Bucovina mini-întâlnire AFA - ziua I

TIPĂREȘTE

Trebuie să precizez că această zi (sâmbătă, 22 mai 2010) era prima pentru mine, alţi participanţi fiind sosiţi deja cu o zi înainte.

Noi am sosit pe la zece dimineaţa şi, parcă ne vorbisem dinainte, ceilalţi (mariana, piti, geni) planficaseră deja o vizită la Putna, locul ce-mi doream cel mai mult să-l revăd, după o vizită exhaustivă, făcută în Neamţ şi Bucovina, în 2004.

Aşa că, zis şi făcut, ne-am înbarcat în maşini şi, în ciuda unor nori ameninţători, care se mai scuturaseră deja peste noi, am pornit la drum.

De la pensiunea Montana, din Suceviţa, unde aveam „cartierul general”, până la Putna sunt vreo 35 de km, pe DN17A până în Marginea, cunoscut loc pentru ceramica neagră, apoi pe DN2E şi DN2H, prin Vicovu de jos, până la Putna (starea drumului era foarte bună).

Spre deosebire de alte mănăstiri, la cele din Bucovina se plăteşte intrare, de regulă 3 lei. De asemenea, fotografierea şi filmarea au regim special. La Putna poţi fotografia şi filma, contra sumei de 5, respectiv 10 lei, peste tot, cu excepţia muzeului, unde, la intrare, au chiar şi casete cu cheiţă, unde poţi lăsa aparatul de fotografiat sau filmat. Şi telefoanele mobile au un regim special, ele trebuie închise la intrarea în mănăstiri. De asemenea, ţinuta trebuie să fie decentă: bărbaţii nu trebuie să fie în pantaloni scurţi, sau maiou, iar femeile nu în minijupă, sau bluze decoltate şi cu umerii goi. Dacă aţi ajuns cu o ţinută mai lejeră acolo, cereţi la intrare un şorţ şi rezolvaţi astfel problema.

Putna este o mănăstire fortificată, ce cuprinde între zidurile sale mai multă istorie decât un întreg manual.

Biserica mănăstirii este printre puţinele din zonă care nu are picturi exterioare, singurele elemente mai evidente, comune cu alte mănăstiri bucovinene fiind streşinile foarte largi şi contraforturile (mai sunt şi altele, dar mai puţin evidente).

Decoraţiunile exterioare sunt de ordin arhitectonic, fără picturi, aşa cum spuneam. În schimb, în interior picturile îţi încântă privirea şi îţi umplu sufletul de bucurie prin coloristică şi imagini sugestive. Spre deosebire de alte locuri, aici este permis fotografiatul şi în interiorul bisericii, probabil şi datorită faptului că aici se află mai multe morminte, dntre care cel mai important este cel al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Intrarea se face prin poarta laterală a pronaosului, în faţa căruia (pe partea de vest a bisericii) se află trei mari clopote, dintre care cel din mijloc, mai mare, datează de la sfârşitul secolului al XV-lea, fiind făcut de ctitorul ei (al mănăstirii), fericitul Ştefan Voievod cel Vestit, cum scrie pe o plăcuţă de pe clopot.

Cei care doresc să se informeze în detaliu depre mănăstirea Putna, o pot face accesând site-urile click aici şi click aici

Muzeul este şi el foarte interesant, conţinând exponate foarte vechi. Faţă de cum îl ştiam, între timp a fost reorganizat, noul aranjament punând mai bine în valoare exponatele.

Lângă zidul de est al mănăstirii se găseşte bustul lui Eminescu, iar în partea dreaptă a intrării, cum priveşti din interior, în colţul sud-estic se găsesc vestigii arheologice de la mai vechile construcţii ale mănăstirii.

Am plecat de la Putna cu ceva mai mult optimism pentru vremurile actuale, nu înainte de a arunca o ultimă privire în jurul mănăstirii. Pe dealul din sudul acesteia, o cruce mare stă de strajă, sub ea, pe coasta despădurită, fiind scris cu brazi numele lui Ştefan. O rază de soare încerca timid să pătrundă printre nori, ca un licăr de speranţă pentru vremurile ce vor să vină.

Ne-am îndreptat apoi pe un drumeag de ţară ce se face la dreapta, cum ieşi de la mănăstire, spre locul unde se află chilia lui Daniil Sihastrul (pentru detalii vezi wikipedia sau crestin ortodox), monah contemporan cu Ştefan cel Mare.

Timpul se scurge repede când faci lucruri interesante, şi ne-am trezit că prânzul trecuse deja, aşa că ne-am urcat în maşini şi ne-am îndreptat spre Rădăuţi, unde urma să ne întâlnim cu Sânziana, gazda şi organizatoarea mini-întâlnirii.

Am lăsat maşinile în parcarea din central oraşului şi ne-am îndreptat spre restaurantul Naţional, unde ni se rezervase o masă.

În drum, ne-am oprit să facem o vizită la frumoasa catedrală a oraşului (informaţii aici: catedrala rădăuţi) şi în parcul central.

Am intrat apoi la restaurantul Naţional, aflat peste drum, unde ne aştepta un prânz întârziat copios.

Eu am ales un cordon bleu (numit în meniu Gordon bleu) foarte gustos, pe care l-am împărţit cu soţia mea, ea dându-mi în schimb jumătate din porţia sa de tochitură (interesant, era fără sos), pentru a ne face o idee mai clară asupra bucatelor bucovinene. Idee foarte “gustoasă”, confirmată şi de ceilalţi, care au ales alte mâncăruri.

Ziua s-a încheiat cu o “şedinţă” prelungită la pensiunea Suceviţa, cu schimb de impresii, poveşti despre călătorii, amintiri. Aşa am aflat şi despre faptul că a sosit deja barza la familia Iordăchescu, aducându-le un băieţel (şi nu o fetiţă, aşa cum spunea ştirea iniţială).

Cum noaptea anterioară o petrecusem pe drum, la miezul nopţii m-am retras, ca să prind forţe noi pentru ziua următoare, dar unii dintre noi (între timp se mai adăugaseră alţi membri AFA) au rămas până mai spre dimineaţă.

Oricum, chiar şi oboseala se face simţită mai greu între prieteni şi în locuri frumoase, aşa că am putut reduce din orele de somn în schimbul celor active.

Închei aici “darea de seamă” (:))) cu privire la ziua de 22 mai din sejurul mini-întâlnirii AFA din Bucovina.

To Be Continued …

---

VIZUALIZĂRI: 2145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI