Discover Freedom la Liberty Fabay Fethiye

TIPĂREȘTE

Perioada: 26 septembrie – 4 octombrie

Alegerea hotelului

În toamna anului 2020 am petrecut o primă vacanţă extrem de reuşită, dar prea scurtă în zona Fethiye la Barut Fethiye. Am fost încântată să descopăr această zonă minunată, mi-a plăcut atmosfera, mi-a plăcut plaja, marea oricum îmi place întotdeauna oriunde, mi-a plăcut şi că zona are destule de oferit turistului dornic să o exploreze, să iasă din confortul ţarcului all inclusive în care unii au impresia că sunt ţinuţi prizonieri pe toată durata sejurului :D.

Încă de atunci mi-am propus şi mi-am promis să revin în Fethiye, dar nici eu nu mă gândeam că o voi face chiar anul următor ????.

De această dată, poate pentru prima dată ????, sugestia alegerii hotelului i-a aparţinut soţului meu, care niciodată nu comentează alegerile mele, nu se implică şi nu mă ajută cu nimic în munca de documentare. El este responsabil cu traseul, dar și acesta este supus dezbaterii, cu hărţile, cu actualizarea aplicaţiilor GPS şi cu condusul, eu doar în ultimii ani implicându-mă activ şi la condusul maşinii.

M-a văzut nehotărâtă, studiind cât cuprinde, făcând simulări de preţuri, combinaţii de hoteluri, planul A, planul B etc. Nu am avut curajul să fac nicio nouă rezervare la începutul anului 2021, aveam deja două vacanţe plătite integral din 2020 şi replanificate pentru anul următor şi un voucher valoric aferent unui sejur anulat în starea de urgenţă care trebuia folosit neapărat pentru a nu pierde banii. Abia la începutul lunii februarie, după ce a făcut şi soţul prima doză de vaccin iar eu mă pregăteam deja pentru a doua, am decis că ne putem încerca norocul şi am scos alţi bani din buzunar.

Cum spuneam, soţul m-a întrebat într-o seară de ce nu caut acel hotel nou care se construia lângă Barut Fethiye şi care se afla într-o fază foarte avansată a lucrărilor la sfârşit de septembrie 2020, cu mari şanse de a fi finalizat în 2021, cunoscând ritmul de lucru al turcilor. Zona ne plăcuse, plaja era foarte OK, în pofida numeroaselor pietre/pietricele din preajma intrării în mare, intrarea în mare era doar cu nisip, nici lină, nici abruptă, exact cum trebuie. OK, zic, de ce nu? Însă nu a fost deloc simplu. Am pierdut două zile încercând să identific hotelul „fără nume” despre care nu ştiam decât unde este localizat, dar perseverenţa mi-a fost răsplătită ????. Bine, mi-au fost utile şi cunoştinţele de limbă rusă căpătate în liceu, pentru că pe un sait rusesc am reuşit să găsesc informaţia căutată, confirmată ulterior pe saitul unei agenţii turceşti. La momentul respectiv, hotelul nu apărea în ofertele agenţiilor de la noi.

Hotelul odată identificat, jumătate din problemă era rezolvată. Urma obţinerea conceptului ultra all inclusive, aflarea preţului pentru perioada care mă interesa, alegerea tipului de cameră dorit şi rezervarea efectivă. Le-am rezolvat pe toate într-un timp foarte scurt şi mi-am ales o cameră cu vedere frontală la mare, dintre cele tip „fagure” din fotografiile de prezentare, la un preţ convenabil mie de 1255 euro pentru opt nopţi de cazare cu ultra all inclusive.

Încet, încet, pe internet au început să apară tot mai multe informaţii despre hotel. M-am şi „împrietenit” ???? pe Facebook cu hotelul, astfel că am început să primesc constant notificări, poze şi filmuleţe de acolo încă cu câteva luni înaintea deschiderii.

În legătură cu conceptul nu am avut mari emoţii, convinsă fiind că acesta va fi mulţumitor pentru pretenţiile mele, după ce cu doar un an înainte fusesem la un alt hotel al aceluiaşi lanţ (Liberty Lykia Oludeniz) şi fusese totul OK, cu mâncare bună şi foarte variată, cu surprinzător de multe băuturi de import incluse şi disponibile.

Drumul

După o noapte cam scurtă şi cam agitată din cauza emoţiilor legate de posibilitatea de a pleca totuşi în această vacanţă atât de aşteptată şi la care nu doream cu niciun chip să renunţ, am plecat din Bucureşti, ca de obicei, într-o zi sâmbătă, la ora 05.20. La ora 06.25 plătisem deja taxa de pod de 15 lei şi treceam în Bulgaria pe Podul Prieteniei. Nu am aşteptat prea mult la controlul documentelor pe partea bulgărească, erau puţine maşini şi controlul a mers foarte repede. Am prezentat cărţile de identitate şi certificatul de înmatriculare al maşinii şi am declarat că doar tranzităm Bulgaria, pentru a nu mai pierde timpul cu prezentarea certificatelor de vaccinare, știind că pentru tranzit erau suficiente doar actele de identitate. Am fost întrebaţi unde mergem, am spus că în Turcia, moment în care ne-a înapoiat cărțile de identitate şi ne-a cerut paşapoartele pe care le-a scanat. Nu ne-a întrebat nimeni de vreun vaccin sau test PCR, nu ne-a măsurat nimeni temperatura. Vigneta de Bulgaria o achiziţionasem online în seara dinaintea plecării, 30 leva pentru 30 zile, plata cu card Revolut pe site-ul oficial bg.toll.bg, astfel că ne-am continuat drumul liniştiţi fără vreo altă oprire.

Traseul de traversare a Bulgariei a fost cel obişnuit, preferatul nostru: Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo, care nici de această dată nu ne-a dezamăgit. Am intrat în Turcia prin vama de la Hamzabeyli, traversând ambele vămi în mai puţin de treizeci de minute cu tot cu oprirea la Duty Free.

Am continuat drumul pe E 87 pe traseul Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Aliağa, 890 kilometri, ajungând la ora 17.50 la hotelul ales pentru oprirea intermediară Hilton Aliağa – un hotel de tranzit foarte bun. Traseul de coastă este cel mai scurt ca număr de kilometri şi cel mai frumos ca peisaje, însă nu este şi cel mai rapid din cauza multelor localităţi traversate şi a timpului pierdut la multele semafoare din aceste localităţi.

Am plecat de la hotel a doua zi dimineaţa la ora 08.15, imediat după micul dejun, continuându-ne drumul pe traseul Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye. Am urcat pe noua autostradă O 33 Çandarli – Menemen la Aliağa, am mers pe aceasta până la capăt, înainte de Menemen, am traversat Izmirul pe centura care are regim de autostradă (O 30), doar că fără plată :D, am continuat pe vechea autostradă O 31 până la Aydın şi apoi pe drumurile expres D 550 şi D 400 până la primul hotel din această vacanţă, cu o singură oprire prea lungă din păcate la Dalaman pentru achiziţionarea unei cartele telefonice turceşti.

În Turcia nu este ca la noi unde operaţiunea în sine durează mai puţin de un minut cu tot cu luat restul, fără acte, fără nimic. Nici măcar ca în Egipt sau Tunisia, unde cumperi cartele de telefon&internet tot doar cu paşaportul, dar totul este mult mai simplu şi mai rapid. Ştiam unde vreau să ajung, bătusem zona şi cu un an înainte, doar că am parcat maşina mai devreme bucuroasă că am găsit un loc liber. Din acest motiv, nu am mai ajuns la acelaşi magazin, ci am intrat în altul al aceluiaşi operator de telefonie, însă cu alţi angajaţi. Mă simţeam ca în România trebuind să aştept aproape zece minute până când angajata de acolo a binevoit să încheie convorbirea personală purtată cu fiica ei ☹. I-am spus exact ce vreau, i-am dat paşaportul, însă mi-a făcut o ofertă proastă pentru o cartelă chipurile pentru turişti, mai scumpă deşi avea tot 20 GB trafic de net valabil 30 zile, oricum mult mai mult decât aveam eu nevoie, dar dependenţa de internet şi dorinţa de a nu depinde de WIFI-ul gratuit al hotelurilor costă :D. Se încheie un fel de contract, nu am prea înţeles eu exact ce am semnat, se fac poze de pe paşaport atât cu fotografia titularului, cât şi cu ştampila care atestă data intrării în Turcia, se aşteaptă activarea cartelei în sistem, ce să mai, o întreagă birocraţie mare consumatoare de timp, astfel că am pierdut aiurea aproape o oră, întârziere care apoi m-a costat, nu bani, doar nervi.

Am plecat mai departe pe drumul care îmi era cunoscut, am ştiut şi fără GPS unde trebuie să ies din drumul expres D 400 pentru a intra pe o străduţă îngustă care să mă ducă direct la hotel.

Hotelul

Hotelul Liberty Fabay a fost deschis la începutul sezonului 2021, deci un hotel nou nouţ, cu 535 camere de mai multe tipuri: duble, duble large, family, swim up etc., cu suprafeţe pornind de la 30 metri pătraţi, modern mobilate şi decorate, cu toate dotările necesare la cinci stele.

Resortul se întinde pe o suprafaţă de 50.000 metri pătraţi, fiind mai degrabă compact, fără însă a fi înghesuit.

Se află pe situat pe plaja Karataş, o plajă lată şi frumoasă cu nisip, ceva pietre la intrarea în mare, dar cu intrare în mare destul de lină şi doar cu nisip.

Se află la 40 kilometri de aeroportul din Dalaman şi 12 kilometri ce centrul oraşului Fethiye.

L-am ales cu toată încrederea, în primul rând deoarece era un hotel nou şi avusesem numai experienţe reuşite cu asemenea hoteluri aflate în primul an de funcţionare în anii anteriori, dacă ar fi să-mi amintesc doar de Sueno Deluxe Belek, Aquasis din Didim, Titanic Deluxe Bodrum sau Royal Seginus din Lara.

Hotelul face parte dintr-un lanţ de hoteluri cu servicii bune, în 2020 fusesem mulţumită de sejurul petrecut la Liberty Lykia HV1 din Oludeniz

Mi-a plăcut faptul că şi aici, ca şi la hotelul din Oludeniz, corpurile hotelului purtau numele unor oraşe state din Lycia antică: Kekova, Lymra, Olympos, Patara, Telmessos, Simena, Xanthos sau Perdikia, şi coincidenţa a făcut ca prima cameră primită, cea în care am dormit în prima noapte, să fie în corpul Simena, iar a doua zi să ne mutăm în corpul Xanthos.

Check in

La barieră am arătat doar de la distanţă ???? codurile HES şi am fost lăsaţi să intrăm. Era deja târziu (13.40) şi nu am mai oprit la recepţie preferând să mergem direct în parcare. Parcarea este suficient de mare, în curtea resortului, păzită şi gratuită.

Am ales partea din stânga a parcării, cea din dreapta părându-mi mai plină. Am găsit destule locuri libere spre capătul acesteia, la umbra unei copertine, dar m-am chinuit ceva până să parchez. Nici eu nu sunt prea îndemânatică şi nici multă răbdare nu am, maşina este destul de lată, senzorii îmi ţiuiau în cap, cert este că i-am înjurat la greu pentru sistemul tâmpit de bare metalice folosit pentru delimitarea locurilor de parcare. Nişte vopsea pe asfalt costa mult mai puţin şi era complet fără riscuri.

Am lăsat bagajele în maşină şi m-am prezentat la recepţie cu paşapoartele. Mi-a fost găsită rapid rezervarea în sistem, am completat formularul de cazare unde a trebuit să scriu şi codurile HES, între timp soţul a mers cu un bell boy să aducă bagajele din maşină şi am primit pe loc camera.

Conform obiceiului, eu ceream să văd camera înainte de a o accepta, dar de data asta nu am procedat aşa şi rău am făcut. Raţionamentul meu a fost că fiind vorba de un hotel nou-ţiplă, totul trebuie să fie perfect funcţional, fără motive de nemulţumire. Greşit! După ce că ajunsesem târziu, am mai pierdut vremea vizionând şi refuzând diferite camere pe bandă rulantă în bombănelile soţului care considera că dacă ajungeam la timp nu s-ar fi întâmplat asta.

Prima cameră în care ne-a condus bell boy-ul aproape că m-a şocat. Corespundea în cea mai mare parte cu prezentarea de pe saitul hotelului, din punctul de vedere al dotărilor, însă, când am ieşit pe balcon să-mi văd marea, privirea mi s-a blocat în balconul vecinilor de vis a vis, aflat la o distanţă inacceptabil de mică, iar marea era ascunsă vederii mele ☹. Exclus să accept aşa ceva. Nu plătisem suplimentul de sea view pentru a socializa cu vecinii. Deh... aşa sunt eu mai sălbatică. Ne-am întors imediat la recepţie unde am cerut vehement schimbarea camerei cu una conform rezervării. Îi explic recepţionerei că am plătit pentru o cameră cu vedere frontală la mare şi exact asta doresc să primesc. Tipa încearcă să-mi explice că şi alte camere sunt considerate de ei ca fiind cu vedere la mare şi că în ziua respectivă nu este disponibilă nicio cameră dintre cele dorite de mine. Primesc alte două cartele, las soţul şi bagajele în recepţie şi plec cu bell boy-ul să-mi aleg. Una se afla la etajul al doilea cu vederea la mare obturată în mare măsură de o scară exterioară, cealaltă se afla la etajul întâi, a treia dinspre capătul cu marea. Mă resemnez pe moment cu aceasta din urmă, care, cinstit vorbind, nu era rea deloc. Vedeam marea sub un unghi acceptabil, aveam vedere spre piscina pentru adulţi, deci aş fi beneficiat şi de linişte peste zi. Aveam barul la parter şi ajungeam imediat la restaurantul destinat exclusiv adulţilor. Mi-a fost clar că mai bine de atât nu voi putea obţine în acea zi. Am acceptat pentru prima noapte camera 6114, situată în corpul Simena, cu promisiunea fermă că voi primi a doua zi o alta mai frumoasă. Am trecut şi pe la Guest Relations prezentându-le nemulţumirea şi dezamăgirea mea în legătură cu nerespectarea condiţiilor rezervării, unde am primit aceleaşi asigurări că problema va fi rezolvată a doua zi dimineaţa, ceea ce s-a şi întâmplat.

Această întâmplare neplăcută mi-a confirmat încă o dată cât de important este să ajungi cât mai devreme la hotel pentru a-ţi putea alege camera dorită, mai târziu având de ales din camerele rămase după ce au ales alţii înaintea ta.

Camera 7226

Imediat după micul dejun de a doua zi, m-am prezentat la recepţie pentru schimbarea camerei. Mi s-a spus că trebuie să mai aştept puţin deoarece încă nu a fost terminată curăţenia după eliberarea acesteia, dar am apucat să văd numărul camerei şi am pornit singură în explorare ????. Am găsit-o nu foarte uşor, uşa era deschisă, camerista făcea ultimele retuşuri la îndrumarea supraveghetoarei şi... mi-a plăcut mult ce am văzut ????. Camera arăta chiar mai bine decât mă aşteptam, era pe colţ, foarte luminoasă, şi parcă mai spaţioasă decât îmi imaginasem. Am revenit în camera mea şi m-am apucat să strâng bagajele. Eu nu-mi desfăcusem decât strictul necesar, dar soţul îşi aranjase frumos toate lucrurile şi acum avea de muncă. A încercat să mă convingă să renunţ, camera fiind oricum foarte bună, dar mai ales foarte bine poziţionată, însă mie numai simpla idee de a fi primit ceva inferior faţă de ce am plătit nu mi-ar fi dat pace tot sejurul.

M-am dus singură la recepţie cerând cardul noii camere, despre care ştiam că este gata, spre surpriza recepţionerului care nu a mai avut replică, am luat un bell boy care să-mi care bagajele, noua cameră aflându-se într-un alt corp decât cea veche şi traseul era destul de întortochiat, apoi mi-am recuperat soţul şi, în sfârşit, ne-am luat în primire camera mult dorită; mai ales de mine.

Despre camera mea cu vedere frontală la mare pot spune că mi-a întrecut aşteptările. Merită să alegi acest tip de cameră şi trebuie să faci tot posibilul să o şi primeşti.

Camera 7226 se află în corpul Xanthos la etajul al doilea. Este prima cameră din stânga cu priveşti hotelul stând cu spatele la mare. Cum spuneam, camera a fost foarte luminoasă, având trei ferestre, pe colţ, toate trei dotate cu plase împotriva insectelor, cu acces rapid la o scară exterioară pe care am şi folosit-o de cele mai multe ori, evitând folosirea liftului. M-aş putea lăuda că am vrut să fac mişcare, însă adevărul este altul ☹

Pe holul de la intrare era dulapul cu trei uşi, foarte încăpător, cu bară cu umeraşe suficiente şi o parte cu rafturi, cam puţine, şi sertare, unde se afla şi seiful laptop size, cu utilizare gratuită. În continuare se afla un corp jos pe care se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa, pliculeţe de ceai, cafea instant, zahăr şi lapte praf, căni de porţelan dar şi pahare de carton de unică folosinţă. În interiorul acestui corp era plasat minibarul, care conţinea bere Tuborg la doză, Pepsi şi Pepsi Max, Mirinda şi Seven Up, toate la doză, patru sticle de apă plată de 0,5, o cutie de lapte, o napolitană trasă în ciocolată. Zilnic erau completate produsele consumate.

Camera se deschidea cumva în evantai, în partea stângă se afla patul matrimonial încadrat de două noptiere, la capătul căruia se afla o ladă din lemn, a cărei utilitate noi nu am ghicit-o din prima :p. În faţă şi în dreapta era o mică zonă de living cu un fotoliu extensibil, util în cazul cazării unei familii cu un copil sau pentru al treilea adult, o măsuţă dublă rotundă şi o masă cu scaun, deasupra mesei aflându-se o oglindă interesantă cu „iluminare” . Nu am mai avut canapea, ci doar un fotoliu, dar pe noi oricum nu ne interesa.

Şi acum ne pufneşte râsul când ne amintim cum căuta soţul meu disperat televizorul şi nu-l găsea neam. El este dependent de televizor, în timp ce pe mine mă interesează mai puţin spre deloc. Găseşte el în schimb o telecomandă de televizor şi încă o telecomandă micuţă, cum sunt cele de la maşini. Se enervează şi mă acuză că „special mi-au dat camera asta după ce m-am certat cu ei, pentru că ştiau că nu mai are televizor” =)). Era absurdă ipoteza lui. Primisem o cameră mai frumoasă chiar ca în poze, dar tot uitându-mă în jurul meu nici nu vedeam vreun loc în care să fi fost televizorul dispărut, aveam prea multe geamuri şi prea puţini pereţi. În camera pe care doar ce o părăsisem televizorul era în oglindă, dar aici oglinda era mult mai mică şi diferit poziţionată. Mai lipsea să-l caute în baie sau în dulap, pentru că în frigider căutasem eu deja şi nu era :D. Eu, mai curioasă din fire, iau micuţa telecomandă care nu ştiam la ce foloseşte, încep să o butonez, când... surpriză: capacul cutiei de la capătul patului se deschide şi din aceasta începe să iasă... aţi ghicit: televizorul. Am început să râdem amândoi, iar soţul meu, bucuros nevoie mare mai ceva ca un copil, s-a aşezat pe pat şi a început să se joace la televizorul lui Samsung cu diagonală chiar mare pentru dimensiunile camerei.

Balconul camerei mele a fost micuţ, pătrat, dotat cu uscător pentru costumele de baie, cu două scaune kaki, cam urâţele, dar destul de comode şi o măsuţă. Cârcotaşul de serviciu nu a putut să nu constate că prima cameră avea un balcon mult mai spaţios ca acesta, dar eu am ştiu de când am rezervat că balconul este mic, însă absolut suficient pentru nevoile mele, eu petrecând cel mai mult timp pe balcon dintre noi doi. Pentru mine mult mai importantă a fost vederea perfectă la mare şi faptul că puteam vedea marea stând în pat :p. Asta mi-am dorit, asta am plătit şi, în final, asta am primit. Eram happy ????

Baia era similară celei avute în prima cameră. Destul de mare şi foarte curată, cu cabină de duş mare tip walk in, cu duş fix şi mobil. Am avut şi uscător de păr şi oglindă pentru machiaj. În plus, am avut o gamă destul de variată de cosmetice de bună calitate, nimic deosebit, completate zilnic. Am avut şi halate de baie şi papuci de unică folosinţă, dar nu ne-au trebuit. Mi-au plăcut prosoapele albe şi foarte pufoase, ca noi.

Aerul condiţionat de tip centralizat cu reglaj individual era bine poziţionat, foarte silenţios şi eficient. Ne-am făcut curaj şi l-am folosit intensiv, deşi toţi ne avertizaseră să nu facem greşeala să pornim clima :D.

Am fost foarte mulţumită de serviciile cameristei, cum rar mi s-a întâmplat în ultimii ani. Curăţenie s-a făcut în fiecare zi, prosoapele şi cearşafurile au fost schimbate zilnic, găsind pe pat lebede şi inimi făcute din prosoape, petale de trandafir. Frumos ????

Restaurante

Hotelul dispune de două restaurante principale, Myra şi Myros, cel din urmă destinat exclusiv adulţilor (16+). Ambele servesc principalele mese ale zilei: micul dejun (07.00-10.00), late breakfast (10.00-11.00), prânzul (12.30-14.30) şi cina (18.30-21.30), ambele oferă posibilitatea de a lua masa în interior sau pe terasă.

Din punctul meu de vedere, un plus l-a constituit faptul că ne serveam singuri cu cele dorite, ca în vremurile bune ????, singura noastră obligaţie fiind aceea de a purta mască şi mănuşi cât timp ne aflam în zona de expunere a mâncării. Angajaţii erau atenţi ca regula să fie respectată. Asta până în ultima dimineaţă când, peste noapte, s-au schimbat regulile jocului :D.

Nu mi-a plăcut faptul că nu puteam intra în restaurantul principal direct de pe terasă, fiind obligaţi să ocolim destul de mult.

În primele două zile am luat masa la restaurantul pentru adulţi, fiind cazaţi în imediata apropiere a acestui restaurant. Am fost puţin surprinsă de numărul relativ redus de preparate oferite la Myros, chiar dacă nu mi-a lipsit nimic şi mereu am găsit ce să mănânc, doar aşteptările mele fiind altele având în vedere nivelul hotelului. Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari.

După ce am schimbat camera, am mâncat numai la restaurantul mare, cel pentru familii, mult mai mare decât cel doar pentru adulţi, mult mai aglomerat şi mai gălăgios, unde însă şi varietatea sortimentală oferită era mult mai mare. Într-o seară după ce am luat cina la Myra am trecut şi pe la Myros să văd ce este de mâncare. Cele mai importante şi interesante feluri de mâncare le-am regăsit şi acolo, practic tot ceea ce mâncasem eu la celălalt şi încă altele, foarte ok, în opinia mea.

Mâncarea a fost gustoasă şi suficient de variată, pe placul meu, totuşi fără a putea spune că m-a impresionat ceva în mod deosebit, dar aici intervine şi o oarecare blazare după atâtea şi atâtea vacanţe petrecute în această ţară. În cele opt zile petrecute la Fabay nu m-am plictisit şi nu a fost masă de la care să mă ridic flămândă. Nu mă voi apuca să înşir cele oferite, fotografiile pe care le voi posta sigur vor fi mai convingătoare decât cuvintele mele.

Voi povesti aici şi surpriza neplăcută din ultima dimineaţă înainte de plecare. Mergem noi la micul dejun, cu gând să mâncăm puţin şi repede, să bem o cafea sau două, să facem bagajele şi să plecăm mai departe. Intrăm, ne luăm câte o mască şi începem să căutăm mănuşile, însă fără succes. Eh, asta e, nu sunt, nu luăm, zic, hai să mâncăm, când văd restaurantul complet „reorganizat” , de nerecunoscut. Cred că toată noaptea au muncit să monteze noi paravane de sticlă, cu două laturi, protejând toată mâncarea expusă în spatele acestora. Nu-mi venea să cred ce văd. S-a terminat brusc cu autoservirea, trecându-se la servirea asistată de către personal. Orice doreai să mănânci, cereai angajatului din zona respectivă şi acesta îţi punea pe farfurie. Sincer, îmi cam pierise pofta de mâncare, nu din cauza servirii, deoarece şi în 2020 avusesem parte de acest sistem şi mă obişnuisem, ci la gândul deloc liniştitor legat de motivele care au cauzat această schimbare, absolut evidente pentru oricine. Am înghiţit cu noduri, nu mi-a mai trebuit să stau la cafea, am luat două cafele „to go” de la Patiserie, pe care le-am savurat pe balconul camerei mele, am făcut bagajele cu o viteză de care nu mă credeam capabilă şi nu am ştiut cum să părăsesc mai repede hotelul, pe principiul „Scapă cine poate!”

Balbura Snack Restaurant, cu program 12.00-16.00, oferă prânzul în regim a la carte, nu doar preparate gen fast food, însă într-un sortiment mai redus faţă de restaurantul principal. Este amplasat „strategic” între piscina principală şi plajă, constă din două terase, una fiind a restaurantului, cealaltă a barului. Am mâncat bine aici de câteva ori la prânz, apoi ne-am plictisit şi am mers la restaurantul principal.

Patara Beach Restaurant, cu program 12.00-18.00, era plasat în drumul nostru de la plajă spre cameră şi mie mi s-a părut mai apropiat de genul fast food decât celălalt snack restaurant. Aici erau mai multe standuri, de unde puteai comanda, hot dog, hamburgeri, sandvişuri, îngheţată, dar şi fructe, pe care le mâncai acolo la masă sau la şezlong. Am fost o singură dată, mai mult de curiozitate şi a fost ok, nimic deosebit.

Am lăsat la urmă Pisidia Patisserie, deschisă non stop, cu prăjituri delicioase, mai bune şi mai elaborate decât cele din restaurantul principal şi cu o gamă largă de specialităţi de cafea, toate de cea mai bună calitate. Noaptea aici se putea mânca ceva uşor, gen minisandvişuri, pe astea le-am văzut eu, posibil să fi fost şi altceva la Late Night Snack.

Room Service era disponibil non stop şi contra cost, cu comandă dintr-un meniu nu prea stufos, dar suficient.

Pe lângă acestea, mai existau două restaurante a la carte, Sarpedon (cu specific pescăresc) şi Balbura (cu specific italienesc), deschise doar pentru cină, 19.00-22.00, cu rezervare prealabilă la Guest Relations şi contra unei taxe de 15 euro de persoană. Noi nu am fost interesaţi.

Baruri

Gagai Lobby Bar, deschis non stop, era primul bar întâlnit cum ieşeai din clădirea recepţiei. Bine „dotat” cu băuturi, cu personal amabil şi bine pregătit, însă ducând mai mereu lipsă de clienţi. Majoritatea locurilor sunt în interior, oricum nu foarte multe, existând doar câteva mese afară. M-am oprit aici destul de rar, când aveam ceva de reclamat la recepţie :D sau când mă întorceam de la plimbare.

Lagoons Bar, cu program 10.00-18.00, este un swim up bar destinat în principal turiştilor cazaţi în camere cu ieşire la piscină, directă sau pe scări. Noi nu aveam treabă pe acolo. L-am văzut, l-am fotografiat, dar atât.

Apollon Pool Bar, cu program 12.00-18.00, este barul de la piscina principală. Nu ştiu cum s-a făcut, dar nu-mi amintesc să-l fi prins vreodată deschis, programul acestuia se cam suprapunea peste programul meu de somn :D.

Balbura Snack Bar, cu program 10.00-23.00, se afla între piscina principală şi mare. Peste zi rezolva nevoile de hidratare ale celor care făceau plajă în apropiere. Aici ne mai opream după ce luam prânzul la Snack Restaurant. Seara era plăcut aici, era şi muzică live sau karaoke, dar cam bătea vântul, la propriu.

Araxa Bar – adult only (16+) , cu program 17.00-24.00, se afla pe „strada centrală” din resort. Am fost aici, dar nu am revenit. Băuturile au fost ok, picolii cam lenţi şi plictisiţi.

Sports Bar, cu program 18.00-24.00, era destinat pasionaţilor transmisiunilor sportive. Este doar indoor, afară având doar două mese înalte, fără scaune, bune doar să ieşi să fumezi acolo. Erau doar bărbaţi acolo şi mie nu mi-a plăcut, astfel că mi-am convins soţul că poate să urmărească meciul dorit şi pe telefon, nu doar la televizor, însă stând comod la o masă la barul nostru preferat.

Patara Beach Bar, cu program 10.00-18.00, era situat chiar pe plajă. Oferea în principal ceai, cafea, ayran, sucuri diverse, bere şi vin.

Conform conceptului, mai existau două baruri, Vitamin Barul (10.00-18.00) şi Apollon Disco (23.00-02.00), care nu ştiu unde erau, eu nu le-am văzut, dar nici nu le-am căutat.

Am lăsat la urmă Apollon Bar, cu program 10.00-24.00, care a fost barul nostru preferat. Se află în apropierea piscinei principale, dar şi a scenei de spectacole. Are două terase frumoase şi destul de spaţioase. Aici ne-am petrecut serile la un cocktail savuros, de fapt, mai multe :p, totodată urmărind şi spectacolele şi concertele de seară. Aici am găsit cei mai buni barmani şi cei mai amabili. Ne-au învăţat foarte repede preferinţele şi se străduiau să ne servească cât mai bine. Am fost mulţumită şi i-am recompensat abia în ultima seară, pentru că şi-au meritat bănuţii.

La toate barurile erau disponibile destul de multe băuturi de import incluse în conceptul UAI, iar barmanii preparau cocktailuri foarte bune cu aceste ingrediente de import.

Scanând un cod QR am avut acces la meniul complet de la baruri, lista băuturilor incluse fiind prea lungă faţă de capacitatea noastră de a le testa ????.

Piscinele

Nu aș putea spune exact câte piscine are acest hotel, eu preferând mereu plaja şi baia în mare.

Ştiu doar că există o piscină principală foarte mare şi foarte frumoasă, cu o secţiune doar pentru adulţi la un capăt al acesteia, traversată de câteva poduri care facilitează accesul spre plajă.

La centrul SPA există o frumoasă piscină interioară pe care am ajuns să o văd într-o seară puţin înainte de ora închiderii.

Pentru adulţi şi copii mai mari mai există o piscină cu adâncimea de 120 cm şi şase tobogane mari, cu colace simple sau duble. Toboganele funcţionează cu program, ca peste tot, 10-12 şi 14-17.

Pentru copii există două piscine pentru copii, ambele cu adâncimea de 35 cm, una şi cu tobogane. Mi-a plăcut faptul că piscina pentru copii este acoperită de o copertină care să-i protejeze pe micuţi de soarele arzător.

Atât la piscină cât şi la plajă consider că există un număr suficient de umbrele şi şezlonguri cu saltele confortabile, cu măsuţă încorporată şi scrumieră ataşată fiecărei umbrele.

Am identificat un singur chioşc pentru prosoapele de plajă, care pot fi obţinute în schimbul cardurilor primite la cazare, cu program 8-18.

Pe lângă toate acestea, la nivelul 1 al hotelului există mai multe piscine aferente camerelor şi camerelor family cu ieşire directă sau pe scări la piscină, având şi propriul bar, cu secţiune swim up.

Plaja şi marea

Plaja foarte lată şi frumoasă o ştiam de cu un an înainte, când fusesem cazată la hotelul alăturat, aici era chiar puţin mai lată ca la Barut Fethiye. Cu toate acestea, am fost plăcut surprinsă de amenajarea acesteia, în sensul că au strâns cea mai mare parte din pietrele de pe plajă, mă refer la cele aflate în preajma intrării în mare, pentru că în zona cu şezlonguri oricum este doar nisip, puţin mai închis la culoare, dar destul de fin. A rămas doar un strat îngust aproape de intrarea în mare, pietricelele rotunjite, total nederanjante, fiind aduse permanent de valuri.

Intrarea în mare este destul de lină. Din doi paşi se trece de zona cu pietricele şi apoi pe fundul mării este doar nisip foarte fin.

Nu mi-a plăcut nici aici poziţionarea şezlongurilor departe de apă, chestie pe care nu am înţeles-o niciodată, eu preferând un şezlong în buza mării.

Un aspect pozitiv, apreciat de mine ca dovadă a respectului pentru toţi turiştii, îl constituie împărţirea plajei în două secţiuni: una pentru familii cu copii şi alta doar pentru adulţi.

Plaja pentru familii este foarte largă, cu unsprezece rânduri de umbrele şi cu şezlongurile aferente, la o distanţă rezonabilă unele de altele, primele şase rânduri pe nisip şi următoarele cinci rânduri pe iarbă.

Plaja pentru adulţi este situată în stânga celei pentru familii cum priveşti spre mare. Aici am făcut cel mai des plajă. Mi-au plăcut acele „pavilioane” , care asigurau o anumită intimitate faţă de vecini. Acoperişul acestora, din zăbrele de lemn acoperite cu un fel de plasă, din păcate, lăsa să treacă soarele mai mult decât ne-am fi dorit. Cred că au înţeles şi ei acest disconfort, pentru că au adăugat suplimentar şi umbrele de soare şi aşa era OK.

În extrema stângă a plajei erau disponibile şi pavilioane contra cost pentru turiştii mai cu dare de mână.

Totuşi mie plaja mi s-a părut foarte aglomerată. Deh... vecinii de la răsărit, obişnuiţi cu alt fus orar, ocupau cele mai bune locuri de foarte de dimineaţă :(. Noi suntem destul de matinali de felul nostru, astfel că aici am fost surprinşi că la ora 07.30 abia reuşeam să găsim locuri libere în rândurile 5-7 pe plaja pentru familii şi dincolo de rândul al treilea în secţiunea pentru adulţi.

Mi-a plăcut că existau multe duşuri şi stropitoare pentru spălat nisipul de pe picioare. Cabine de schimb găseam peste tot. Toaletele din apropierea plajei erau curate, aerisite, parfumate şi dotate cu toate consumabilele necesare.

Angajaţii erau preocupaţi de păstrarea curăţeniei pe plajă, goleau frecvent scrumierele şi coşurile de gunoi de la şezlonguri. Zilnic spălau ghivecele de flori (coşuri de gunoi), care arătau ca noi.

Alte activităţi

Centrul SPA, cu o suprafaţă de peste 2000 metri pătraţi şi program 09.00-19.00, oferă gratuit baie turcească, saună şi zonă de relaxare şi contra cost masaje şi diferite tratamente. Tot aici se află şi piscina interioară şi sala de fitness (cu program 07.00-20.00), accesul la ambele fiind gratuit.

Între hotel şi parcare există două terenuri de tenis gratuite, echipamentul fiind oferit gratuit. Contra cost este doar nocturna şi lecţiile de tenis.

Echipa foarte activă de animatori încerca şi deseori reuşea să atragă turiştii în felurite activităţi în diferite zone din resort, după un program afişat şi respectat din câte am observat eu. Turiştii puteau participa la yoga, stretching, boccia, volei pe plajă, darts, aqua zumba, pilates, aqua bike, lecţii de preparare a cocktailurilor (pe astea îmi pare rău că le-am ratat, deoarece la ora respectivă eu îmi făceam mereu somnul de frumuseţe :D), lecţii de dans, aqua jump, water gym, kangoo jump, turnee de tenis de masă, fotbal pe plajă.

În fiecare seară organizau spectacole, petreceri, muzică live, acrobaţi kenieni, karaoke, bal mascat, cam toate reuşite, urmate de program de discotecă.

Cu plată erau sporturile nautice motorizate.

Pentru copii exista un loc de joacă în apropierea plajei, într-o pădurice care le asigura umbra naturală, un alt loc de joacă lângă piscina cu tobogane pentru copii sub o copertină, precum şi miniclubul pentru copii, Libby Berty, cu program: 08.30-12.30,14.00-18.00 şi 19.30-22.30, cu menţiunea că accesul părinţilor nu era permis în interiorul clubului ca măsură de precauţie pe perioada pandemiei.

Am beneficiat gratuit de internet wireless gratuit şi foarte bun pe tot teritoriul resortului, mai slab doar la capetele plajei.

Concluzii

Mi-a plăcut acest hotel nou nouţ, impecabil pe partea de cazare. Curăţenia a fost fără reproş atât în cameră, cât şi în toate spaţiile comune. Plaja şi marea au fost pe gustul meu, intrarea în mare destul de lină, apa mării foarte curată şi caldă. Serviciile au fost la nivelul aşteptărilor mele şi al preţului plătit, mâncarea a fost gustoasă şi variată, băuturile bune, multe de import, angajaţii amabili şi eficienţi.

Poziţionarea hotelului este destul de izolată, distanţa faţă de Fethiye este mare, ceea ce ar putea dezavantaja turiştii veniţi cu avionul, dar distanţa faţă de aeroportul din Dalaman este mică, implicând un transfer scurt şi rapid, ceea ce constituie un avantaj.

Recomand cu încredere acest hotel nou, cu un teritoriu compact şi bine organizat, şi cu servicii bune, absolut comparabile cu cele de la hotelurile bune din Antalya, însă cu avantajul poziţionării într-un cadru natural mai frumos.

Raportul calitate preţ a fost bun, eu clar am primit mai mult decât am plătit, motiv pentru care intenţionez o revenire şi anul acesta la un alt hotel din acelaşi lanţ ????

Alegerea unui hotel nou nouţ în primul an de funcţionare s-a dovedit şi de această dată foarte inspirată.

Liberty Fabay mie mi-a oferit şi distracţie, dar şi relaxarea de care aveam mare nevoie după o perioadă grea şi agitată.

---

VIZUALIZĂRI: 9712 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI