O noapte la MAXIM

TIPĂREȘTE

Hm... nu am gresit site-ul.

Doar ridicati ochii si vedeti unde anume am postat. Este vorba de hotelul MAXIM din Oradea. Unde, saptamana trecuta am petrecut o noapte. De fapt o seara si o noapte.

Ce am cautat acolo?

Bine, va spun. Eram in drum catre creste de munte inzapezite si saune parfumate in care ciripesc pasarele. Si ca sa nu ne prinda noaptea prin muntii Tatra caci despre ei este vorba, am oprit seara pe la ora 18 in Oradea, fix in fata hotelului Maxim.

Am ajuns usor, aveam coordonatele GPS luate de pe AFA de unde m-am si inspirat. Din scrierile colegului @creivean a carui rigurozitate in descrieri a inclinat balanta atunci cand am avut de ales intre hotelul in care am stat anii trecuti si hotel Maxim.

Intrarea se face chiar din centru printr-o straduta ingusta cu sens unic. Am gasit loc de parcare in fata hotelului dar privirea soferului nostru nu prea m-a incurajat. Iar cand l-am vazut cum a strans oglinzile ingrijorat mi-am dat seama ca locul este prea ingust pentru a fi lasata acolo pe timpul noptii. Asa ca, dupa ce ne-am cazat am fost rugati sa aducem masina in parcarea hotelului ceea ce am si facut.

Am avut o incercare de a intra in parcarea subterana, esuata din pacate din cauza inaltimii noastre asa ca am facut parte dintre cele cateva masini aflate chiar fata usii de la intrare. Ceea ce l-a determinat pe soferul nostru sa roage receptionerul sa il indrume catre o spalatorie auto.

Prea era frumoasa intrarea in hotel ca sa fie acoperita de masina noastra grena la origini, gri spre negru dupa cei 500 de km parcursi pe drumurile patriei.

Cum arata hotelul?

Pe afara bine, in hol si mai bine, liftul bine, iar camerele foarte bine. E de ajuns? Cred ca nu...

Am primit doua camere duble la etajul 1, una cu balcon cealalta fara balcon, accesul in camere facandu-se cu cartele magnetice. De la intrarea in camera am ramas surprinsa de marimea ei. Nu sunt in stare sa va dau dimensiuni in metri si nici nu am avut ruleta la mine. Si nici aparatul foto pe care l-am uitat in masina. Dar gasiti poze la celelalte rev. si pe site. Va asigur ca asa sunt camerele. Mari, elegante, decorate cu bun gust cu mobila de calitate iar paturile... imense! Cred ca daca stiam faceam ceva economie si dormeam toti patru in el linistiti. Perne si pilote dintre cele mai bune pe care le-am avut intr-un hotel de 4 *.

Baia mare si ea. Totul lucea de curatenie. Era una din baile acelea pe care parca iti este mila sa le folosesti sa nu lasi urme pe obiectele stralucitoare. Sau sa intrebi asa cum a intrebat bunicul cand a intrat prima data in baia noastra:

„ da una in curte n-aveti? ca n-as vrea sa o murdaresc pe asta „

Pe unul din rafturi ne asteptau cuminti halate si papuci. Pai da!

Ca dupa ce ne-am instalat, am coborat sa vedem cum ajungem la piscina ca doar la asta ne tot gandeam de cand plecasem de acasa. Din hol, cineva din personalul hotelului ne-a condus pe la subsol, prin sala de fitness dotata cu o multime de aparate, pe langa jacuzzi, la piscina. Unde ajunsi, si-a cerut scuze ca este ceva abur si ca inca mai sunt cativa copii care iau lectii de inot dar care nu ne deranjeza daca vrem sa intram pentru ca au traseul lor.

La intoarcere, s-a asigurat ca am inteles traseul si ca nu cumva mergem la piscina, doar in halate, pe afara.

Piscina se afla undeva in spatele hotelului intr-o cladire separata si are intrare si de afara probabil pentru localnici.

Ne-am schimbat repejor si am coborat la piscina. Intre timp se facuse intuneric iar piscina era luminata doar din interior, din bazin, afara nu era nici o luminita. Aburul din aer, apa calda si luminile din bazin ne-au facut sa ne simtim de parca urma sa filmam un SF. Senzatie inedita.

Prin abur si muzica linistita ne mai loveam din cand in cand in piscina de cate un personaj despre care nu-ti puteai da seama daca vine sau se duce, daca pluteste, inoata sau face scufundari.

La un moment dat, din aburul dens cateva figuri masculine ne priveau cu foarte multa atentie gesticuland, pe marginea piscinei aproape de intrare. Dupa cum priveau si discutau, am realizat ca tocmai venisera meseriasii care urmau sa rezolve problema aburului si probabil si a iluminatului.

Sau poate oradenii prefera piscinele mai intime.

Intima si aburita, cert este ca am uitat de noi acolo si doar foamea ne-am mai scos din apa calda.

Am coborat la masa.

Despre restaurant nu pot spune decat ca seamana cu tot restul. Bun gust, curatenie. Chelnerul, cu amabilitatea lipsita de umilinta chelnerilor stresanti si neinstruiti, ne-a indeplinit toate dorintele culinare. Repede, neasteptat de repede tinand cont de faptul ca am comandat patru feluri diferite de mancare, salate, desert. Toate minunate.

Si va mai povestesc ceva. La plecarea de acasa, unul dintre partenerii de drum si-a amintit ca in anii trecuti, hotelul unde am stat in Oradea avea in hol un pian. Si ca a cantat seara in holul hotelului la pian si a fost aplaudat de toti cei prezenti.

Avea se pare o strangere de inima ca nu mai mergem in acelasi loc sa-i fie aplaudata din nou prestatia la un pian adevarat, o piesa rara din spusele lui.

Ei bine, cand asteptam in restaurant la Maxim felul al doilea, l-am vazut cum ii stralucesc ochii deodata si il intreaba pe chelnerul care ne supraveghea discret: „Ce aveti acolo? E cumva un pian? ”

Asa ca... seara noastra la Maxim a fost acompaniata de acordurile unui pian negru superb, visul muzicantului nostru campinean. Cu o singura problema. La cererea publicului spectator care includea si personalul de la bucatarie si pe cel de la receptie, muzicantul nostru nu s-a descurcat sa cante decat o „brasoveanca” care nu a fost admisa ca muzica din parte locului. Ne-am despartit in aplauze si doar cu promisiunea ca la anul, pe langa rock, jazz si ceva Mozart invatam si muzica din Bihor.

Am dormit bine. Am cautat un calorifer sa incercam sa mai scadem temperatura din camera dar si sa pot usca pe el un tricou pe care il spalasem. Tricoul norocos al soferului care musai trebuia uscat pana dimineata. Nu l-am gasit. Caldura venea pe undeva... si venea... Oradenii la 4* se pare ca n-au calorifere. Asa ca am renuntat la pijamale. Nu s-a plans nimeni.

Dimineata, ne-am prezentat la micul dejun. Nici nu ma asteptam sa fie altfel. Mic dejun in regim de bufet, mancare diversa si suficienta. Cafeaua buna buna. Si ce-am mai fi stat daca soferul nostru nu era deja instalat si seta pe GPS urmatoarea destinatie!

Rezumat, pentru cei care nu au timp sa citeasca toate amanuntele de mai sus:

Mi-a placut la MAXIM?

DA

De ce?

Pentru ca m-au facut sa ma simt ca si cand as fi fost singurul lor client desi nu era asa. Pentru ca mi-au creat starea necesara incat sa nu vreau sa caut fire de praf pe mobila sau pete minuscule pe mocheta.

Si daca m-au facut sa ma simt asa, data viitoare vreau sa venim sa le cantam la pian muzica pe care au dorit-o.

---

VIZUALIZĂRI: 5045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI