Creație divină

TIPĂREȘTE

De multe ori m-am convins cu proprii ochi, că natura este de departe cel mai mare arhitect din lume. Creațiile ei sunt inegalabile. Măreția, frumusețea acesteia sunt lucruri spre care omul doar tinde, fără a reuși vreodată să le atinga cu desăvârsire.

Ei bine astea fiind zise mi-am doarit extrem de mult ca la vizita naostră prin Brazilia să ajungem și la lanțul de cascade de la Iguazu. Nu sunt cele mai mari din lume ca Niagara ori Victoria, dar mulți cunoscători care le-au văzut pe toate le declară cela mai spectaculoase. Păi bine atunci hai să le vedem si noi! Zis și făcut!

După aventurile prin junglă urma să descoperim alte minuni naturale, dar de data asta într-un cadru muuuult mai organizat. Am ales să mergem în localitatea Foz de Iguazu din Brazilia de unde să putem vedea renumitele cascade.

După cum spuneam anterior plecarea de la Manaus a decurs cu mici peripeții, iar cu numai câteva săptămâni înainte de zbor, acesta ne-a fost devansat de la ora 18, la 15.30. Această schimbare inopinată ne-a cam dat puțin peste cap programul. Am pierdut o vizită în junglă la o așezare de băștinași, dar m-a și costat suplimentar transferul privat pe care am fost obligat să-l organizez. Dar ce-ar fi viața fără peripeții.

De data asta aveam zbor cu Latam Chile, de la Manaus la Sao Paulo și de acolo la Iguazu. Patru ore a durat zborul până la Sao Paulo si de data asta a decurs fără incidente, turbulențe sau alte lucruri neplăcute. Aici am avut parte de o escală destul de lungă de aproximativ patru ore jumătate. La 12,30 noaptea ne-am îmbarcat în sfârșit într-o altă aeronavă a companiei Latam Chile care ne-a dus cu bine la destinație. Am aterizat la ora 2 noaptea.

Pentru sejurul la cascadele Iguazu am ales să stăm două nopți la un hotel pe partea braziliană. Doar că din cauza orarelor de zbor total nepotrivite am petrecut în această zonă în total doar 27 de ore. Am aterizat la două dimineața și am plecat a doua zi la 5 dimineața.

Ce să faci mai mult în cele 27 de ore, care includeau evident și două jumătăti de noapte, timp destinat evident somnului? Majoritatea celor care au fost în zonă mi-au spus că este ideal să vizitezi cascadele Iguazu și de pe partea braziliană și de pe partea argentiniană. Ok, i-am întrebat se pot face aceste vizite într-o zi??? Da, a fost răspunsul, dar e foarte obositor. Noi fiind deja destul de obosiți, după noapte de pomină petrecută în junglă și după zborul destul de lung, am ales să renunțăm la vizita cascadei, de pe partea argentiniană.

Se spune că 80% din peisaj, respectiv cascadă este pe partea argentiniană, iar doar 20% pe partea braziliană, parte care este mult mai frumoasă. Ce să fac, să mă mulțumesc cu 20%? Voință aveam, dar nu mai aveam putință. Ei atunci mi-a venit o idee, ce-ar fi să-mi mai îndeplinesc un vis, zborul cu elicopterul. Așa voi putea admira și întregul ansamblu de cascade de pe ambele părți ale graniței argentiniano-braziliană. S-a dovedit a fi o idee excelentă. Am zburat cu elicopterul și am admirat aceste minuni ale naturii si dintr-o altă perspectivă.

Rezervarea biletelor pentru zborul cu elicopterul am făcut-o din țară cu ajutorul platformei getyourguide, care si de data asta s-a dovedit atât utilă, cât si de încredere. Biletul de elicopter pentru un zbor de numai 10-15 minute a costat 480 BRL, aproximativ 500 de lei de persoană. Erau si alte opțiuni mult mai scumpe, în care zborul ar fi durat o oră, dar pentru noi era de-ajuns.

Ne-am trezit pe la opt dimineața, am consumat un mic dejun delicios, dar si consistent la hotelul la care eram cazați apoi am comandat un Uber ca să ne ducă la intrarea în Parcul National Iguazu. De fapt am comandat două mașini noi fiind 5 persoane. Drumul până în parcul Național a durat 5-7 minute si a costat doar 10 BRL. Destul de convenabil.

Cu toate că eram cu burțile pline, fiind o vreme superbă afară, am ales mai întâi zborul cu elicopterul. Pentru această experiență am optat doar eu și cu fata mea. Aici la intrarea în parc se află pe partea stângă, aerodromul. La intrare există o sală de așteptare foarte modernă, cu un bar și un magazin de suveniruri. Zborul cu elicoterul se efectua zilnic între orele 9-17, dar doar dacă era vreme favorabilă. Voucherul pe care îl aveam de la getyourguide avea trecută doar data zborului, iar zborul se efectua după principiul primul venit, primul servit.

Am mers la ghișeu și am arătat voucherele achiziționate. Ne-au întrebat naționalitatea și numărul de kilograme. Asta evident pentru echilibrarea elicopterului. Mai mult de 15 minute nu am avut de așteptat și am fost invitați să ne suim în elicopter. Unii veneau, alții plecau, totul era la foc continuu, scuzați cacofonia. Împreună cu noi s-a mai urcat doar o fată singură. De fiecare dintre pasageri avea grijă un membru al aerodromului. Am fost îndrumați fiecare pe ce parte să ne urcăm și ne-au verificat și centurile dacă sunt închise corect. Toți aveau căști și chiar mă așteptam să primim și noi, dar de data asta nu a fost cazul.

Sincer aveam ceva emoții, dar așa de lin e zborul cu elicopterul că și dacă vrei și tot n-ai nicio emoție. Exact așa cum zicea și colega doinafil la zborul cu balonul, parcă vroiam niste adrenalină, să se întâmple ceva. Mai glumim și noi și ne arătăm viteji, după ce am scăpat! =))

3-4 minute am zburat deasupra pădurii, până am ajuns la cascade. Aici deasupra cascadelor ne-a învârtit preț de vreo 5 minute și am putut să le admirăm și să le fotografiem din toate unghiurile. Perspectiva de a le admira de la înălțime este absolut fabuloasă si o recomand oricui ajunge prin zonă. Știu, nu durează mult, dar este extrem de emotionant și îți vei aminti toată viața de asta. Apropo sexul durează mult, ca nici nu mai știu? =))

Atât la urcarea, cât si la coborârea din elicopter am fost pozați, respectiv filmați de niște angajați ai aerodromului, iar la ieșirea din complex eram deja așteptați cu un album foarte frumos pe care l-am achiziționat contra sumei deloc neglijabile de 150 de reali. Dar e făcut profi, așa că a meritat.

Am văzut și admirat cascadele de pe ambele părti, acu unde mai merem? Chiar vis a vis de aerodrom este un mini grădină zoologică, cu multe pasări exotice. Intrarea costă 45 de reali de persoană. Tot eram prin zonă , așa că ne-am hotărât să o vizităm.

Parque das Aves este o mini gradină zoologică foarte frumoasă, dar și foarte îngrijită. Aici am admirat o mulțime de păsări exotice, dar și multe specii de fluturi, reptile chiar și șerpi.

Astfel am admirat deosebita pasăre tropicală tucan cu nasul mare și portocaliu, seriema cu picioare roșii, marea egretă, grațioasele flamingo, iar punctul maxim de atracție au fost papagalii jucăuși multicolori, dar și foarte gălăgioși. La unele dintre aceste frumoase pasări aveam permis accesul, chiar în habitatul lor. O vizită interactivă. Evident că nu aveam voie să-i atingem sau să-i hrănim!

Acest parc întins pe câteva hectare ne-a delectat vreo două ore, cu multitudinea de păsări exotice multicolore. A fost ca un pansament pentru suflet. Evident că am fi preferat să le admirăm în natură, dar nu a fost posibil. Oricum sunt create condiții foarte bune, în această pădure tropicală, în care este construit parcul.

Bonus a fost pentru noi, admirarea unui șarpe anaconda, despre care am auzit atâtea povești înfiorătoare în jungla amazoniană.

Încărcați cu energie după atâtea experiențe frumoase, am purces la drum spre obiectivul principal al zilei, respectiv cascadele Iguazu.

La intrarea în parc este construită o foarte mare și frumoasă autogară. De aici ai posibilitatea să iei un autobuz , doar pentru partea braziliană a parcului sau unul care să te ducă până în Argentina, ca să treci granița și să vezi lanțul de cascade Iguazu si din altă persepctivă. Noi alesesem deja doar vizitarea părții braziliene, așa că ne-am păstrat opțiunea inițială.

Bilete am achiziționat rapid contra 80 de reali de persoană, apoi ne-am pus la o coadă de câteva sute de persoane (sute, da ați auzit bine) pentru a ne urca în autobuzele care circulau spre destinatia fiecăruia. Majoritatea autobuzelor erau etajate, dar la noi am avut „norocul” să vină unul normal. Cu toate că frecvența lor era foarte ridicată, cam la 5-10 minute nu am mai așteptat după cel preferat. În aproximativ un sfert de oră am ajuns în zona cascadelor.

Aici intri într-o pădure tropicală, unde ai amenajate o mulțime de pasarele metalice pe post de puncte de observație, dar și de fotografiere, ultima din pasiunile omenirii. Chiar la intrare am fost asaltați de coati, niște animale foarte drăguțe, cu un simț olfactiv foarte dezvoltat, care căutau prin gențile tuturor turiștilor după mâncare. Din nefericire nu aveam decât apă la noi, așa că s-au declarat destul de dezamăgite de noi.

Apoi am luat scările în piept pentru a admira impresionantul lanț de cascade. Acestea sunt considerate pe bună dreptate cel mai mare lanț de cascade din lume. Ele despart râul Iguazu în râul Iguazu superior și râul Iguazu inferior, acesta fiind un afluent al cunoscutului fluviu Parana, cel care desparte Paraguay de Brazilia. Cascadele sunt formate din 270 de căderi de apă, situate pe o lungime de 2,7 km, având o înălțime variabilă între 82 și 62 de m. Alături de cascada Niagara împărțite de Canada și Sua și de cascada Victoria din Zambia, cascadele Iguazu sunt cele mai celebre din lume. Dacă cascada Victoria este cea mai mare, lanțul de cascade Iguazu este cel mai lat și se spune și cel mai frumos.

Pe cărările parcului național erau deja o mulțime de persoane, iar pe pasarelele destinate admirării peisajului nu mai aveai loc să arunci un ac, de atâtea selfie-uri. Evident noi suntem învățați cu așa ceva, cu aglomerația firește, așa că ne-am făcut loc destul de repede în față.

Impresionantă această Gargantua do Diabo așa cum e denumită de localnici. De altfel fiecare această cădere de apă are câte o altă denumire. Am urcat si am coborât la scări de ne-au lăsat genuchii. Am admirat cascadele din toate unghiurile posibile, am admirat curcubeul, ne-am dat coate cu alții ca noi. Ne-am lăsat și stropiți de vaporii de apă de la cascadă. Era o zi destul de călduroasă. Mulți erau cu ditamai pelerinele de ploaie. Clar nu se udau, nu erau stropiți de picăturile de apă, dar eventual transpirau. Nu i-am înțeles deloc. Se feresc unii de apă.......

Lanțul de cascade Iguazu este un loc sublim, una din multele minuni ale lumii. Dacă aveți posibilitatea să ajungeti aici, nu le ocoliți! De altfel după statuia Cristo Redentor de la Rio de Janeiro, aici am întâlnit cei mai mulți turiști. Este o adevărată industrie aici, totul e foarte bine organizat.

După vreo 3-4 ore de admirat cascada ni s-a făcut fomică! Era deja după amiază. Am ales să încercăm si transportul public. De la cascade la autogară am luat un autobuz supraetajat, iar apoi un autobuz normal până la hotel. Biletul la autobuz costa 3,5 reali de persoană și se cumpără direct din autobuz de la o taxatoare cum era si la noi pe vremuri. Având în vedere că uberul ne-a costat doar 10 reali, clar era mai convenabil cu mașina.

Ne-am schimbat, am făcut un duș și apoi am plecat spre centrul orașului cu o destinație clară în minte, respectiv Churrascaria locul unde mănânci mai multe tipuri de fripturi. Doar eram înfometați. De altfel se spune că cel mai bine se mănâncă în sudul Braziliei și pot confirma că așa a fost. Mai multe voi povesti în articolul destinat restaurantului, ce m-a impresionat.

Foz de Iguacu este un oraș destul de îngrijit. Chiar mi s-a părut cel mai curat, din tot ce am văzut noi prin Brazilia. Poate contează și oamenii din sud sau poate pentru că este un orășel extrem de turistic. După ce ne-am pus burta la cale, ne-am plimbat un pic prin oraș si am vizitat si catedrala acestuia. Și aceasta impresiona prin simplitate, așa te simți cumva mai aproape de Dumnezeu. Părerea mea.

27 de ore am petrecut în Foz de Iguacu, din care vreo 10 le-am dormit. Merita încă o zi de stat aici, dar mai aveam multe de văzut și făcut si timpul era din nefericire limitat. Mai aveam în plan pentru seară vizita la Tres Frontieres, locul unde se întâlnesc trei țări, Brazilia, Argentina și Paraguay. Dar oboseala si-a spus cuvântul și am preferat să ne culcăm devreme, pentru că urma iar o zi grea, transferul la următoarea noastră destinație, la Morro de Sao Paulo.

---

VIZUALIZĂRI: 1446 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI