Simbolul orasului Casablanca, moscheea Hasan al II-lea

TIPĂREȘTE

Experienta de grup pentru prima zi in Marrakech s-a terminat, urcand in autocar si pornind catre Casablanca, urmatorul obiectiv al circuitului in Maroc.

Desi autostrada in Maroc masoara 1800 km, fata de cea a Romaniei, care are mai putin de 1000 km, circulatia este total haotica, fara a se respecta regulile de circulatie.

Pentru a face drumul mai putin plictisitor, distanta fiind de aproape 250 km, Sorin, ghidul roman, ne-a vorbit despre Western Sahara, un teritoriu situat pe coasta de nord-vest a Africii, o fosta colonie spaniola ce a fost anexata de Maroc in 1975. Poporul sau indigen, saharaui, este in disputa teritoriala cu Marocul, inca din acei ani, fiind condus de Frontul Polisario. In 1991 s-a incheiat un armistitiu, cu sprijinul ONU, cu promisiunea ca se va organiza un referenduum privind independenta, referenduum care nu s-a realizat nici in ziua de azi.

In aceasta zona de conflict, sustinuta de Algeria, traiesc circa 600.000 de refugiati, care primesc ajutor de la ONU. Acest teritoriu controlat de Frontul Polisario (aproximativ 20% din teritoriu), autoproclamat Republica Araba Democratica Sahariana (RADS), este separat printr-o fasie cu mine si fortificatii, de portiunea de vest administrata de Maroc. RADS este recunoscuta de catre unele state din Uniunea Africana si de alte state din lume, majoritatea dintre ele africane sau latino-americane. Disputele sunt mentinute si ca urmare a faptului ca principala resursa economica a Saharei de Vest, este fosfatul.

In Casablanca am ajuns seara, cina am servit-o dupa ora 20, dand intaietate marocanilor, care, fiind in Ramadan, nu mancau nimic toata ziua. Hotelul nu era amplasat intr-o zona cu obiective turistice iar noaptea era destul de rece, astfel ca, nu am facut decat cativa pasi in jurul hotelului, dupa care ne-am intors in camera.

Urmatoarea zi, dupa ce am servit micul dejun, am pornit catre cel mai important obiectiv al orasului, Moscheea Hasan al II-lea, cea mai mare din Maroc.

Pentru a ne familiariza cu religia musulmana, Sorin ne-a vorbit despre cei 5 piloni care guverneaza viata unui musulman. Acestia sunt: declaratia de credinta, rugaciunea, dania, postul in luna Ramadan si pelerinajul la Mecca.

Declaratia de credinta se numeste „Şahada“si reprezinta o simpla formula prin care oricine se poate converti la Islam, acesta reprezentand cel mai important stalp al credintei.

Musulmanii fac zilnic 5 rugaciuni, de regula dimineata, inainte de rasaritul soarelui, la pranz, dupa-amiaza, seara si noaptea. Daca acestea nu pot fi facute in moschee, se pot face oriunde, la birou, acasa, pe camp.

Dania inseamna sa dai un anumit procent din castigul tau unor categorii de oameni defavorizati.

In Ramadan, perioada a anului in care ne-am nimerit si noi in Maroc, musulmanii postesc de la rasaritul soarelui pana la apus, abtinandu-se de la mancare, bautura si relatii conjugale. In acest fel, simt ce inseamna foamea si setea, invatand sa fie oameni mai buni, imbunatatindu-si comportamentul.

Pelerinajul la Mecca este obligatoriu o data in viata pentru cei care au posibilitatea.

Intorcandu-ne la obiectivele de astazi, am zarit la un moment dat minaretul moscheii Hasan al II-lea, care domina orizontul si care crea impresia ca suntem foarte aproape de el, desi in realitate nu era chiar asa.

Aceasta este cea mai mare din Maroc si a treia din lume, dupa cele din Mecca si Medina, putand gazdui 80.000 credinciosi pe esplanada, in aer liber si pana la 25.000, in interior. Este ornamentata cu marmura albastru pal si gresie Zellige, in stilul traditional marocan.

Moscheea Hasan al II-lea poate fi vizitata in interior si de catre non-musulmani, fiind mandria orasului, pentru constructia careia s-au cheltuit 800 milioane dolari, suma la care au contribuit toti marocanii printr-o taxa impozabila.

Biletul de intrare a costat 130 dH, insa merita din plin. Este grandioasa, desi dupa ce am vizitat Moscheea seicului Zayed din Abu Dhabi, nu am crezut ca exista ceva mai spectaculos.

Pe esplanada exista coridoare cu arcade in forma de potcoava, care conduc spre moschee. La intrare ne astepta ghidul in limba engleza, ne-am descaltat si am pasit pe covorul intins doar pentru vizitatori.

Moscheea a fost proiectata de un arhitect francez si a fost deschisa in 1993, dupa 6 ani de munca a peste 35.000 de mesteri.

Minaretul moscheii are 210 metri, fiind cel mai inalt din lume (dupa cum a spus ghidul moscheii, insa din alte surse, se pare ca ar fi al doilea, dupa moscheea Djamaa El Djazair din Algeria, inaugurata in anul 2019, al carei minaret ar avea 265 m), iar in varf se afla o lumina laser, a carei raza luminoasa ajunge pana la 30 de km si care bate catre Mecca.

Sala de rugaciune are forma dreptunghiulara, cu 200 m lungime, 100 m latime si 60 m inaltime. Cea mai mare provocare (din punctul meu de vedere) este insa locatia aleasa pentru constructia ei, si spun acest lucru deoarece este inaltata deasupra oceanului. Exista un verset al Coranului care spune ca: "Tronul lui Allah este deasupra apei". O parte a podelei este din sticla prin care se poate vedea apa oceanului, insa in aceasta zona se pot ruga doar membrii familiei regale...

Un alt element interesant proiectat in interiorul moscheii este un canal prin care circula apa dulce si care se inchide intr-o zona cu podea din sticla prin care se vede camera de ablutie (purificare) situata la subsol.

Pentru ca regele Hasan al II-lea a dorit ca cele 3 elemente esentiale vietii (aer, apa, pamant) sa se regaseasca aici, acoperisul salii de rugaciune a fost conceput astfel incat, in zilele senine si calduroase, acesta poate fi retractat in 5 minute, datorita unui sistem de rulare cu roti autopropulsate, astfel incat lumina sa patrunda in interior.

Cu excetia granitului folosit pentru coloanele albe si a sticlei de Murano, pentru cele 50 de candelabre si 8 aplice, toate celelalte materiale folosite in constructie si decorare, provin din Maroc: marmura este din Agadir, lemnul de cedru este primit din Atlasii Mijlocii si coloanele din granit aduse din Tafraoute.

Pe două coloane din granit este incrustat cu litere din aur arborele genealogic al regelui Hassan al II-lea care se întinde înapoi în istoria marocană pâna la mijlocului veacului al XVII-lea.

Pentru femei, este amenajata zona de rugaciune la balcon, pentru a fi ferite vederii, impodobit cu sculpturi in lemn, arcade, granit si marmura, care poate gazdui pana la 5000 de persoane.

Usile sunt confectionate din titan, metalul usor si totodata dur, de culoare argintie, care are proprietatea de a fi rezistent la coroziunea provocata de apa de mare...

Am coborat apoi la subsol, pentru a intra in sala de purificare (una pentru femei si una pentru barbati), locul unde se practica ritualul spalarii pe maini, gura, fata, antebrate, urechi si picioare a credinciosilor, inainte de a urca in sala de rugaciune. Este decorata cu zellige in tehnica tadelakt, tehnica de tencuire care adauga galbenus de ou si sapun in ipsos, pentru a fi impermeabila și hidrofuga. Cele 45 fantani de marmura unde se indeplineste ritualul au forma de floare de lotus, si ocupa toata suprafata de 4800 mp, insa, de obicei se flosesc robinetele amplasate pe margine.

La subsol se mai gaseste si hammamul, care insa nu e deschis publicului.

Moscheea Hasan al II-lea este un complex ce mai cuprinde o scoala islamica (medersa), o biblioteca uriasa, sali de conferinta, un muzeu, iar in subteran exista un drum cu 4 benzi si o parcare ce poate primi peste 1000 de masini.

Concluzionez ca acest complex, desi are configuratia clasica a unei moschei traditionale musulmane este o capodopera artistica, inginereasca si tehnologica, cu usi actionate elecronic, paviment prevazut cu sistem de incalzire electric, tavan retractabil, candelabre care coboara singure, lift care urca in cateva secunde in varful minaretului de 210 metri inaltime, protectie impotriva cutremurelor.

De pe esplanada moscheii se zareste farul El Hank, construit in anul 1919, a carui lumina se poate vedea de la peste 50 km distanta.

La "Rick' s Cafe", celebra cafenea din filmul Casablanca, ai carui protagonisti sunt Ingrid Bergman si Humphrey Bogart, am oprit autocarul pentru un scurt popas. Desi ar fi trebuit filmat in Casablanca, fiind in timpul celui de al doilea razboi mondial, nici o scena din acesta nu a fost filmata aici, ci in intregime in studiourile Warner Bross, la Hollywood.

In 2004, a fost creata cafeneaua din Casablanca, copiind fidel exteriorul si interiorul binecunoscutei cafenele "Rick' s Cafe", inclusiv pianul la care a fost interpretata faimoasa melodie "As time goes by".

---

VIZUALIZĂRI: 3082 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI