeropagitou, nr. 15, la poalele colinei Acropole, vizavi de teatrul lui Dionysos, lângă stația de metrou Akropoli

Taxă de intrare: 5 €/persoană, program de vizitare: 09,00-17,00 în sezonul rece (noiembrie-martie), în rest între 08,00-20,00, în anumite zile fiind extins la 14 ore pe zi.

Website: http://www.theacropolismuseum. gr/en

Multe sute de ani, Acropole a rezistat diverselor intemperii, care mai de care cu efecte nefavorabile asupra templelor milenare şi sculpturilor minunate ale antichităţii, totul până la perioada de stăpânire otomană. Aceasta s-a dovedit nefastă, din mai multe puncte de vedere: prima dată prin distrugerile construcţiilor cauzate de exploziile prafului de puşcă ce era depozitat în acestea, a doua oară în 1687 prin bombardamentul iniţiat de veneţieni de pe colina Filopappou în dorinţa de a elibera oraşul de otomani. A treia oară, Acropole a fost „jefuit” de lordul Elgin, ambasadorul britanic la Poarta Otomană (guvenul turc ce stăpânea atunci Atena), căruia i s-a permis să păstreze frizele de pe Parthenon, una dintre cariatide, alte sculpturi, metope, toate cunoscute drept marmura Elgin. Lordul Elgin le-a vândut apoi către British Museum în 1816 unde se află şi în zilele noastre. De fapt, de aici a pornit iniţiativa construirii unui nou muzeu, fiindcă grecii au cerut insistent, de-a lungul timpului, după eliberarea de sub turci, înapoierea bunurilor de pe Acopole în ţara-mamă. De multe ori, britanicii au refuzat invocând motivul că în Grecia, la Acropole, muzeul vechi ce exista încă din 1886, chiar dacă fusese extins şi renovat, ar fi fost incapabil să găzduiască multitudinea de lucrări, nedispunând de spaţiu şi condiţii adecvate.

În atare situaţie, în anii 1990, statul elen a organizat în mai multe rânduri concursuri de arhitectură în vederea realizării unui muzeu deosebit, însă s-au dovedit fără finalitate deşi lucrările s-ar fi vrut a fi încheiate până la Jocurile Olimpice din 2004 când Atena a fost gazdă, interpunându-se tot felul de piedici. Pe de-o parte, săpăturile făcute în vederea ridicării edificiului au dezvăluit vestigii precreştine și creştine timpurii, pe de altă parte, se opuneau proprietarii terenurilor şi clădirilor ce se prefigurau a fi demolate fiindcă obstrucţionau vederea către Acropole, iar mulţi alţii protestau pentru look-ul prea futurist al clădirii, în contrast uriaş cu situl arheologic.

Abia în 2000, proiectul a căpătat contur când arhitecţii Bernard Tschumi (elveţian) şi Michalis Photiadis (grec) au fost declaraţi câştigători ai noului concurs iar planurile lor moderne pentru muzeu integrau şi vechile ruine de dedesubt în modernul edificiu din sticlă şi oţel. Astfel, muzeul a fost reproiectat a se ridica peste ruine, acestea fiind lăsate in situ, la fel cum au fost descoperite, fiind vizibile datorită podelelor de sticlă groasă și a unor pasarele ce au fost introduse în noile planuri ale fundației. De altfel, toată clădirea oferă privelişti către Acropole care se poate admira în splendoarea sa de la orice nivel te-ai afla. Construcţia a reînceput în anul 2001 şi s-a terminat în 2007, în următorii doi ani mutându-se efectiv colecţiile în noua lor casă, aşa încât a fost deschis publicului larg în 20 iunie 2009. De atunci i-au trecut pragul peste unsprezece milioane de vizitatori.

Am trecut de multe ori în acele zile ale minicavanaței pe lângă acest muzeu, i-am admirat silueta zveltă şi elegantă de sticlă, arhitectura exterioară destul de sofisticată, așa încât în ultima zi nu am rezistat să nu intrăm și să dăm o raită înăuntru, întrucât programul out-door pe care ni-l propuseserăm fusese, în linii mari, realizat.

Muzeul are parter și trei etaje și o formă destul de bizară, dar plăcută privirii. Intrarea principală se face prin strada Aeropagitou și înainte de a intra, se pot observa ruine în aer liber peste care sunt înălțate culoare de trecere din sticlă sau sunt protejate de balustrade pentru a nu permite accesul curioșilor. Are circa 25.000 mp, din care cam 14.000 mp ocupaţi cu spaţii de expoziţie.

Odată ce intri, ai impresia că te afli într-o vitrină uriașă în care vezi numai sticlă în toate părțile și dacă nu ai un bun echilibru de sine, simți că te ia amețeala. Totuși o bună parte din pardoseală este din marmură bej care se asortează foarte bine cu exponatele.

La parter, muzeul prezintă prima galerie, respectiv cea a obiectelor descoperite pe pantele colinei Acropole. Aceasta este concentrată în mijlocul încăperii prin care pășești cu grijă pe sticla groasă de sub tălpi, iar pe laturile sălii se află spațiile cu casa de bilete, centrul de informaţii, recepția, garderoba, toalete, un mic magazin, auditoriu, o sală de expoziţii temporare. De altfel, accesul la etaje se face atât cu lifturi moderne, cât şi pe scări, scări rulante, peste tot fiind disponibile facilităţi şi pentru persoane cu disabilităţi locomotorii. De asemenea, la toate nivelurile, există toalete şi ieşiri în caz de incendiu.

Galeria pantelor de pe Acropole reuneşte pe de-o parte obiecte utilizate în viaţa de zi cu zi în casele atenienior pe parcursul a multor secole de existenţă., iar pe de altă parte, exponate ce provin din sanctuarele mai mici ridicate pe versanţii de pe Acropole, ştiindu-se faptul că în antichitate versanţii Stâncii Sacre au consituit zona de tranziţie dintre oraş şi cel mai faimos sanctuar, Parthenonul. La parter nu este permis fotografiatul.

Primul etaj este dedicat perioadei arhaice ce a decurs între secolele al VII-lea şi al V-lea Î. C. Această perioadă se caracterizează prin dezvoltarea oraşului-stat și trecerea de la aristocrație la tiranie și, în cele din urmă, la democrație şi prin realizări importante în economie, artă și viață intelectuală. Se pot admira în partea de sud statui ale unor femei tinere numite Kore, călăreţi, Păstor ducând un viţel, sculpturi de mari dimensiuni de pe frontonul Templului Antic (un templu foarte vechi) ce o reprezintă pe Zeiţa Înţelepciunii luptându-se cu giganţii. În această secţiune, la fel, nu este permis fotografiatul.

În partea de nord, sunt concentrate obiecte ce datează din perioada cuprinsă între veacurile al V-lea Î. C. şi al V-lea D. C. Însă, unele dintre cele mai de seamă exponate, sunt acelea ce provin din Propylaia, Templul Atenei Victorioase, Erechteion. Recunosc că principalul ghes de a vizita muzeul a fost dorinţa revederii cariatidelor originale, acele coloane în număr de şase, în formă de femei frumoase care susţineau porticul Erechteionului. Acum sunt lipsite de mâini, dar iniţial duceau boluri cu băutură. Acestea sunt dispuse exact aşa cum erau pe faţa templului, locul celei ce se află acum la Londra fiind lăsat intenţionat gol în speranţa că într-o zi aceea va fi lăsată să revină lângă suratele sale. Aici fotografiatul este, din fericire, permis.

Etajul al doilea este dedicat unor spaţii ample de relaxare şi socializare, astfel că se găseşte un restaurant generos, o cafenea, un centru multimedia, un magazin de suvenire. Ar mai fi şi o cameră VIP, dar şi un balcon, iar deasupra intrării în muzeu, se află o terasă largă ce păstrează aproximativ aceeaşi dimensiune şi aceeaşi formă ca şi intrarea.

La etajul al treilea, la Galeria Parthenonului, pe laturile sale, sunt expuse frize, metope aparţinând frontonului celui mai celebru templu al antichităţii, Parthenonul, multe dintre ele în copie, originalele aflându-se la acelaşi British Museum. Şi aici se poate fotografia în voie, fără bliţ. De asemenea, la acelaşi nivel, se mai găseşte un atrium şi o sală video unde rulează în permanenţă filme documentare având temă Acropole şi Parthenon, subtitrate în engleză. Am zăbovit şi noi să ne împrospătăm cunoştinţele despre glorioasa istorie antică a Eladei şi a locuitorilor săi.

Cam aceasta a fost plimbarea noastră prin cel mai nou şi cel mai modern muzeu atenian ce reuneşte colecţii antice de neegalat. În speranţa că v-am trezit curiozitatea în ceea ce priveşte tot ceea ce s-a găsit în urma excavaţiior de pe Acropole, dacă ajungeţi cumva în Atena, vă invit să descoperiţi pe viu acest muzeu cu exponatele sale, considerat pe bună dreptate a fi unul dintre cele mai sofisticate, chiar fără pereche!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=49TsjfebAH0

---

VIZUALIZĂRI: 4026 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI