Stela Mouraki Studios

TIPĂREȘTE

Dacă doriţi o cazare ieftină, curată şi aproape de Golden Beach, vă recomand Stela Mouraki Studios. Nu este pentru cei foarte pretenţioşi pentru că, pe lângă plusurile pe care le are, ei vor descoperi aici şi mici neajunsuri. Dar, să le luăm pe rând!

Aşezată în Skala Potamia, în centru, chiar lângă şoseaua care face înconjurul insulei, Stela Mouraki Studios este o construcţie cu parter şi două etaje - dacă o priveşti din faţă - sau cu parter şi un etaj - dacă o priveşti din spate, dinspre munte. Avantajele celor care ocupă camerele din faţă, orientate spre est, sunt acelea că au privelişte spre mare şi mai mult soare în timpul zilei. Zgomotul scuterelor care circulă pe şosea, uneori prea ambreiate, poate fi însă deranjant. Cei care ocupă camerele cu orientare spre munte se bucură (sau nu, după caz) de mai multă umbră, de vederea unei livezi în pantă, de multă verdeaţă, de apropierea de grătar, dar şi de mirosuri (supărătoare în special pentru cei cazaţi în camerele superioare).

La Stela Mouraki Studios există două grătare - unul în spatele clădirii, altul în lateral - fiecare cu chiuvetă şi cu arzător cu două ochiuri alimentate de la butelie. Datorită utilizărilor repetate, precum şi a paletelor care sunt metalice, tigăile de teflon prezintă multiple zgârieturi. Lângă lavetă şi detergentul pentru vase, în engleză şi în română, este scris: "După fiecare utilizare curăţaţi bucătăria! "

Gazdele, doamna Stela şi soţul ei, prea puţin cunoscători de engleză, sunt persoane foarte agreabile. Mereu cu zâmbetul pe buze, salutau - când pe greceşte, când pe româneşte - ori de câte ori ne întâlneau. În două rânduri, venind de la plajă, am găsit pe masa din terasă câte o movilă de caise.

În curte pot fi parcate patru maşini, spaţiile dintre ele fiind delimitate de pomi fructiferi, umbroşi. În foişorul cu două mese mari, cu bănci lungi, de lemn, cu televizor la care se puteau urmări meciurile din Campionatul Mondial de Fotbal, am găsit mai multe pliante de reclamă pentru magazinele de bijuterii, foarte folositoare turistului mai ales pentru hărţile detaliate de pe verso. În special cei veniţi pentru prima oară în Thassos, pentru orientare, nu mai au nevoie să cumpere o hartă a insulei. Dacă totuşi vor s-o facă, informez că preţul unei hărţi variază între 1,5 - 4,95 euro, ultima cuprinzând şi informaţii turistice în limba română.

Tot lângă şosea, în partea stângă, la câteva zeci de metri, se află supermarket NIKI de unde se poate cumpăra la preţuri rezonabile cam tot ceea ce este necesar într-o vacanţă (alimente, băuturi, suveniruri, articole de plajă), iar în partea dreaptă se află o pescărie bine aprovizionată, dar cu program scurt (8.30 - 13.30).

Vis-à-vis se află staţia de autobuz cu traseul şi orarul afişat, iar pe străduţa din imediata apropiere, printre vile cochete şi tot felul de magazine (inclusiv un Carrefour foarte bine aprovizionat), taverne şi un centru de închiriere scutere şi ATV-uri, se coboară până la plajă. Golden Beach este o plajă cu nisip fin, cu intrare lină în mare, foarte indicată familiilor cu copii mici sau persoanelor care nu ştiu să înoate. Dar, despre Golden Beach poate că voi relata în viitor. Acum revin la cazare!

Noi am fost cazaţi în cele două camere de la parter, cu vedere spre munte. Aleile mărginite de muşcate înflorite, pomii încărcaţi cu fructe încă verzi, stratul cu căpşuni, pătrunjel şi busuioc, toate amintesc de vacanţele petrecute la bunici.

Terasa Ambele camere au câte o terasă cu masă şi câteva scaune, iar discret, într-un colţ, un mop, o mătură şi un făraş pentru cazurile în care - pregătind de mâncare - mai cade câte ceva pe jos. Faptul că aveam grătarul şi arzătorul de gaz atât de aproape, ne-a încurajat să le folosim în câteva rânduri. Pescăria, magazinul de peşte situat lângă Stela Mouraki Studios, oferă atât de multe specialităţi încât am fost tentaţi să încercăm nu doar somonul şi dorada, ci şi caracatiţa, calamarul şi creveţii. Pentru că veni vorba, informez pe cei interesaţi că o maşină cu peşte proaspăt face ture prin staţiune, şoferul strigându-şi oferta la megafon. Deşi nu sunt adepta grătăritului, pentru variaţie, pentru distracţie şi nu în ultimul rând pentru economie, recomand şi o experienţă de acest gen.

Camera Intrarea în cameră se face fie prin holul central, fie direct din terasă. Pentru plusul de intimidate pe care ni-l oferea, dându-ne impresia că suntem în propria curte, această a doua intrare a fost folosită cel mai adesea.

Un pat dublu, proaspăt primenit, pe care aştepta câte un set de prosoape pentru fiecare persoană, ocupa cea mai mare parte a încăperii. Din păcate, pentru că este necesar spaţiu pentru patul suplimentar (care se trage cumva de dedesubt), lângă pat nu există decât o singură noptieră. Poate că în alte situaţii acesta este un beneficiu. Eu însă am simţit acut lipsa unui mic suport aproape de pat. Am rezolvat problema aducând din terasă un scaun pe care am depozitat tot felul de lucruri.

Mobilierul este din lemn natur, foarte simplist. Un dulap cu sertare şi bară pentru umeraşe (de sârmă, ca cele pe care ni se livrează hainele de la spălătorie), un scaun şi o mică masă lângă oglinda fixată în perete..., cam atât!

Televizorul fixat şi el în perete, a fost deschis doar o dată pentru a constata că prinde doar câteva posturi, toate greceşti. În cameră există şi aer condiţionat de care însă nu am făcut uz deoarece umbra şi vegetaţia abundentă din jur ne-au asigurat climatul potrivit.

Într-un colţ se află chicineta cu chiuvetă şi plită electrică cu două ochiuri, cu frigider şi dulap în care am găsit o oală de inox cu capac şi o strecurătoare. Pe rafturile superioare am găsit veselă, tacâmuri, ceşti, pahare şi un ibric.

De menţionat că cheile de acces în cameră trebuie să stea în suportul lor de lângă uşă altfel nu se poate face contactul la curentul electric. E şi bine, dar şi rău pentru că nu se poate lăsa nimic în priză, la încărcat, atunci când eşti plecat.

Prizele sunt cam puţine în opinia mea. Una pentru TV - inaccesibilă fiind amplasată foarte sus, alta la frigider - inaccesibilă fiind permanent ocupată şi alta la plită - singura la care ne puteam încărca, pe rând, telefoanele şi acumulatorii aparatelor foto.

Baia - mică, asemenea majorităţii băilor greceşti, are boiler şi un duş fără perdeluţă, aşa încât trebuie să fii atent să nu stropeşti totul în jur. Pe etajera de plastic de sub oglindă aşteptau două săpunele tip turist, destul de modeste calitativ. Pe lângă toate celelalte dotări, în baie se afla un lighean de plastic pentru spălat rufe.

În final menţionez că lenjeria de pat şi prosoapele au fost schimbate la trei zile. De asemenea trebuie spus pentru cei interesaţi că atunci când am fost noi (a doua jumătate a lunii iunie) nu existau ţânţari în zonă. Doar câte o muscă, o furnicuţă şi vreo patru pisici atunci când se gătea.

---

VIZUALIZĂRI: 4805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI