Foz do Iguaçu – Prin frumoasele și unicele parcuri – ultimul review despre Brazilia

TIPĂREȘTE

Spuneam, vezi impresii, că în Foz do Iguaçu, Brazilia, am ajuns cu autobuzul până la vama braziliană și apoi cu un taxi venind din Puerto de Iguazu, Argentina și că am stat acolo 2 nopți, două zile pline, despre care voi povesti câte ceva.

În prima zi aveam programat să vedem Itaipu Binacional, la care am și mers după ce ne-am cazat și am lăsat bagajele la hotel, dar nu am putut să o vizităm, vezi impresii. Ne-am programat pentru ziua următoare și am revenit în oraș cu autobuzul 102 din care am coborât la Terminal de Transporte Urbano, de unde am continuat călătoria cu autobuzul 120, circa 45 de minute, până la Parcul Păsărilor, apoi pe jos la Cascadele Iguaçu pe care ne propusesem să le vedem a doua zi; am schimbat doar ordinea vizitelor. Autobuzul a mers bine chiar dacă a oprit în toate stațiile, este același autobuz ce trece și pe la aeroport, cu această ocazie am văzut că oprește chiar la peronul de plecări. La întoarcere a fost altă poveste, a fost plin și am stat înghesuiți aproape pe tot parcursul drumului.

Parque das Aves, cel mai mare și mai important Parc al Păsărilor din America Latină, un păstrător-conservator al păsărilor din Pădurea Atlantică, se întinde pe 16 hectare de pădure tropicală și găzduiește peste 1.300 de păsări din circa 130 de specii. A fost construit și inaugurat în 1994 de soții Anna și Dennis Croukamp, medici veterinari englezi, pentru a salva păsări confiscate ce nu se mai puteau întoarce în natură, pentru a coordona programe de conservare a păsărilor aflate pe lista roșie, pe cale de dispariție și pentru educarea copiilor în aceste direcții, ceea ce face și astăzi condus fiind de Carmel una dintre fiicele soților Croukamp.

Parcul este situat pe Av. das Cataratas, are site-ul parquedasaves.com.br și este deschis zilnic între orele 8:30 și 17. Am ajuns la intrarea în parc, am achitat taxa de acces, 60 pesos de persoană, și am pătruns în mirifica lume a păsărilor atlantice.

Parcul este foarte bine organizat, trasat și cu multe panouri informative, la intrare am primit hărți în franceză și engleză pe care sunt prezentale „casele” în care sunt găzduiți locatarii parcului, ne-au fost de mare ajutor prezentând și alte puncte de interes din parc.

La intrare am fost întâmpinați de Arborele Vieții și legenda lui.

Interesant mesajul pomului expus printre păsări, mai erau expuși și alți pomi dar și alte viețuitoare, nu păsări, marmote, șerpi și șopârle, crocodili și broaște țestoase, fluturi. Administrația parcului a amenajat un magazin de suveniruri, o cafenea, un restaurant și chiar un loc de pozat plin cu papagali, fondurile obținute fiind destinate funcționării parcului.

Am început plimbarea prin parc, am văzut multe exponate, nu le voi prezenta pe toate pentru că denumirile lor sunt scrise în portugheza-braziliană și în engleză, majoritatea fără corespondență în limba noastră.

Am văzut și pozat Parcul Flamingo cu frumoase exemplare, apoi Grădina Curassaws, păsări mari, gen fazani ce ajung până la un metru lungime, de culoare neagră, am văzut Voliera păsărilor de râu și mangrove, o pepinieră unde sunt crescute diferite păsări, am văzut și „Tucani” liberi, jucăuși…

Ne-am oprit la Lacul Caimanilor, zona reptilelor, crocodili caiman, broaște țestoase, șerpi anaconda și boa, iguane și alte șopârle, câteva poze, nu prea îmi plac reptilele, și am ajuns în Înălțimile Vulturilor cu exemplare deosebite de „Vulturi Pleșuvi” și „Vulturi Regali” , apoi la Casa Tucanilor, „Tucanii Uriași” , acele păsări din care cam o treime este ciocul lui imens, cioc bogat colorat în galben, negru, portocaliu, verde și roșu…

Voliera cu Papagali, mai întâi „Ara Azul” , Papagali Ara în diferite nuanțe de albastru, apoi o întreagă crescătorie. A urmat ceva foarte gingaș, Casa Fluturilor, cu mulțime de fluturi mai mici sau mai mari, unii chiar foarte mari, apoi Voliera Bufnițelor și în final Grădina Cazuarilor, păsări australiene de culoare neagră, verișoare cu Emu, puțin mai mici.

Înainte de ieșire este amenajată Întâlnirea cu Papagalii, care bogat și diferit colorați zboară liberi printre vizitatorii ce îi pozează, se pozează sau sunt pozați cu sau fără papagali. Este o zonă agitată și gălăgioasă, dar plăcută, deconectantă…

Am trecut pe la o Fântână, prea multă liniște după agitația de la papagali, și după circa două ore și jumătate de plimbare, timp suficient pentru noi ca să-l vedem bine, ca să pozăm și să admirăm exemplarele prezente în parc, plecam la al doilea obiectiv din acea zi. Mi-a plăcut acest parc amenajat într-o pădure tropicală, erau plăcuțe și cu denumirea arborilor sau florilor, la un moment dat aleea merge chiar prin ea, pur și simplu uiți unde te afli…

Am plecat pe jos la intrarea în Parcul Național Iguaçu, aflată la vreo 500 de metri. Urma să vedem din Brazilia Cascadele Iguaçu, de pe malul argentinian le văzusem…

Parcului Național Iguaçu, poate cel mai frumos și spectaculos parc național din lume, se întinde în două țări, în Brazilia circa 185 mii de hectare și în Argentina vreo 75 mii de hectare de pădure tropicală și subtropicală. Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, parcul argentinian din 1984, cel brazilian din anul 1986, cunoscut fiind mai ales prin Cascadele Iguazu, una din cele mai mari căderi de apă din lume.

În Brazilia este situat pe Road BR 469, Km 18, are site cataratasdoiguacu.com.br și este deschis zilnic între orele 9 și 17, timpul recomandat pentru vizită fiind de 2-3 ore. Noi am intrat în parc în jurul orei 15 dar am avut timp de vizitare, fără însă a mai cumpăra ceva…

Ne-am oprit la Centrul de vizitatori, la Casele de bilete, am achitat taxa de acces, 72 reali de persoană, am mers la Biroul de informare turistică și am plecat spre autobuzul turistic etajat ce aștepta să plimbe turiștii, prin parc, până la cascade. Pentru amatori se poate face turul parcului și cu elicopterul, așa cum a făcut @robert.

Traseul autobuzului de circa 9 km are patru stații, autobuzul oprește în fiecare… . Am coborât la Stația Piața Porto Canoas, terminalul liniei, unde am vizitat piața cu magazine, cu suveniruri, era și un restaurant și o cafenea dar și un punct de prim ajutor. Nu am stat prea mult, nu am servit nimic pentru că eram cam în criză de timp și nu știam cum ne încadrăm.

Am trecut și pe lângă Monumentul lui Santos Dumont, pionier în ale aviației, erou național în Brazilia, monument ridicat nu pentru aviator ci pentru implicarea aviatorului în decizia Braziliei ca terenurile pe care se află Cascada să fie expropriate și declarate de utilitate publică, pentru ca oricine să poată vedea aceste splendori.

Despre Cascadele Foz do Iguaçu voi spune și eu câteva cuvinte, începând cu legenda acestor cascade, o frumoasă poveste de dragoste și răzbunare.

Cascadele se întind pe circa 2.700 de metri, au peste 150 de căderi de apă cu înălțimi de la 60 până la 82 de metri, 19 din ele fiind mai importante, 5 căderi pe partea braziliană și 14 în cea argentiniană, malul brazilian oferind o amplă vedere de ansamblu asupra cascadelor.

De la Porto Canoas am mers pe o alee spre clădirea liftului nu înainte de a poza și admira cascadele de sus, se văd și cele de pe malul brazilian, Cascada Floriano ce se continuă cu Cascada Union. Am coborât cu liftul, eram doar noi doi, și am ajuns în partea de jos a Zonei Naipi, lume buluc aștepta urcarea cu liftul, noi am procedat în sens contrar și bine am făcut... Aici era un punct de belvedere și o platformă ce înaintează cam cinci metri deasupra râului și oferă imagini deosebite asupra cascadelor. La platformă erau mulți turiști, câteva poze și am mers la pasarela ce duce spre Cascada Santa Maria și oferă o frumoasă vedere asupra Cascadei Garganta del Diablo. Umiditate mare, vapori de apă, vânt, zgomot puternic, lume mai puțină, deja grupurile de turiști se retrăseseră. Pe partea argentiniană Garganta del Diablo este faimoasă pentru volumul impresionant de apă, nu mai puțin impresionant este saltul Santa Maria de pe partea braziliană, căderea în neant și vertijul sunt protejate de o pasarelă îndrăzneață. De aici am parcurs cei 1,5 kilometri pe drumul numit Trilha das Cataratas urcând mereu pe alee dar și pe scări și ajungând la punctul final, a treia oprire cu autobuzul numită Parada Senda de las Cataratas, vizavi de frumoasa clădire Belmond Hotel das Cataratas.

Majoritatea turiștilor opresc aici și coboară pe traseu, apoi urcă cu liftul și ajung la punctul final al autobuzului Porto Canoas. Noi am preferat să mergem în sens invers și bine am procedat, nu a fost aglomerație...

Îmi este greu să descriu cascadele, am pozat mult și am comentat mai mult la fiecare poză ca să vă puteți face o imagine despre frumusețile lor... De reținut ce a spus prima doamnă a Americii Eleanor Roosevelt când a văzut Cascadele Iguazu, „Sărmana Niagara!” .

Partea braziliană îți oferă o mai mare perspectivă asupra lor, cea argentiniană te fac să le simți pulsul, să le simți vibrațiile, să fii aproape de ele, să le trăiești... Mergeam pe traseu și le vedeam pe malul argentinian, le știam care sunt..., datorită mulțimii de panouri explicative de pe malul argentinian, nu am înțeles de ce pe malul brazilian nu erau explicații, dacă nu mergeai în Argentina nu știai ce vezi de aici!? Cel mai bine este să mergeți întâi în Argentina, apoi în Brazilia și le vedeți în toată spendoarea lor, sunt minunate...

Am revenit la intrarea în parc, nu prea mai erau turiști, trecuseră mai mult de 2 ore de când plecasem de acolo, casele de bilete erau închise demult, parcul se vizitează până la ora 18 pentru a prelua toți turiștii. Am mers cu Autobuzul 120 în oraș, la terminalul de autobuze, oră de vârf în orașul Foz do Iguaçu, oraș mare, al cărui site este iguassu.com.br, o pauză la Supermarket Muffato, cu multe și diferite produse, la prețuri bune și de aici la hotel.

A fost o zi frumoasă, o zi în care am văzut două parcuri unice, o zi de care o să-mi amintesc mereu!!

---

VIZUALIZĂRI: 910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI