Prin Muzeele din Heraklion – partea I

TIPĂREȘTE

Cum spuneam și cu alte ocazii îmi plac muzeele și peste tot pe unde merg încerc să le văd; așa am făcut și în Heraklion, despre unele din ele voi spune câte ceva acum.

După ce ne-am cazat la Athinaikon Hotel, vezi impresii, am plecat repede spre Muzeul de Artă Creștină care se închidea la ora 18, aflat la aproape un kilometru și jumătate, unde am ajuns pe la 16:30.

Este cunoscut și sub numele de Colecția Bisericii Agia Aikaterini deoarece este adăpostit în vechea Biserică Sf. Ecaterina din Sinai construită la mijlocul secolului 16 ca biserică tip cruce latină la care s-a alipit mai târziu o Capelă laterală remarcabilă prin amestecul de arhitectură venețiană și islamică al Domului octagonal ce o încununează. Mi-a plăcut mult acest muzeu și prin locul unde este amenajat, o biserică. Mi-a amintit de Muzeul Unterlinden din Colmar...

Aflat în Piața Sf. Ecaterina muzeul are telefon, mail, nu are site dar are pe FB, programul de vizitare diferă de la sezon la extrasezon dar lunea este închis, taxa de acces fiind de 4 euro, redus la 2 euro pentru seniori.

Tema principală a muzeului este arta religioasă din Creta secolelor 14 – 19 bazată pe Icoane post-bizantine provenind în mare parte din Școala de Pictură Religioasă Cretană care a apărut la sfârșitul secolului 14 când templonul de marmură bizantin a fost înlocuit de iconostasul din lemn împodobit cu icoane, când pictorii din Constantinopol au emigrat în Candia cum se numea Creta în acea perioadă și au adus cu ei tendințele iconografice și stilistice ale capitalei bizantine.

Școala a creat un limbaj artistic specific în pictura-icoană dat de artiștii refugiați influențați de arta occidentală favorizată de prezența venețiană în insulă, Școală ce a format mari pictori printre care Angelos Akotantos, Andreas Rizzo, Theophanes, Michael Damaskenos și Dominikos Theotokopoulos (El Greco).

În muzeu sunt expuse și picturi murale, sculpturi în lemn și piatră, miniaturi și obiecte din metal, obiecte și veșminte de cult, broderii, monede, manuscrise și cărți bisericești organizate în trei secțiuni, Icoane Pictate, Tablouri murale și Arhitectură și Sculptură.

Ajunși la Muzeu am fost întâmpinați de foarte cunoscutul în Creta Sf. Fanurie, ce veghea asupra Bisericii, și de un Rege aflați pe zidul bisericii.

Intrând în Biserica-muzeu l-am regăsit pe Sfânt în Icoana Sf. Fanurie, pictată de Angelos Akotantos, unul dintre cei mai faimosi pictori cretani din secolul 15, și pe Rege în Icoana Portabilă Închinarea Magilor aflată în centrul bisericii, una din cele 6 picturi ale lui Michael Damaskenos, unul dintre cei mai prestigiosi realizatori de icoane din secolul 16. Cele șase picturi se află așezate în centrul bisericii, sunt explicații detaliate la fiecare.

Despre icoanele văzute în Biserica Agia Aikaterini, las pozele să vorbească în locul meu; sigur o vor face mai bine! , iar eu voi pleca spre hotel, dar voi mai vedea câte ceva din oraș și voi face o pauză mai mare la o terasă, vezi impresii.

A doua zi am văzut Muzeul de Istorie din Bulevardul S. Venizelou 27, duminica este închis, pentru celelalte zile programul de vizite diferă de la vară la iarnă, se găsește pe site-ul historical-museum.gr. Are email și telefon.

Am mers acolo pentru a vedea singurele două tablouri ale lui El Greco ce se află în Grecia, iar a doua zi urma să văd și Muzeul El Greco din Fodele, satul natal al poetului și pentru a vedea Colecția Nikos Kazantzakis, la al cărui mormânt mergeam în aceeași zi.

Ajunși la muzeul amenajat la mijloculul secolului 20 într-o clădire în stil neoclasic, donată de un cretan, am achitat taxa de acces, 6 euro cost redus pentru doi seniori, cost neredus 5 euro de persoană. Este o clădire mare, circa 1.500 metri pătrați, cu parter și două etaje, în care sunt expuse relicve cretane prețioase începând cu perioada bizantină până la cel de-al doilea război mondial, prezentarea lor fiind foarte atractivă.

Vizita începe la parter la Sala A. G. Kalokairinos, numită așa după numele donatorului, unde este prezentată istoria timpurilor creștine din Creta cu accent pe perioada venețiană și pe războiul Candian (1645-1669), aici distingându-se Macheta Orașului Heraklion din secolul 17. Mi-a plăcut sistemul special de iluminat care permite focalizarea monumentelor din oraș cu proiecția pe perete a materialului iconografic relevant, pe pereți fiind desene, fotografii și memorii ce prezintă monumente și locuri specifice orașului. A urmat Sala Ceramicii unde este prezentată evoluția ceramicii, de la ceramica nepictată și neîmpodobită din primele secole bizantine până la tehnica de glazură și la obiectele extrem de luxoase, bogat decorate ale perioadei venețiane, evoluție vizionabilă și pe un ecran tactil mare, apoi am văzut Colecțiile bizantine și postbizantine cu capiteluri, mozaicuri și mici artefacte, cu sculpturi arhitecturale urmate de Colecțiile venețiene cu sculpturi, inscripții arhitecturale și steme.

Am urcat la primul etaj la Colecția de monede unde monedele expuse în cutii speciale sunt vizibile prin hublouri, în timp ce în vitrine suplimentare sunt expuse seturi de monede însoțite de diverse informații, iar o aplicație digitală permite selectarea și studierea exponatului ales pe unul din ecranele aflate în sală. Am trecut prin Capela Bizantină cu tavanul pictat, gazdă de picturi și mobilier sculptat și am ajuns la cele mai importante exponate ale muzeului, Picturile lui El Greco (Dominikos Theotokopoulos) expuse în Colecția de icoane și obiecte prețioase bizantine și post-bizantine, Muntele Sinai și Biserica Sf. Ecaterina pictată în anul 1570 și Botezul lui Hristos din 1569, despre ele spun doar mergeți să le vedeți, dar merită văzute și celelalte picturi expuse.

Am trecut mai repede prin Perioadă otomană și modernă, prima sală cu obiecte din viața laică și religioasă, picturi murale, inscripții, membri ai instituțiilor religioase musulmane, documente și obiecte mici, prezintă islamizarea în masă care a urmat cuceririi otomane, formarea unei populații musulmane mari și puternice, a doua sală prezintă perioada de dezvoltare a conștiinței naționale în secolul 20, care se încheie cu Unirea Cretei cu Grecia în 1913. Materialul istoric bogat, steaguri, arme, documente, obiecte de zi cu zi, mobilier, portrete, fotografii și omagiu adus presei, grecești și străine, iar pe un ecran tactil mare este prezentată și mai bine atmosfera și impactul acestor evenimente. De aici am am urcat la etajul 2, împărțit în doua zone, A și B.

Primele două săli din Zona 2A găzduiesc Colecția celui de-al Doilea Război Mondial care folosind obiecte, imagini și diverse documente audiovizuale cu relatări ale personalităților ce activau în Creta prezintă într-o sală Ofensiva italiană împotriva Greciei din octombrie 1940, Bătălia de la Creta (invazia germană a insulei) din mai 1941, ocupația, rezistenta, crime de război, viața de zi cu zi, în alta biroul, biblioteca, Camera de lucru a lui Emmanuel Tsouderos, și bunuri personale ale prim-ministrului cretan al Greciei din acea perioadă. Următoarele săli sunt dedicate Colecției Nikos Kazantzakis, autorul romanului Zorba Grecul, probabil cel mai cunoscut scriitor grec modern, născut în Heraklion, a locuit mult timp în Franța, dar se odihnește pe Bastionul Martinengo al zidurilor venețiene din Heraklion pe care îl vom vedea și noi nu peste mult timp. Este reconstituită Camera de lucru din casa sa din Franța, cu mobilier original, unde sunt expuse bunuri personale, manuscrise ale operelor sale și câteva din primele ediții ale cărților sale în numeroase limbi. Plimbarea noastră a fost însoțită de materiale de arhivă și clipuri din filme bazate pe romanele sale, prezentate de instalațiile digitale din muzeu. În Zona 2B, Colecția etnografică se concentrează asupra vieții rurale prin activitățile zilnice productive, cultivarea măslinului și vinicultura, cultura cerealelor, creșterea animalelor și prin evenimentele importante în viața satului, naștere, botez, căsătorie. Interesant este Interiorul reconstruit al unei case cretane, și materialele video și audio prezentate.

Coborând la etajul 1 am văzut Sala Icoanelor cu Icoane din secolele 15-20 donate muzeului de Z. Portalakis și am trecut prin Expoziția temporară ce prezintă Colecția de artă modernă a aceluiași Z. Portalakis….

Vă las să vedeți pozele postate iar eu voi merge la un altfel de muzeu, un simbol în Heraklion, Fortăreața Koules, numele otoman al cetății navale venețiene Rocca a Mare. A fost construită în prima parte a secolului 16, din piatră de calcar cioplită pe locul unui turn de apărare demolat dar fiind mult mai mare decât acesta a fost necesară lărgirea artificială a platformei care s-a făcut prin scufundarea unor nave vechi încărcate cu pietre și bolovani și protejarea ei ce s-a făcut cu un dig puternic pe nord și nord vest.

Recent restaurată oferă vizitatorilor facilități moderne, lift pentru persoane cu dizabilități și scara bună pentru acces, toalete.

Marțea este închis, în celelalte zile de extrasezon era deschis între orele 8 și 18:30, ultima intrare fiind la ora 18, mai multe detalii aflați pe site-ul koules.efah.gr unde se găsesc număr de telefon, email.

Ajunși la fortăreața am achitat 4 euro pentru doi seniori, un nesenior achită 4 euro, și sub privirile Leului înaripat cu Evanghelia în față, simbolul Sf. Marcu, protectorul Veneției, ne-am oprit; voiam să pozez Leul, nu îl vedeam prea bine, dar ieșind puțin în lateral și aplecându-mă mai mult am reușit. Am trecut prin poarta masivă de lemn și am intrat în cetatea cu două nivele, parter și terasă. Am început plimbarea printre camerele de la parter, odinioară camerele trupelor de pază dar și depozite sau chiar închisori. Am văzut machetele unor ambarcațiuni cretane și mai multe informații despre ele, am văzut tunuri și mulțime de ghiulele, un coridor era chiar plin, amforele găsite în mare și ziduri, unele foarte groase, până la 9 metri, apoi am ieșit pe terasa cu turnuri și ziduri de apărare, cu creneluri și guri de tragere…, dar și cu locuri ce ofereau largi perspective asupra portului și mării, locuri pe care la caut ca să pozez.

Cam așa a fost plimbarea mea prin Fortăreața Koules, este restaurată și dotată cu facilități dar oferă prea puține exponate, doar informații pe panouri, nu sunt evidențiate zonele cetății, doar un panou cu planurile parterului și al terasei.

Cele două muzee merită văzute, au ce arăta și le arată bine, despre fortăreață spun că poate fi vizitată…

Muzeul de Artă Creștină deosebit prin așezarea lui într-o biserică și capelă, de neratat pentru picturile Școlii Cretane.

Muzeul de Istorie, cu dotări moderne, deosebit prin cele două tablouri ale lui El Greco dar și pentru Colecția Nikos Kazantzakis.

Plimbare plăcută prin muzee...

---

VIZUALIZĂRI: 717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI