Stara Zagora, un oras verde ce se mandreste cu istoria lui

TIPĂREȘTE

Am mai povestit o data cum am ales orasul, va mai spun o data ca poate nu ati citit articolul respectiv, am cautat un loc in Bulgaria, nu litoral, care sa fie cam in centrul tarii si de unde sa poti avea directii de deplasare spre diverse obiective asa incat catstigator a iesit Stara Zagora. M-am uitat si pe AFA si am citit un articol scris de @irinad, “Stara Zagora, oraşul teilor, al străzilor drepte şi al poeţilor” vezi impresii asa este numit orasul, si mi s-a parut ca este locul perfect pentru cateva zile de relaxare.

Si am ajuns in perioada cand teii incepeau sa infloreasca si sa umple cu mirosul lor tot orasul.

Cazarea am ales-o tot datoria Nadinei, sa fie in zona pietonala. Tot la acest articol scris de ea am sa va trimit in continuare pentru a citi cate ceva despre istoria locului, asa ca daca veti aprecia articolul meu insa pe al ei nu l-ati citi, puteti da o fuga, este mult mai tipicara decat mine.

Chiar daca am stat 4 nopti in Stara Zagora, nu se poate spune ca l-am vizitat asa cum ar fi trebuit, ca despre vizitat muzee, biserici, nici pomeneala, ne-am bucurat de cateva obiective parcurse in plimbare si despre care am sa spun cateva cuvinte aici:

Zona ce include Opera, Teatrul Dramatic, Palatul de Justiţie si ruinele orasului antic Augusta Ulpia Traiana, era zona cea mai apropiata de locul unde eram cazati noi, de fapt de unde era garajul vedeai spatele coloanelor orasului antic.

Si noua (eu si sotulului meu) ne-a placut sa coboram si sa calcam pe pietrele ce au in spatele lor o adevarata istorie, si sa ne imaginam cum era atunci.

Unul dintre obiective mi-am dorit sa il vad, nu de alta, dar pentru localnici reprezinta un simbol, “Memorial aparatorilor de la 1877” si este luptatorilor din razboiul ruso-turc 1877-1878. Monumentul este vizibil de departe, fiind asezat pe un mic deal, pana la el insa fiind de urcat ceva trepte. Recunosc insa ca am urcat doar pana in dreptul soldatilor. La baza acestui monument sub forma unui steag se afla statuile a sase soldati si un ofiter ce reprezinta bariera impotriva inamicilor.

Cautand ceva informatii despre acest simbol am citit urmatoarele: “În veșnică pază în fața bannerului stau figurile a șase voluntari și un ofițer rus. Ele reprezintă bariera de netrecut care a descurajat hoardele ostile ale lui Suleiman Pașa la salvarea steagului, precum și șase dintre unitățile de voluntari care au format ulterior viitoarea Armată Bulgară. Designul focului etern este în formă de baionetă care este o alegorie a admirației față de isprava celor care și-au dat viața pentru libertate.

Zidurile memoriale spun povestea traseului Steagului Samara din momentul în care a fost înmânat la Ploiești, România, la 6/18 mai 1877, până la bătălia eroică și epică în apărarea Starei Zagora din 19/31 iulie 1877.”

Rolul acestor locuri este de a pastra vie istoria si pot spune ca m-am bucurat ca am ajuns sa vad acest memorial mai de aproape, de aici pot spune ca se vede frumos si orasul. Nu am urcat insa si treptele care duc chiar la baza memorialului pentru ca ne latra de zor un catel si am zis ca este mai bine sa nu il provocam.

In plimbarea noastra am ajuns si langa complexul arhitectural „Muzeul Religiilor” , numai ca fiind trecut de ora 18.00 era inchis, am inteles insa ca este un loc pretuit mult de locuitorii orasului fiind un loc de cult unic, aici s-au gasit vestigii vechi margand pana in secolul IX inainte de Cristos, ramasite din epoca fierului, un sanctuar dedicat calaretului trac, o biserica cimitir crestin si un templu musulman.

In Stara Zagora se gasesc o multime de case ce au apartinut unor personalitati, casele fiind frumos amenajate la interior din cele vazute pe net, insa puteau fi vizitate doar cu programare, asa incat avand in vedere ca nu prea stiam cum ne va fi programul am zis ca nu.

Singura casa la care am ajuns insa (doar in exterior pentru ca si aici trebuie programare) a fost casa lui Geo Milev, unde se ajungea relativ usor, se afla in apropierea unuia dintre capetele pietonalei (noi in ziua respectiva trebuia sa ajungem in celalat capat sa luam masa de pranz (o sa va povestesc si despre asta) si spre ora pranzului se anunta 90% ploaie, noi speram macar sa ajungem la restaurant, de acolo nu mai conta, stateam pana statea si ploaia.

Am intrat si intr-o biserica, si asta deoarece se afla in drumul nostru, am vazut (doar la exterior Muzeul regional de istorie in apropierea caruia se afla si centrul de informare turistica) si as vrea sa spun ca aceasta vizita a noastra in zona a fost mai mult de relaxare, mai mult timp am petrecut in parc, si pot spune ca au parcuri multe, cu multe banci, locuri pentru copii si multe statui.

Parcul aflat in zona pietonala este unul relaxant, o sa il vedeti si in poze, insa parcul cel mai intins din Stara Zagora este parcul “Mitropilit Metodiy Kusev” sau mai pe scurt, asa cum il cunoaste toata lumea, parcul Ayazmoto, intins pe circa 320 hectare si care este considerat unul d ntre cele mai mari sim ai frumoase parcuri din Bulgaria.

Stiam ca este intins, dar nu m asteptam sa fie atat de intins. Dupa amiaza (in ultima zi acolo), dupa ce ne-am odihnit putin si am vazut clar ca ploaia ne lasa in pace, am zis sa dam o tura si prin acel parc, asa ca mi-am luat sotul de toarta, si am ales sa ajungem acolo pe una dintre stradutele aflate in apropierea casei, nu cred ca se fac mai mult de 10 minute pana acolo, si chiar si aceasta strada era minunata, cu un culoar verde pe mijloc, pe unde e puteai plimba si odihni, fiind banci. Si am intalnit si o statuie draguta, o sa o veti in poze.

In final totusi nu ne-am plimbat foarte mult prin parc pentru ca am realizat ca am fi avut nevoie de vreo 2-3 ore (lejer) ca sa ne plimbam asa cum ar fi meritat acest parc. Este insa atat de frumos si din ce am vazut, de la copii si pana la varstnici ii regasesti in zona.

Tot aici in zona parcului ar fi trebuit sa putem vizita si gradina zoologica, insa din cele spuse de gazdele noastre, acum era inchisa.

Am mai fi vrut sa vedem si fabrica de bere pentru care nu am facut rezervare, aceasta fiind posibila doar pentru duminica, insa cum mai am inca amintiri din trecut cu o fabrica de bere din Austria, vizitata in 2001, ma consolez cu ideea “ai vazut una, le-ai vazut pe toate!” stiti cum e: “Vulpea cand n-ajunge la struguri zice ca sunt acri!”

Ca o concluzie generala, Stara Zagora este un oras unde va puteti opri macar pentru un weekend daca nu mai mult si nu va va dezamagi.

Alegeri intelepte va doresc si sa ne auzim de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI