Sucevita - Mandra manastire

TIPĂREȘTE

Mini vacanta de anul trecut din vara a fost o placuta imbinare intre placut si util. Intr-un frumos tur de forta am trecut prin Maramures, prin Bucovina si prin Moldova. A fost placut, gasca vesela si am revazut locuri frumoase, pe care mi le aminteam cu drag din copilarie, caci batusem tara in lung si in lat cu parintii in vremurile in care “ afara” insemna doar URSS, si in rest ne bucuram de frumusetile patriei. Asadar uite-ma ajunsa in nord, la doi pasi de Radauti, intr-o frumoasa zona de munte, la Manastirea Sucevita.

Manastirea este in incinta unui zid de piatra a carui rost era sa apere lacasul sfant de turcii care la acea vreme, incercau sa cucereasca tot ce le iesea in cale. Ziduri lungi de aproximativ o suta de metri si grosi de circa trei, au aparat manstirea si au rezistat pana in ziua de azi. De jur imprejurul patratului ce reprezinta zidul, sunt cinci turnuri de paza bine intarite. Fiecare turn are alta forma.

Am intrat in incinta manastirii, (dupa ce am achitat taxa de intrate si dreptul de a fotografia doar la exteriorul bisericii si in curte) printr-o poarta boltita si am avut parte de o mare incantare. Zidul este galbui, de culoarea pietrei din care e facut si contrasta cu verdele gradinii, mai bine spus al ierbii ce acopera toata gradina. Am mers prin toata gradina manastirii, gasind astfel un bun motiv sa mai prelungesc un pic sederea aici, stiind ca nu ajung prea des in zona.

Manastirea are cam cinci sute de ani, si a fost ridicata la porunca fratilor Movila. Biserica din incinta manastirii este frumos pictata atat la interior cat si la exterior, dupa modelul bisericilor din timpul lui Stefan cel Mare. Din toate bisericile moldovenesti pictate, pe Sucevita sunt cele mai multe figuri de sfinti si cele mai multe scene religioase. Ce am remarcat, a fost ca toti acesti sfinti sunt pictati intr-un “ oval, ca o mica rama de tablou”, lucru care m-a dus cu gandul la cartusele antice egiptene, in care erau trecute doar numele faraonilor (singurii pamanteni inruditi cu zeii). Am spus acest lucru unei calugarite, care din pacate nu stia cum stat treaba la egipteni, asa ca nu m-a putut lamuri in privinta acestei asemanari izbitoare pentru mine.

Este o manastire de calugarite, care in afara de rugaciunile pe care le ridica zilnic catre cer, se ocupa cu restaurarea icoanelor, in cele doua ateliere ale manastirii. Am aflat de la ele ca nu au fost la scoli de arta, ci au invatat mestesugul de la alti pictori iconari, pe care periodic ii gazduiesc, pentru a le fi profesorii.

In interiorul manastirii i-am vazut pictati pe fratii Movila. Un loc important este ocupat de o fresca ce reprezinta viata lui Isus. In manastire au fost ingropatii ctitorii ei, iar pietrele funerare de pe morminte (lespezile mormintelor) sunt frumos sculptate in marmura romaneasca (asa s-a exprimat o calugarita, cred ca este vorba de marmura de Ruschita, caci alt loc nu cunosc la noi, de unde sa se extraga marmura).

In fosta sala de consiliu, acum este un muzeu unde am vazut expuse carti si icoane vechi, de mare valoare artistica si istorica si broderii lucrate cu fir de aur si argint din vremea fratilor Movila. Exista si o legenda (nu stiu cat de veche, dar pe care oricum nu am crezut-o) care spune ca o femeie a carat timp de treizeci de ani cu caruta, piatra de rau pentru ridicarea manastirii. Dar pe o plancarda scria perioada in care a fost ridicata (nu retin exact) si care sigur nu era atat de lunga; parca doar zece ani a durat constructia.

Am plecat cu parerea de rau ca las in urma un loc atat de curat si de pasnic, in care sunt constienta ca din cauza distantei de casa si a vietii de zi cu zi, nu voi reusi sa ajung prea curand sa revin… dar cu bucurie in suflet ca inca arata bine, si multi se pot inca bucura sa o viziteze. Maicutele pot gazdui turistii care raman peste noapte si care renunta la confortul unei camere de hotel, in schimbul unei nopti de liniste bisericeasca.

---

VIZUALIZĂRI: 2979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI