GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mocănița Huțulca – un tren mic cu poveste mare (și un pic de fum)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Huțulca – Trenul cu aburi, afumătură cu păcură arsă și aventură bucovineană
Dacă visezi să evadezi din lumea grăbită a aplicațiilor mobile, a cafelelor în pahare de carton și a notificărilor nesfârșite, atunci Mocănița Huțulca e exact ce-ți trebuie. Un tren mic, o cale ferată îngustă, o locomotivă cu aburi care pufăie cu patos și o Bucovină care se dezvăluie lent, ca o poveste spusă de bunica, la lumina sobei.
Un tren nemțesc pe pământ românesc
Linia ferată a fost construită , la 1888, de un neamț gospodar care avea gater în zonă. Nemțălău fiind, a zis: 'Dacă tot tai lemn, ia să-l și car civilizat, pe șine! '. Așa că a întins linii prin munți, punând împreună o lucrare trainică, cum numai nemții știu să facă. Tot ce a fost nemțesc a funcționat perfect, aici, în România. Mă rog, cu o excepție notabilă: Klaus Werner Johannis. Dar el pare să fi fost un model de export cu defecte de fabricație la montaj. S-au prins românii după vreo 10 ani, cum se întreabă omul de ce nu merge priza, ca să descopere că n-a avut curent din prima.
Dar Huțulca n-are astfel de probleme. Ea merge. În ritmul ei, domol, filosofic aproape. Pornește din Moldovița și se duce, cu pufăituri solemne, până la Argel.
Călătoria cu Huțulca – Lent, dar memorabil
Nu te aștepta la viteză. Nu e TGV, nu e nici tren de navetiști. E tren de contemplat. Merge agale, cu o viteză perfectă pentru a vedea tot ce e de văzut: un copil care salută cu mâna, o babă care face mămăligă în curte, un cal care se uită fără grabă la vagoane. Dealuri blânde, păduri vechi de când lumea, pârâuri limpezi care ți se insinuează în suflet.
Huțulca e trenul care te duce nu doar într-un loc, ci într-o stare. Starea aia de 'nu am ceas la mână și nici nu-mi trebuie'. Pentru că Bucovina nu se vizitează, se trăiește. În ritmul ei. Altfel, nu ești din peisaj.
Huțulca nu e doar tren, e legătură vie între trecut și prezent, între sate și legende, între abur și emoție. Când urci în ea, nu doar că vezi Bucovina, dar o și simți: în mirosul de fum, în scârțâitul șinei, în chicotele copiilor și zâmbetele bunicilor.
Un drum cu Mocănița e ca o lecție de istorie și geografie, predată de o locomotivă cu aburi care n-a uitat să zâmbească.
Plimbarea cu Huțulca trebuie să fie, neaparat, cea cu locomotiva cu abur. Pufăielile locomotivei sunt o melodie perfectă pentru peisajul prin care treci și se integrează până la asimilare totală cu poveștile Bucovinei. Mergi agale și te bucuri de ceea ce poți vedea din natură. Nu există grabă când mergi cu Huțulca, pentru că, la ce ți-ar folosi? Pădurile sunt acolo de mii de ani și, dacă nu intervin niște politicieni, vor mai fi. Eternitatea nu se sinchisește de câteva minute cu care tu ai circula mai repede și apoi, cui i-ar folosi?! Bucovina trebuie trăită în ritmul ei, altcumva nu ești din peisaj. Mergi cu trenul, te afumi ca pe șuncă, miroși a păcură și a fum de cazan, dar ce frumos se vede Soarele peste dealuri și ce frumos este pârâul ce curge pe lângă calea ferată, aia îngustă.
Despre huțuli, identitate și... mistere
Trenul trece printr-o zonă locuită de huțuli. Un popor mic, dar fascinant. Ucraineni, dar nu chiar. Români? Parcă. Polonezi? Poate. Unguri? În niciun caz, dar nici ei nu sunt siguri. Adevărul e că sunt oameni de munte. Cu cai puternici, văi adânci și tradiții care rezistă vremurilor. Sunt parte din farmecul locului și parcă au crescut odată cu brazii.
Când trenul trece prin satele lor, timpul se oprește. Le vezi femeile cu baticuri colorate, bărbații cu cizme groase și casele mici, dar curate, parcă pictate cu pensula unui copil fericit.
Argel – Popasul fericirii culinare
După vreo oră de scuturături blânde și abur tras adânc în piept, ajungi la Argel. Aici, surpriză: 45 de minute de popas. Nu-i peron, e festin! Localnicii și-au organizat tarabe, bufeturi, standuri de mâncare și bunătăți. Bulz, mici, cârnați, sarmale, vânat, fripturi cât roata carului. Te trag mirosurile de nări ca în desene animate. Rezistența e inutilă.
Apoi dulciurile! Poale-n brâu cu brânză dulce, sărată, cu mărar, cu carne și, dacă insiști, probabil găsești și cu ceva suspect (dar bun!). Bucovinenii nu se joacă când vine vorba de prăjituri. Fac plăcinte cum n-ai mai gustat. Când muști, parcă auzi fanfara în cap și în suflet.
De toate găsești în Argel, de mâncare vorbind. Bărbații comercianți sunt zgomotoși, mai că te trag de mânecă, dar, mai eficiente sunt fetele care servesc. Frumoase de pică, blonde sau brunete, năltuțe și cu un zâmbet permanent, atente la ceea ce-ai vrea să comanzi. Mâncare, băutură, dulciuri, de toate găsești acolo. Ba chiar și un cal, viu, nu de lemn sau de șah, stă cuminte pe lângă peron. Un cal frumos că, deh, ce ar putea fi urât în Bucovina?! Parcă e acolo doar ca să-ntregească tabloul. Nu face nimic, doar privește. Ca un personaj secundar, dar esențial.
În 45 de minute n-apuci nici să mănânci pe săturate, nici să bei, nici să termini desertul. Când ești în mijlocul deciziei existențiale: „mici sau sarmale?” , Huțulca fluieră. Lung, ca o dojană. Te cheamă înapoi, de parcă zice: „Hai, gata, ajunge, s-a terminat pauza de răsfăț” . Și năpădim cu toții în vagoane, iar cei care te-au găzduti pe peron, îți fac cu mâna, a dorință de-a ta de-a reveni.
Drumul înapoi – Cu burta plină și sufletul împăcat
Urcat înapoi în vagon, un pic mai greu, un pic mai fericit. Acum te uiți cu alți ochi la pădurile pe care le-ai văzut la dus. Soarele joacă printre ramuri, pârâul curge, calul cel de la peron poate doarme deja. Nu mai ai nevoie de nimic altceva. Nici semnal, nici scroll, nici emailuri. Ai Huțulca.
Când ajungi din nou la Moldovița, parcă cobori din altă lume. Te simți afumat, ca o șuncă bună. Dar e un fum bun, un miros de poveste, de lemn ars, de cazan și de amintire caldă.
Huțulca nu e doar un tren. E o terapie. Un mod de a-ți aduce aminte că viața nu se măsoară în kilometri, ci în clipe. În zâmbete, în pufăituri de locomotivă, în bucăți de plăcintă cu brânză și în priviri de cal melancolic.
Cumpără-ți bilet. Ia loc. Trage aer fără îndoială de curat. Ține de drum, om bun! Huțulca te așteaptă!
Nu plec fără să vă dau date pur tehnice privind călătoria. Rezervarea se face on-line, pe saitul Mocăniței Moldovița. Prețul unei călătorii este de 60 de lei de persoană adultă, dacă mergi cu locomotiva cu abur, spre Argel. Se mai poate și cu dieselul, spre Vatra Moldovița, acolo costă doar 30 de lei. De regulă, trebuie să ajungeți în halta Moldovița cam cu 15 minute înainte de plecarea trenului. Veți găsi parcări pentru auto, gratuite. Mie a încercat cineva să-mi ia bani pentru parcare i-am cerut bon și l-a luat râsul. Pe mine și mai tare, așa că nu i-am dat nimic!
Este bine să vă luați cu voi ceva de îmbrăcat, mai grosuț, vagoanele sunt platforme simple, fără pereți și, chiar dacă trenul merge cu o viteză de” minus” km pe oră, se face curent, care sunteți sensibiloși o veți păți. Dar, indiferent de ce și cât fum veți înghiți, da, merită!!! :))
Zi bună s-aveți, io m-am tirat, plec să-mi fac o coșmelie de magazie, haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
- Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună
Trimis de Yersinia Pestis in 01.07.25 13:43:00
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: O experiență minunată, mulțumim pentru impresii. Am aflat și ceva nou, habar nu aveam ca exista o comunitate a hutulilor, deși sunt moldoveaca get beget - e drept că mai de la Neamț, dar totuși. Uite ca am mai aflat ceva nou, acum pare logic de unde vine numele de Hutulca. Am fost și noi în zonă, tot cu Mocanita, dar pe cealaltă ruta, spre Moldovita, deoarece în partea cealaltă biletele online erau epuizate. A fost frumos și asa, am putut vizita Mănăstirea Moldovita, care e o adevărată bijuterie.
Dar din impresiile tale, ruta aceasta pare mai spectaculoasă, durează și mai mult, iar despre festinul culinar... curcubeu pe cerul gurii. Noi nu am avut parte de asa bufet. Un pic off, dacă ajungeți prin zona, de neratat este și Mocanita din Sovata, o experiență tot foarte frumoasa.
Concediu plăcut în continuare și numai bine!
Rog așteptați...
Ioteteeee, ca fusai primul la vot!
Recunosc ca articolul tau despre Hutulca m-a mai veselit putin, parca mai este si ceva vesel pe lumea asta.
Mi-am amintit de ultima mea plimbare cu Hutulca, in urma cu 5 ani, de mancarurile halite, de siropul de mure la gheata, de pastravul afumat in cetina de brad. Noroc ca inainte de a citi articolul am fost la masa.
In urma cu ceva ani am publicat pe AFA o parte din articolele scrise de mine dupa o saptamana petrecuta in Bucovina cu speranta ca se vor gasi printre putinii cititori cativa care sa poposeasca in dulcea Bucovina.
Ma bucur ca se mai gaseste cineva care sa reuseasca sa vada si altfel Bucovina. Si sa stii ca Bucovina poate da dependenta!
Numai bine si calatorii placute!
@roxxie: Huțulii sunt o populație ce a migrat din Galiția spre Bucovina prin secolul al XVIII-lea, s-au stabilit în Bucovina și Maramureș. Au obiceiuri care au devenit tradiționale în zonă, încondeierea ouălor de Paște și împodobirea bradului de Crăciun, de exemplu.
Pe la 1918-1919 și-au declarat independența și-au format un stat al lor în Transcarpatia, doar că România, Polonia și Cehia, dacă nu greșesc, i-au cam mătrășit, fiecare țară păstrând teritoriile unde huțulii voiau să-și formeze statul, teritorii rupte tocmai de la statele de zisei de ele. Asta e istoria, în Bucovina sunt multe nume cu rezonanță ucrayneană, tocmai de la huțuli.
Să nu anticipăm, cu Mănăstirea Moldovița zic, am încă un review despre zona Bucovinei.
Am plecat din Bucovina duminică, 29.06.2025, trecând peste Transrarău, pe la Chiril-Broșteni- Tg. Neamț-Bicaz-Piatra Neamț, deci am călcat prin județul tău, care, spun doar ție că nu ne vede nimenea, îmi place tare mult!
Mulțumesc pentru vizită și, mai ales pentru vorbe, dacă ai să insiști ai să vexi că sunt volubil, doar mă ghidez după vorba :” Am, mereu, un răspuns! Cine are o întrebare?” 🤗 Sărut mâna!
@liviu49: îmi plac oamenii conștiincioși, frumos că ai votat primul! Doar că te rog să te uiți și pe alelalte 306 reviewuri de la scrisei și unde n-ai votat, te rog, fă-o! Da, normal, numai cu “F. Util” ! Cum adică n-ai timp?! Păi, ai să vezi ce amuzant sunt și cum colcăie de informație turistică reală orice scriere de-a mea, doar sunt un geniu!
Bun, stai așa, mi-am luat pastilele!
Hei, Bucovina mi-a plăcut dintotdeauna! N-are cum să nu-ți placă: sunt locuri de poveste, cazări bune, mâncare după definiție, oameni buni și frumoși (cu un plus pentru fetele bucovinence, care-s chiar frumoase!)
Totul în Bucovina este demn de poveste și trebuie povestit! Pe mine m-a ajutat Entitatea Sa și am hălăduit mult prin zonă, m-am și lăudat pe sait, am probe!
Deci, cum spuneam în review-ul de ieri, pe care trebuie să-l citești, port un tricou cu I ❤️Bucovyna! . Mai am matrița logoului, dacă te interesează îți trimit un nr de cont bancar unde poți aduce o sumă simbolică de câteva sute de euro și eu îți fac tricoul!
Nu știu de ce am impresia că nu vrei nici tricoul, nici să-mi votezi alelalte articole! Eh, asta e, io-ți mulțumesc pentru efortul făcut să-l citești pe ăsta, cu mocănița! 🤗
PS. Chiar nu vrei să-ți trimit nr ăla de cont, dă-le-ncolo de voturi! 🤗😂
@Yersinia Pestis:
Bine, maestre!
Îmi tot lauzi fetele ălea 'năltuțe, ba brunete, ba blonduțe dar îmi postezi poze cu mecanicul de locomotivă. Adică... e mecanicul de locomotivă, nu?
O sară bună!
@Flaviu: pozele alea nu le postează la liber, le ține doar pentru el, la colecție. Aci ne etalează mecanici de tren, huțuli și sarmale.
@Flaviu: Nu poci cu poze că Adriana e nagara pe mine, dacă mă prinde că fotografiez alte peisaje o s-o-mbulinez, mănânc buzat câteva zile!
Plus că nici fetele alea nu erau așa, de capul lor, luam bătaie și de la ăia de erau cu ele , bașca Adriana, cum spuneam.
Dar, uite, tocmai ce te zădărâi s-ajungi în Bucovina, la Argel, să vezi fete, mâncare și băutură, că, nah, nu spusei, dar au ăia o palincă de pere de mori! Cred că de-aia am și văzut calul acolo, era hologramă! 🤗
@zapacitu: Chiar așa, alea-s poze “top secret” , cu mecanicul e la liber.
E ca-n bancul cu ăla de mergea pe tren, măicuța și controlorul, dar nu pot să-l spui, că e peste limita convenționalului. Dar bancul e bun!
@Yersinia Pestis:
Dacă îmi găsesc perechea, promit să vizitez Bucovina, pentru odihnă și recreere.
Deocamdată am nevoie de aglomerație, zgomot și miros de benzină. În caz contrar, mă năpădesc și pe mine holograme. Herghelii! 🤣
„Mult îmi place huțulca - huțulca, huțulca,
Dar îmi place și mândra - huțulca, huțulca,
Muzica mă-nveselește - huțulca, huțulca,
Și mândruța mă iubește - huțulca, huțulca......
Când am auzit pentru prima dată aceste versuri ale cunoscutului cântec popular, habar n-aveam ce-nseamnă! Bine că acum știu! 
În Maramureș îi spune „mocăniță” , cred că știi! Ne-am plimbat și noi cu mocănița pe valea Vaserului, dar pe mine nu m-a prea „dat pe spate” , cum se spune! Fumul negru (sau gri 
) degajat de locomotivă m-a deranjat, iar durata excursiei (dus/întors + oprirea la stația Paltin, pentru masă) a fost destul de lungă: două ore și un sfert la dus + altă oră și jumătate la întors) Pentru ceea ce ne-a oferit această plimbare care ne-a zdruncănat 
costul de 45 lei - în iunie 2018 - mi s-a părut cam mare! Mă-ntreb cât o fi acum
Mă bucur că vouă v-a plăcut cu Huțulca! 
Despre fetele alea frumoase de care povestiși și pe care nu ni le arătași și nouă (Adriana, mdeh, după cum motivezi), întreb: mai e cazul la vârsta asta să-ți fie teamă?! Ea nu-și dă seama că e „cea mai cea” pentru tine și că nu mai e cazul să fie „nagara” pe tine?!... Hai, că am glumit, desigur! (Orice femeie e geloasă, la orice vârstă, dacă-și iubește consoarta! )
Aștept și celălalt articol promis! 
@doinafil:” Mie-mi place huțulcuța, huțulca, huțulca…”
Tatăl meu a fost fochist la CFR, a lucrat pe “îngustă” , între Odobești și Burca, mirosul de fum de păcură și de abur este o ancoră a copilăriei mele, Apoi, din 26 de ani de polițist ce-am fost, 17 am fost polițist T. F., aka “Transporturi feroviare” , eu-s obișnuit cu trenul ca etnia cu scânteia…
Huțulca bucovineană este o poveste, cam la fel ca toate “mocănițele” din țară, mersul cu ele nu e din necesitatea deplasării cât a retrăirii poveștii, a melancoliei pe care o presupune o astfel de călătorie…
Fete tinere și frumoase au fost și-or fi, ever, tinerețea e, întotdeauna frumoasă, iar eu apreciez frumusețea, la modul cuminte… toți vrem să fim serviți de oameni tineri, frumoși și amabili, mai ales în materie de turism.
în această lumină arăt că Adi nu e geloasă, pentru că știe că sunt un bărbat cu principii! Eh, bine că nu-mi știe (toate) principiile! 😂
@Yersinia Pestis:
”în această lumină arăt că Adi nu e geloasă, pentru că știe că sunt un bărbat cu principii!...
Nici eu nu sunt geloasă pentru că și Mihai al meu este un bărbat cu „prințipuri” ... și-apoi, la vârsta mea aș fi și caraghioasă, nu-i așa?!
În luna mai a acestui an am parcurs pe jos partea traseului Via Transilvanica, de la Putna la Vatra Dornei.
Pe inseratul dinaintea zilei de debut, la o bere nefiltrata, patronul unei cârciumi din Putna ne-a povestit despre huțuli, stilul lor de viață și satele lor răspândite prin Bucovina.
Și cum între aceste sate s-a marcat calea ce le unește - adică Via Huțulilor - am devenit foarte interesant și tentat de acest drumeag.
Faptul că te găzduiesc și îți dau de mâncare sătenii, iar din gura localnicului am aflat că peisajele sunt superbe, constituie suficiente motive pentru a-l lua la talpă în vreun concediu.
Nu îmi va lua ca ție câteva ore, ci câteva zile, nu voi vedea fetele doar despre care ai făcut vorbire nu și prezentare, dar cu certitudine ospitalitatea lor va fi un remediu plăcut după zile de urcat pe coclauri.
PS - Adriana ta e mai permisivă în cenzură. A mea nici nu îmi dă speranțe că aș putea măcar pomeni într-un articol despre calitățile fizice - bineînțeles pozitive - ale unor semene...
De fac asta, nu îmi acordă "bun de tipar"
@Marius 72: Bucovina e cu atât mai frumoasă cu cât are aceste povești despre oameni, locuri și fapte!
Buletinul nu-mi mai dă voie să fac excursii d-astea, apostolești, la care te-nhami și pe care le povestești apoi cu atâta har și pricepere. Eu, mai așa, motorizat, mă încumet să parcurg distanțe și să văd peisage! 😂
Cât despre fete frumoase, eu mă ghidez după vorba că uitatul e liber, n-ai voie să pui mâna! Și, în acest fel, Adriana mă ține-n porție, primesc atenția necesară a jumătății mele conjugale fără zgârieturi pe mecla-mi! 😂
@Marius 72: Bucovina e cu atât mai frumoasă cu cât are aceste povești despre oameni, locuri și fapte!
Buletinul nu-mi mai dă voie să fac excursii d-astea, apostolești, la care te-nhami și pe care le povestești apoi cu atâta har și pricepere. Eu, mai așa, motorizat, mă încumet să parcurg distanțe și să văd peisage! 😂
Cât despre fete frumoase, eu mă ghidez după vorba că uitatul e liber, n-ai voie să pui mâna! Și, în acest fel, Adriana mă ține-n porție, primesc atenția necesară fără zgârieturi pe mecla-mi! 😂
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Mocănița Moldovița - granița dintre business și turism sustenabil — scris în 23.08.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Cu Mocănița prin Bucovina — scris în 03.07.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Bataie de joc — scris în 07.06.17 de Robotzel* din GALATI - nu recomandă
- Jul.2015 Huţulca - Trenul turistic cu aburi, pe linie îngustă, din Moldoviţa — scris în 25.08.16 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Mocaniţa Moldoviţa — scris în 18.07.15 de CATAAS din SUCEAVA - RECOMANDĂ
- Sep.2013 Mocanita din Bucovina — Inapoi in timp... — scris în 30.07.15 de kelyboy din BACăU - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Mocănița bucovineană Huțulca [Moldovița] — scris în 16.10.11 de monicutza din PIATRA NEAMT - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată