GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Va mai amintiti de prima intalnire? Cand in zare se zareste un chip? Cu fiecare pas emotia creste si inima bate cu putere? Te intrebi: oare de ce ma simt asa? Oare m-am indragostit?
Ei bine, DA - eu m-am indragostit de Istanbul. O dragoste la prima vedere insa pe viata.
Inca din iarna de pe vremea cand serialul Suleyman Magnificul - facea furori pe canalele noastre, mi-am dorit sa vad Istanbulul. Si iata ca in cele din urma visul s-a implinit, alegand o vacanta in Marmaris am decis sa facem o oprire de cateva zile la Istanbul.
Nu voi povesti drumul, nici cazarea, ma voi opri la orasul in sine asa cum l-am vazut, simtit si mai ales mirosit eu. Pentru ca vreau sa va spun un lucru, Istanbulul miroase intr-un anume fel, am fost in mai multe capitale europene, insa nicaieri simturile nu au fost atat de puse la incercare ca aici. De unde vine mirosul? m-am intrebat. Si am aflat destul de repede, de pe strada. Orasul Istanbul este orasul aromelor. Intr-o lume in care se apleaza tot mai des la fast food, mirosul din Istanbul iti trezeste curiozitatea.
Este un amestec de mirodenii, cu ceaiuri si arome de narghilea pe care nu il vei mai regasi niciunde. Pe stradutele orasului, pe tarabe, turcii isi expun spre vanzare saculeti cu mirodenii cu arome necunoscute nasului nostru. Sunt atat de multe tarabute, incat mirosurile se combina de la una la alta si dau o aroma generala ce imbraca orasul ca un voal. E mirosul orientului, mirosul unor vremuri apuse, mirosul sultanilor si al cadanelor, al targovetilor si calatorilor ce-si aduceau marfa de peste mari si tari, e unic.
La Edirne, cand plecam spre casa, am oprit pret de cateva minute la moscheea lui Selim, (o capodopera arhitecturala pe care oricat de grabiti veti fi, nu o ratati, e superba) si cum intrarea in moschee se face printr-un bazar, trecand pe langa un mic magazinas, ne-a invaluit un miros atat de cunoscut noua, incat fiul meu a strigat: Mama, miroase a Istanbul!
Pe aceste valuri de arome am plecat extrem de curiosi sa vedem Istanbulul.
In piata Sultanahmet te intapina impunatoare si nepasatoare de trecerea anilor cele doua moschei Moscheea Albastra si Hagia Sophia. Sunt uriase, sunt coplesitoare, sunt parca facute sa-ti dai seama in sfarsit de bogatia si puterea celor care le-au ridicat. Hagia Sophia a fost initial biserica crestina, catedrala Patriarhiei de Constantinopol, transformata de sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, in moschee.
Pasii ne-au purtat rapid spre cel mai dorit obiectiv turistic: palatul Topkapi.
Nu cred sa existe vreun fan al serialului Suleyman care sa nu isi doreasca sa vada pe viu palatul in care s-au petrecut evenimentele din film.
Palatul este situat in imediata apropiere a celor doua moschei si dupa valul de turisti care mergeau intr-o singura directie, ne-am dat seama ca acolo trebuie sa fie.
Intrarea in palat se face printr-o poarta impunatoare -Poarta sultanului, de unde se patrunde in prima curte, intrarea aici e libera, in aceasta prima curte sunt de altfel casele de bilete. Cozi destul de lungi, dar nu infioratoare, am stat cam un sfert de ora la rand. Au mai multe case de bilete, iar deasupra lor este afisat costul biletului. Ne-am cam zapacit la inceput, ca nu intelegeam ce trebuie sa luam, apoi am priceput. Se pot achizitiona bilete doar pentru vizitarea palatului-30 de lire turcesti de persoana, copii gratis si bilet palat +harem 45 lire. Nu se potate lua bilet doar pentru harem, pentru ca el e parte din palat.
Atentie, la intrare in palat desi nu se plateste bilet pentru copil, cand intri insa in harem, paza spune ca toti copii peste 6 ani platesc bilet pt harem, iar biletul se ia de la intrare, insa la intrare nu te mai poti intoarce.
De aceea daca doriti sa vizitati haremul cu copii, luati de la intrare si pentru ei bilet, altfel un adult ramane afara cu ei, pierzand si el practic biletul. Noi am optat pentru a nu lasa copilul singur in fata haremului, sa cedeze tata biletul in favoarea copilului, sotul ramanand pe o banca la umbra. Cam sucita treaba.
Revenind la palat, grandoarea, importanta si locul lui in istorie nu le percepi la toata dimensiunea decat dupa ce, fie te-ai documentat serios acasa, fie esti norocosul posesor al unui ghid foarte bine documentat, fie un bun cunoscator al limbii engleze si apelezi la ghidul automat (un mic dispozitiv) pe care il primesti la intrare contra cost.
Indiferent insa palatul TopKapi impresineaza, nu poti sa faci abstractie de faptul ca aici a fost locul unde otomanii luau deciziile ce faceau sa tremure toata Europa, aici veneau bogatiile lumii, aici si-au gasit sfarsitul prin decapitare domnul Tarii Romanesti -Constantin Brancoveanu si cei 4 copii ai sai. Locul executiei exista si astazi, e langa zidul palatului, un butuc si o ciusmea, se spune ca dupa executie calaul si-a spalat securea in ciusmeaua din zid, iar trupurile domnitorului si ale copiilor sai au fost aruncate in Bosfor conform traditiei. A fost acuzat de tradare.
Grandoarea palatului e la tot pasul, tronurile aurite ale sultanilor, bogatiile fara numar primite de la delegatiile ce veneau la Inalta Poarta.
Foarte frumoasa este Sala Divanului, locul unde se intrunea Divanul -cu functia de guvern la vremea respectiva. Sus pe perete se zareste o fereastra, din dosul careia sultanul asculta sedintele Divanului si deciziile care se luau, conform traditiei el nu avea voie sa participe.
Palatul are foarte multe curti interioare in care cresteau si atunci si acum multe flori.
Palatul este construit pe un sistem interesant, prin Poarta Imperiala se patrunde in prima curte- CurteaCeremoniilor, locul unde se desfasurau executiile, de unde plecau sultanii la razboi si unde erau primate delegatiile straine, prin Poarta Salututului, strajuita de cele doua turnuri construite in perioada lui Suleyman Magnificul si prin care doar sultanul putea trece Calare, se intra in curtea a doua unde era sala Divanului si totodata curtea de unde se intra in harem. Tot in aceasta curte se regaseste si Turnul Justitiei, cea mai inalta cladire din palat, simbolizand importanta pe care sultanii o acordau dreptatii.
Cea de a treia poarta-Poarta Fericirii facea trecerea catre zona destinata exclusiv sultanului.
Din curtea a doua intrarea se face intrarea si in zona cea mai interesanta si misterioasa de la acele vremuri- Haremul.
Loc tainic, putin cunoscut, plin de legende si mituri, haremul ramane si astazi o curiozitate pentru noi europenii. Contrar imaginii creionate de filme si documentare romantice, haremul era partea din palat destinat familiei sultanului, familie care avea in frunte pe mama acestuia Valide Sultan, cea care conducea cu autoritate viata in harem. Aici locuiau si concubinele sultanului precum si copii acestuia.
Singurii barbati care aveau acces in harem erau eunucii, care in greaca veche semnifica”pazitorul dormitorului” iar orice incercare de patrundere neautorizata era pedepsita cu moartea pe loc.
Viata in harem, asa cum aveam sa aflam nu era nicidecum o viata plina de huzur pentru toata lumea, fiecare avand un loc si un rol bine stabilit.
Femeile din harem proveneau din randul sclavilor, erau fie prada de razboi, ori in cel mai fericit caz, erau fiicele unor conducatori straini. Ajunse in harem acestea erau supuse unui amplu program de instruire, astfel invatau principiile islamului dar si arte precum cantatul la diferite instrumente, arta broderiei, dansului si conversatiei. Daca la inceput toate aveau statutul de novice, cu timpul ele avansau dobandind diferite ranguri. Putine erau cele care ajungeau in iatacul sultanului. Se spune ca sultanii preferau rusoaicele recunoscute pentru frumusetea lor.
Se mai spune ca sultanul, cat era el de mare sultan, nu se indragostea de oricare sclava din harem, ci doar de cele pregatite special in acest scop, si din acest motiv toate sclavele din harem trebuiau sa se fereasca din calea sultanului, pasii acestuia fiind auziti de departe intrucat aveau pe talpi tinte aurite tocmai in acest scop.
Cele care aveau norocul si ii daruiau sultanului un mostenitor de sex barbatesc capatau un statut privilegiat, obtinand propriile apartamente si slujitori.
Pentru ca oricare dintre fii sultanului putea ajunge dupa moartea acestuia pe tron, iar mama lui sa preia ravnitul statut de Valide Sultan, lupta in harem pentru intaietate era acerba intre concubine si nu de putine ori recurgeau la masuri extreme pentru indepartarea rivalelor, un rol important avand in aceste intrigi si eunucii. Cu atat mai mult cu cat se stia, ca ajuns la putere sultanul avea dreptul si mai tarziu chiar obligatia sa emita un firman prin care sa ordone uciderea fratilor sai indiferent de varsta pentru a asigura in acest fel linistea imperiului.
In acest context nici nu e de mirare ca intrigile erau la ordinea zilei in harem, iar lupta pentru supravietuire o necesitate.
Astazi haremul mai pastreaza vagi urme ale gloriei trecute, holurile goale, scarile pustii si camerele golite de obiecte de décor, iti pun la incercare imaginatia pentru a creioan splendoarea de alta data.
Va recomand celor ce ajungeti la palat sa nu ocoliti haremul, e interesant.
Despre palatul Topkapi s-au scris atat de multe- incat e dificil sa incerc acum sa cuprind in cateva randuri istoria de 600 a acestui impunator palat, insa fara indoiala ca o vizita la Topkapi va va determina sa vedeti cu alti ochi lumea musulmana, eu am inteles dintr-o alta perspectiva ceea ce pana nu demult condamnam cu vehementa, iar o calatorie la Istanbul este mai mult decat o vacanta, este o lectie de viata despre munca, talent, geniu architectural, viziune si umilinta.
Am vizitat apoi un alt edificiu care personal m-a impresionat teribil, moscheea lui Soliman Magnificul.
Construita la comanda acestuia pe un deal din Istanbul, moscheea rivalizeaza cu cele mai frumoase constructii din oras, iar strict dupa parerea mea este cea mai frumoasa moschee.
Construita intre 1550-1558 sub indrumarea arhitectului Sinan, moscheea este cel mai important monument construit de otomani in Istanbul.
Se spune ca intiativa acestei constructii a apartinut lui Hurrem care auzind ca sultanul doreste sa ridice un nou palat, si cu teama ca acest lucru sa nu-l indeparte de harem si de familia sa, l-a convins ca e mai utila o noua mosche.
Dupa traditie, moscheea este compusa dintr-o curte interioara si moscheea propriu zisa cu o imensa sala de rugaciune.
Cele patru minarete plasate în colţurile curţii interioare simbolizează că Soliman Magnificul a fost cel de-al patrulea sultan după cucerirea Constantinopolului, iar cele zece balcoane ale minaretelor amintesc că el a fost cel de al 10-lea sultan al Imperiului Otoman.
Un călător turc, a transmis prin memoriile sale că marele minaret cu 3 balcoane situat în partea stânga intrării a fost numit „Minaretul preţios“, fapt explicat printr-o intamplare.
Construcţia moscheii era în întârziere, iar Soliman se arăta nerăbdător să se roage în ea.
Şahul Persiei, auzind asta, a trimis un mesager cu o cutie plină cu bijuterii, scriindu-i: „Am auzit că nu puteţi continua construcţia moscheii dumneavoastră din motive financiare. Convertiţi aceste pietre în bani şi terminaţi cât mai repede posibil“.
Scrisoarea l-a supărat pe sultan, aşa că a dat cutia cu bijuterii arhitectului Sinan şi i-a spus: „Aceste pietre preţioase nu au nici o valoare în comparaţie cu pietrele moscheii mele. Amestecă pietrele cu altele pentru a construi minaretul“. Arhitectul a folosit bijuteriile în construirea minaretului care s-a numit apoi „Minaretul preţios“.
In curtea moscheei, într-un cimitir retras isi doarme somnul Soliman Magnificul şi Roxelana. In apropierea lor, odihneşte şi fiica Mihrimah, cea care nu a apucat să-şi vadă terminată propria moschee, ridicată pe la 1560.
Moscheea are patru minarete, aratand astfel ca este ridicata de un sultan, printii si printele puteau ridica moschei cu doua minarete.
In interior, o boare iti racoreste fata, este meritul aceluiasi geniu - arhitectul Sinan, care a prevazut un sistem de aerisire ce face ca in moschee sa adie mereu un vanticel placut.
Minutele petrecute in moschee au fost o reala desfatare, covorul moale in care picioarele obosite se afunda, linistea si aerul racoros fac din moscheea lui Suleyman un loc minunat de popas, un spatiu incarcat de spiritualitate, un loc in care pasesti cu sfiala indiferent de credinta pe care o imbratisezi si unde sprijinit de o coloana cu ochii pe jumatate inchisi nu poti sa nu iti spui cu satisfactie: Am fost acolo.
Si la final de poveste, Istanbulul ramane destinatia unde ai voie sa visezi, unde palatele din 1001 de nopti chiar exista, unde trecutul isi iteste capul la fiecare colt de strada atragandu-te ca o Fata Morgana si plimbandu-te prin gradini, prin moschei, prin parcuri, pe stradute uitate de lume unde turcul zimbitor te invita sa-i treci pragul, unde miroase a Orient, a narghilea si mirodenii, a ceai si cafea, a ciubuc si rahat, a baklava si guzleme, a kebab si ayran, trecutul te imbata, te ameteste, te vrajeste, te cucereste ca un dans de cadana la lumina semilunii.
Trimis de Lisa in 05.08.14 01:30:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Lisa); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Lisa: Draga Lisa, AmFost (SiEu) Acolo cu tine, am mirosit si eu orasul cu tine, ai povestit si transmis foarte frumos.
In alta ordine de idei, m-am amuzat la: "Noi am optat pentru a nu lasa copilul singur in fata haremului, sa cedeze tata biletul in favoarea copilului, sotul ramanand pe o banca la umbra. Cam sucita treaba". Imi place cand taticii cedeaza.
Incep, deci, ziua, cu miros de narghilea si mirodenii, ciubuc si rahat, baklava si ayran. Multumesc.
@alinaro: Istanbulul il iubesti din prima sau nu, am auzit si voci care spuneau ca e murdar si zgomotos, eu insa l-am vazut altfel si am incercat cu drag sa-l prezint intr-o lumina frumoasa. O zi frumoasa!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2023 'Grand Bazaar: Povestea culorilor și aromelor Turciei' — scris în 12.12.23 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Istanbul — vechiul Constantinopol — scris în 05.02.23 de Mirinda din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Nu ma mai satur de Istanbul — scris în 11.05.20 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Rumeli Hisari si Bosforul — scris în 01.05.20 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Tekfur Sarayi si nu numai — scris în 29.02.20 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Jul.2019 SeaLife si Legoland — scris în 03.08.19 de crp1972 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Istanbul facut cu Istanbul Tourist Pass — scris în 02.08.19 de crp1972 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ