Muzeul Cerralbo sau casa unui marchiz

TIPĂREȘTE

Muzeul Cerralbo, unul din micile muzee mai puțin cunoscute din Madrid

Site: museocerralbo.mcu.es

Voi porni astăzi cu caleașca turistică, în pocnete de bici solar, pe o stradă total necunoscută, toropită de somnolență matinală, spre muzeul –palat Cerralbo.

Mi se face aleasa cinste de a fi unul din oaspeții Marchizului Cerralbo și cu pălăria mea șmecheră de bumbac, made în Germany, fără împănări nobiliare, mă învârt ca titirezul pe strada lui Ventura Rodriguez, fără să am pe acolo treburi diplomatice, doar chef de aventură.

Evident că în postura mea de turist contemporan, nu am onoarea de a mă înfrupta din deliciul ceremonialului de curte de la sfârșitul secolului 19, așa că mă proptesc în fața a două uși enorme, la 9.30, așteptând să bată gongul de intrare pentru 3 euro... sau gratuit.

Cu puțintică imaginație plonjăm în secolul 19 și începutul secolului 20, pentru un rendez vous sofisticat cu cel de-al 17 –lea marchiz de Cerralbo, într-un palat ce stă înțepenit acaparator, pe un colț de stradă, desfășurându-și aripile orgolios ca o pasăre de pradă pe 3 străzi.

Palatul cu fațade clasice, cu un joc alternativ de cărămidă și piatră, are vederea spre străzile Ferraz și Juan Alvarez de Mendizabal, fiind localizat pe Calle Ventura Rodriguez, la 10 minute pietonal de Templul lui Debod.

Intru în holul victorian și de acolo într-o sală adiacentă, pentru a îndeplini formalitățile de acces. Rămân apoi năucă la vederea teatrală a unei scări duble, uriașe, bogat ornamentate, un adevărat simbol al bogăției proprietarilor, ce au trăit în această casă care a rămas intactă.

Urc leneș scările, sprijinindu-mă de o balustradă de fier în stil Louis 15, în timp ce admir bolta pictată... ce trene de rochii superbe și ținte de pantofi cu toc or fi atins covorul, doar mopul menajerelor cunoaște secretul. Era gata gata să mă împiedic în papuci, în efemera mea apariție turistică contemporană. :((

La capătul scării ajung la etajul principal, după ce trec în revistă niște tablouri, de unde îmi zâmbesc niște fețe necunoscute care au împietrit ,,for ever’’ pe pereți.

Turul meu sprințar prin sălile interioare, ce par să fie în competiție, începe la Mezanin , unde erau odată camerele private ale amfitrionului și ale copiilor, Antonio și Amelia del Valle –Huerta.

In aripa de vară se află zona de recepție și o galerie ce ne conduce într-o grădină reconstituită după vechile schițe ale marchizului, e absolut superba.

In interior, trec ca printr-un vagon lit prin trei camere cu nume sugestive, Camera rosie, Camera galbena si Roz

Camerele au împrumutat numele culorilor de pe tapetul aplicat pe pereți. Camera roșie a fost biroul marchizului, unde el primea vizitele administratorilor, Camera galbenă e una din puținele camere ce păstrează tapetul original, ea îndeplinea rolul de sufragerie pe timpul verii.

Ea păstrează amintiri cu portretul fondatorului muzeului, bunicul Jose Aquilera y Contreras, al 16-lea marchiz de Cerralbo.

Ultima cameră Rosa Salita este camera de vară privată a marchize de Villa –Huerta, care se deschide spre dormitorul marchizului Cerralbo. El a murit în camera sa simplă, mobilată sever, în timp ce stătea pe o canapea.

Pe primul palier se află secțiunea de iarnă cu Receptia și salonul, unde mă ademenește un superb candelabru de sticlă. Mă las multiplicată de oglinzi și mă comprim într-o aglomerație de vase de porțelan Meissen, decorate cu alegorii ale celor 4 elemente, dându-mi propriul wow.

Etajul Principal - e aripa nobilă a palatului, el reprezintă o zonă privilegiată, luxoasă, care ne familirizează cu gusturile aristocrației în secolul 19.

Aici bate inima muzeului, unde marchizul obișnuia să -și primească musafirii de rang, în cele mai elegante saloane, destinate recepției și dansului, decorate în exces.

Pentru a ajunge la acest etaj, ne reîntoarcem spre scara de onoare, admirând tapiserii vechi de secol 17 și niște blazoane ale familiei.

Turul începe din Sala Armurilor , ce amintește de faptel de vitejie ale strămoșilor marchizului, emblema case fiind ,,Moarte vieții și să trăim în faimă ‘’.

Sala cu armuri iese la rampă, o apaud la scenă deschisă, cavalerii stau aici zi și noapte, deliberând problemele arzătoitoare ale zilei, pe agenda spaniolă. Dar nu mă las prinsă de mâna lor de fier, mă rup repede de atmosfera belicoasă și medievală.

Trec prin Coridorul cu desene , unde marchizul de Cerralbo a expus câteva din desenele colecției sale, realizate de diverși artiști spanioli, francezi, italieni

Stop cadru pe Sala cu coloane , unde se adunau domnii să fumeze, în jurul unei mese proiectate chiar de marchiz, admir o serie de coloane egiptene, etrusce, romane și niște figurine, realizate din marmură, agat și alabastru

Sterg cu privirea Sala cu dulapuri , cu tentă masculină, folosită de marchiz și aterizez în Sala Empire , foarte veselă, decorată cu oglinzi, unde se simte amprenta feminină și mirosul francez.

Piesele de rezistenta, sufrageria si sala de bal

O masă centrată domină încăperea, unde eu intru fără bătăi de tobă, fără asistență care să se ridice în picioare. :((

Examinez masa pentru oaspeți și un superb vas cu flori... mă așez imaginar pe un scaun grozav, ascunzându-mi papucii sport, cade tronc primul toast al marchizului de Cerralbo... musafirii de pe cele 20 de scaune înalță cupele la nivelul ochișorilor, imitându-l pe amfitrion.

Mi s-a făcut brusc foame, căci nu mi-a ajuns croisantul, văd un valet /gardian ce se frânge de mijloc, credeam că vrea să-mi aducă niscai fructe de mare din bucătărie. :((

Poftă bună... marchizul a dat semnalul din batistuța dantelată, ceva muzică se aude din sala de bal să binedispună stomacul mesenilor. =))

Din sufragerie ajungem în sala de biliard, împodobită cu o galerie de portrete ale personalitâșilor vremii, în centrul ei tronează o masă franceză.

Travesez Holul Chaflan, unde se odihneau musafirii pe scaune și admir un plafon pictat cu scene de artă din lumea muzicii și picturii.

Ajung în Birou si Biblioteca , care ne dau o idee despre personalitatea proprietarului și interesele lui pentru diferite domenii de activitate.

Urmează Trei Galerii dispuse în jurul unei curți interioare, în stilul palatelor italiene, pentru a înlesni deplasarea musafirilor. In prima galerie, marchizul de Cerralbo ne priveste din tablou, încântat că îi admirăm canapelele, ceasurile ce măsoară timpul și alte porțelanuri ce sunt aranjate elegant pentru desfătarea musafirilor

Spre stânga, ajungem în a doua galerie, cu mobilă italiană, aici aruncăm o privire asupra unui tablou de Zurbaran, Imaculata Concepțiune.

Ultima cursă este în Galeria 3 cu un pupitru de scris în stil renascentist și cu o pictură a Sf Francisc în extaz a lui El Greco

Turul Muzeului se închide în Sala de bal , cu o boltă pictată de Caballero, ce prezintă un fel de dans al zeilor și evoluția dansului în diferite perioade istorice.

După o cină copioasă, oaspeții ajung în sala de bal, e o atmosferă caldă și perechile se înlănțuie într-o iluzorie atingere de mână, plutind pe melodia unui cadril, oglinzile venețiene râmân mute de atâta strălucire. Plouă cu podoabe corporale pe ringul de dans, aristocrația are de lucru, nu e în șomaj. :((

La sfârșitul vizitei merg să mă înec într-o grădină superbă, că am făcut indigestie de atâta exces de bogăție... Muzeul Cerralbo e prezentat pe afa în premieră... vă doresc vizite elegante la Madrid.

---

VIZUALIZĂRI: 2155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI