17 secole: Muzeul de Istorie a Cretei

TIPĂREȘTE

În cele câteva ore petrecute în Heraklion vezi impresii, ne-am făcut timp să vizităm Muzeul de Istorie a Cretei iar impresia pe care mi-a făcut-o a fost excelentă.

Informații practice

Muzeul se află în imediata apropiere a țărmului, de care îl desparte un părculeț cu o fântână arteziană în mijloc, iar de aici se ajunge în 10 minute în centrul vechi al orașului la Piața Elephteriou Venizelou și Fântâna Morosini.

Prezentarea generală

Muzeul de Istorie a Cretei a fost înființat în 1953 de Societatea de Studii Istorice Cretane, care îl administrează și în prezent, și este găzduit de o clădire neoclasică datată 1903, donată de familia Kalokerinos prin fundația ce îi poartă numele. Aceasta constituie aripa cea mai veche a clădirii, cu tavane chesonate și pereți împodobiți cu fresce inspirate din Iliada și Odiseea lui Homer.

În anii 1970 clădirea a fost extinsă prin construirea unei aripi noi în stil modern iar douăzeci de ani mai târziu i s-a adăugat un etaj în care au fost amenajate spații pentru expoziții temporare și un amfiteatru unde au loc prelegeri și se derulează activități educative.

În total, spațiul expozițional acoperă o suprafață de 1.500 mp.

În afara acestuia, muzeul dispune de un magazin și o cafenea amplasată în curte, cu ieșire prin ușa originală de pe latura sudică, având un portic din marmură spijinit de coloane dorice sub un balcon cu parapet tot din marmură. Aici, într-un decor cu ambianță relaxantă, am poposit și noi după vizită pentru a ne hidrata cu un frappé și un suc (prețuri normale) înainte de a porni în explorarea zonei vechi a orașului.

Exponatele ilustrează 17 secole de istorie cretană, din perioada paleocreștină (sec. III) până în veacul XX, antichitatea fiind apanajul Muzeului de Arheologie din Heraklion vezi impresii, vizitat de noi în 2019. Prezentarea este făcută în ordine cronologică prin panouri explicative, hărți, icoane, fotografii, litografii, manuscrise, sculpturi, monede, obiecte din ceramică etc., toate însoțite de texte în limbile greacă și engleză, precum și prin mijloace audio-video interactive. Sălile sunt luminoase, fotografiatul este permis fără costuri suplimentare iar modul de etalare a fost foarte bine gândit pentru a oferi vizitatorilor imaginea completă a unei istorii seculare.

Astfel am reușit să-mi umplu și eu câteva lacune și mă grăbesc să vă împărtășesc și vouă

Câteva repere esențiale din istoria Cretei

■ Primele așezări umane - perioada preistorică (paleolitic), cu cca. 130.000 de ani în urmă

■ Civilizația minoică - Epoca Bronzului, cca. 3500-1400 î. Hr., cea dintâi verigă din lanțul evoluției europene, o perioadă caracterizată prin realizări arhitectonice și artistice excepționale, Palatul din Knossos fiind cea mai sugestivă

■ Civilizația miceniană - Epoca târzie a Bronzului, cca. 1400-1000 î. Hr., cu influențe considerabile venite dinspre Grecia continentală

■ Perioada arhaică - cca. 1000-480 î. Hr., așa-numită „epocă întunecată greacă” în care Creta a fost în mare parte „ruptă” de restul lumii

■ Epoca clasică - cca. 480-69 î. Hr., marcată de conflicte și războaie între cetățile cretane, dar și cu Rhodos și Imperiul Macedonean

■ Ocupația romană - 69 î. Hr. -395 d. Hr. ; cucerită de Quintus Caecillius Metellus, poreclit „creticus” , insula a cunoscut o perioadă de prosperitate, cu bune conexiuni cu restul imperiului

■ Prima perioadă bizantină - 395-827; după împărțirea Imperiului Roman, Creta intră sub administrația Imperiului Bizantin cu capitala la Constantinopole

■ Ocupația arabă - 827-961; arabii andaluzi expulzați din Spania ocupă cea mai mare parte a insulei sub conducerea lui Abu Hafs și fondează Emiratul Arab cu capitala la Chandax/Heraklion

■ A doua perioadă bizantină - 961-1204; Nikoforos II Phokas recucerește Creta, restabilind controlul asupra țărmului egean și diminunând pericolul invaziilor sarazine

■ Domnia venețiană - 1204-1669; în 1204, după a Patra Cruciadă, Imperiul Bizantin e împărțit între conducătorii cruciaților iar Creta îi revine lui Bonifacio del Montferrato, care o vinde Republicii Venețiene

■ Epoca otomană - 1669-1898; după asediul asupra Candiei/Heraklionului, otomanii cuceresc Creta și impun o masivă islamizare; au loc revolte populare în 1770,1830,1866-69; în timpul Revoluției de Independență (1827-1830), sultanul Mahmud II cedează Creta conducătorului egiptean Muhammad Ali Pasha, astfel încât Creta nu e inclusă în Protocolul de la Londra din 1830 privind întemeierea statului elen și va reveni sub stăpânirea otomană în 1840

■ Statul cretan - 1898-1908; după repetate răscoale populare, Marile Puteri decid restaurarea ordinii pe insulă, care va fi condusă de un comitet format din amirali britanici, italieni, francezi și ruși; Creta obține autonomia sub conducerea Înaltului Comisar Prințul George al Greciei; acesta demisionează în 1906 și doi ani mai târziu deputații cretani proclamă unilateral unirea cu Grecia, recunoscută însă internațional abia în 1913

■ Secolul XX - poziția strategică a Cretei a fost miza luptelor aprige purtate pe teritoriul său în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: după respingerea ofensivei italiene din 1940, în mai 1941 trupele lui Hitler atacă aeropurtat insula (Bătălia pentru Creta - Operațiunea Mercur), forțele Aliaților apărând-o până pe 1 iunie, după care sarcina e preluată de membrii Rezistenței cretane. Insula e ocupată de germani. O altă pagină neagră din istoria Cretei e scrisă în anii 1947-1948, când comuniștii, insurgenții neafiliați politic și bandiții locali au încercat să destabilizeze situația și să preia controlul asupra insulei, fiind în final fie exterminați, fie amnistiați.

Chiar și din această succintă trecere în revistă a unor momente relevante, cred că se poate observa ce trecut zbuciumat a avut Creta, dar și în ce măsură istoria sa diferă de cea a Greciei continentale.

Colecțiile permanente

■ Ceramică. Sunt etalate obiecte datând din perioada paleocreștină până la cea a dominației otomane, cu accent pe evoluția tehnicilor, de la cele nepictate bizantine, până la decorațiunile elegante venețiene și cele cu motive specifice turcești. În afara produselor locale, sunt prezentate și obiecte ceramice importate, ca de pildă cele din Iznik sau majolica.

■ Sculptură. De la capitelurile paleocreștine din secolele IV-V până la ornamentațiile tipice pentru sfârșitul perioadei venețiene, muzeul expune elemente ale arhitecturii urbane și religioase, statui publice și particulare, inscripții mortuare, blazoane, mozaicuri, decorațiuni de fântâni etc.

■ Numismatică. În vitrine bine luminate sunt prezentate grupe de monede însoțite de documete explicative și hărți.

■ Artă bizantină și post-bizantină. Manuscrisele religioase, icoanele, vasele și veșmintele liturgice ilustrează continuitatea culturală a Cretei de-a lungul secolelor, în timp ce prin fragmentele de fresce și picturile expuse e pusă în evidență coexistența populației ortodoxe locale cu cea catolică venețiană și cea islamică otomană.

■ El Greco. Muzeul e unicul deținător cretan al unor tablouri originale pictate de Domenikos Theotokopoulos, mai cunoscut ca El Greco (1541-1616), născut la Heraklion sau în satul Fodele, care găzduiește un muzeu cu reproduceri după operele acestui cunoscut artist manierist. Este vorba de două lucrări de mici dimensiuni: Botezul lui Hristos, ulei pe pânză, 23,5x18,1 cm, cca. 1570, și Muntele Sinai și Mănăstirea Sf. Ecaterina, ulei și tempera pe lemn, 41x47,5 cm, cca. 1570-1572.

El Greco a părăsit insula natală înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani, mergând mai întâi în Italia, inițial la Veneția, apoi la Roma, iar după circa 10 ani s-a stabilit în Spania la Toldeo, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Cele două tablouri din muzeul cretan au fost probabil pictate la începutul perioadei italiene, influențele renascentiste fiind vizibile, și se crede că Muntele Sinai a fost inspirat de o gravură de Giovanni Battista Fontana.

Colecția de icoane donată de Zacharias Portalakis. Cele 65 de icoane donate în 2014 de acest iubitor al artei acoperă o perioadă cuprinsă între sec. XV-XX și o arie geografică vastă: Creta, insulele Ionice, Balcani, Rusia.

Perioadele otomană și modernă. Această secțiune prezintă procesul de islamizare în masă și cel de deșteptare a conștiinței naționale prin artefacte otomane (inscripții, elemente arhitectonice decorative, documente), ca și prin steaguri, arme, piese de mobilier, portrete, fotografii și obiecte din gospodăriile grecești.

Al Doilea Război Mondial. Participarea Greciei și în special a Cretei la conflagrația mondială - ocupația nazistă, viața cotidiană a localnicilor, actele de sabotaj ale Rezistenței - este ilustrată prin mijloace audiovizuale, documente, fotografii.

La etajele superioare au fost amenajate alte două expoziții permanente pe care, din lipsă de timp, nu am reușit să le vedem. Prima dintre acestea cuprinde donația făcută cu câteva săptămâni înaintea morții de scriitorul Nikos Kazantzakis (1883-1957), născut la Heraklion. Celebrul autor al lui Zorba grecul a donat Societății de Studii Istorice Cretane mobilierul din biroul său din Antibes, Franța, împreună cu ediții princeps în mai multe limbi ale unor romane și alte manuscrise.

În fine, colecția de etnografie a muzeului cuprinde costume, obiecte de uz casnic și unelte din gospodăriile țărănești etc. din estul și centrul Cretei din sec. XIX-XX.

Concluzii

Mă repet: muzeul mi-a produs o impresie excelentă. Bogăția și diversitatea exponatelor, precum și modalitățile de prezentare moderne și în același timp „prietenoase” mi-au permis o mai bună cunoaștere a istoriei insulei și au transformat vizita într-o experiență extrem de instructivă și plăcută.

Recomand!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Un muzeu poziționat în apropierea mării, într-o clădire ce îmbină stilul neoclasic cu modernismul

Prezentare cronologică bine ilustrată a istoriei insulei. Plus ocazia de a vedea două opere originale ale lui El Greco!

---

VIZUALIZĂRI: 666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI