Skopje, o plimbare prin oras în ultima zi a anului

TIPĂREȘTE

In ultima zi a anului, dimineata am facut un tur de oras alaturi de ghida noastra Iadranka.

Autocarul ne-a preluat din fata hotelului Panoramika Design si ne-a lasat sus pe deal la portile fortaretei Kale. Este primul obiectiv de vizitat din lista pregatita de Iadranka, gândita ca apoi sa mergem pe jos din punctul cel mai de sus pâna în centrul vechi. Am intrat fara a plati bilet, a vorbit Iadranka cu personalul de la poarta dar oricum preturile sunt accesibile pentru noi.

Despre fortareata Kale se presupune ca ar fi fost construita pe la mijlocul secolului al VI-lea îen, ca locul ar fi fost locuit chiar si în epoca neolitica si epoca bronzului. S-au gasit înscriptii în limba latina si cercetatorii au tras concluzia ca aici a fost si o asezare romana Skupi si care a fost distrusa complet la cutremurul din anul 518. Fortareata a fost reconstruita, refacuta de mai multe ori în timpul Imperiului Bizantin, apoi în timpul ocupatiei otomane ce a durat 500 de ani.

În zilele noastre zidul exterior este refacut integral pe toata lungimea fortaretei inclusiv turnurile. Ca orice fortareata zidurile exterioare au creneluri, turnuri în zonele strategice pentru supravegherea împrejurimilor. De sus se vede orasul pe toata întinderea lui, în partea dreapta se vede silueta stadionului orasului iar în departare se zareste silueta Crucei Milenium numita asa pentru ca a fost construita pentru a marca anul 2000. Din pacate o pâcla pluteste deasupra orasului si toate obiectivele sunt estompate, din cauza poluarii zice Iadranka.

De aici am coborât pe o strada ce trece pe lânga o zona verde spre moscheia Mustafa Pasha, e foarte aproape, am mers putin, usor pentru ca drumul coboara într-o panta lejera. E luni, ultima zi din an si e slujba la moschee, nu e timp de asteptat sa se termine slujba pentru a putea fi vizitata. Am ascultat câteva explicatii date de ghida: moscheia e una dintre cele mai importante din tara, are un minaret înalt de vreo 42 de metri aproape vizibil din orice parte a orasului daca aerul este curat. În moscheie se afla mormântul lui Mustafa Pasha. Usa de la intrare în moscheie este protejata (probabil doar pe timpul iernii) de o prelata de culoare verde, acum ridicata si prinsa cu doua cureluse pentru a putea sa intre credinciosii.

De-o parte si de alta a intrarii se afla doua rafturi pe care se aseaza încaltamintea, înca nu s-au umplut rafturile semn ca slujba e abia la început. Deasupra usii e o înscriptie în binecunoscuta caligrafie araba. Arcadele sunt împodobite cu modele în culoarea albastra si o informatie ce arata politica de stat, moscheia a fost restaurata cu banii Turciei.

Usor lateral fata de intrare e o fântâna de marmura cu mai multi robineti si scaunele tot din marmura, deasupra e un acoperis. Indiferent de anotimp, credinciosii se aseaza pe scaunele si se spala temeinic pe picioare dupa ce s-au descaltat de pantofi si ciorapi si la final se spala pe mâini. Am asistat la acest ritual dar nu am facut nici o fotografie pentru a nu tulbura ritualul de curatenie.

De la moscheie am coborât usor, pe o strada cu pavaj cubic, spre zona veche, am admirat aranjamentul cu plantele în doua culori ce rezista si iarna, apoi fântâna cu butoaie si pestisori colorati în ea. Traseul a continuat pe la biserica Holly Saviour/ Saint Sauveaur, nu mai stiu denumirea exacta, din secolul 14 si este cea mai veche si bine conservata biserica din Skopje, a fost restaurata la începutul secolului 20 si cum e luni, bineînteles ca complexul muzeal e închis. Iadranka îsi intra în rol si ne da câteva informatii: iconostasul bisericii este sculptat în lemn, lung de 10 m si înalt de 7 m, între anii 1817-1824, artistul se numeste Petre Filipovski Garkata, si a fost ajutat de grupul sau de « tajfa » (artizani). Este exceptional lucrat, dantelaria în lemn este deosebita si are scene pictate din vechiul si noul Testament. În centrul curtii dar lateral este sarcofagul revolutionarului macedonean Goce Delchev (1872-1903). Cladirile adiacente formeaza Institutul national de conservare si muzeul dedicat vietii si activitatii acestui revolutionar.

De aici ne îndreptam spre partea comerciala a vechiului Bazar, pe stradute înguste cu magazine mici de-o parte si de alta, cu tot felul de suveniruri, magazine cu bijuterii din aur si perle (dar noi deja cumparasem cu doua zile în urma perle din Ohrid), cu haine si alte diverse obiecte. Nu am rezistat si am luat doua miniaturi cu lampa lui Aladin si o râsnita de piper si am platit în euro. Toti micii comercianti primesc plata si în euro si dau si rest tot în euro. Deasupra acoperisurilor cladirilor din bazar se vede minaretul moscheii Mustafa Pasha.

Un manechin în uniforma de soldat cu tinichele atârnate pe piept pe post de decoratii si cu un steag cu niste simboluri de trista amintire, secera si ciocanul, sta de straja în fata unei pravalii cu haine si covorase tesute, alaturi de un hotel de 3 stele Old Konak. Pe stradute ne amestecam cu alti turisti sau cu populatia locala macedoneni, albanezi sau musulmani sau combinatii între ele.

Ajungem la fostul han Suli An, un han construit în secolul 15 ce era foarte solicitat. În zilele noastre aici se afla Muzeul vechiului bazar si în curtea fostului han, pe o latura functioneaza si un mic restaurant. Am dat un tur si pe la baile turcesti Daut Pasha Haman, o cladire cu 13 cupole dar eu nu am reusit sa numar decât 10! Orasul s-a aflat sub ocupatie turceasca timp de 500 de ani si e normal sa gasim moschei, cladiri cu diverse utilitati tip turcesti. Azi, aici se afla Galeriile de arta Nationala a Macedoniei si cum e luni, bineînteles ca e închis. Din pacate, din cauza programului foarte încarcat nu am putut dedica alta zi pentru turul de oras.

Autocarul ne-a preluat din vechiul bazar si ne-a lasat la capatul bulevardului principal pentru a merge la pas si a putea admira tot centrul orasului. Dupa cutremurul din 1963 care a ras centrul orasului s-au construit cladiri în stil comunist, adica urâte, gri si triste. Guvernul a pus în aplicare un proiect de refacere a axei principale, un proiect pe 4 ani 2010-2014, cu un împrumut de la Banca Mondiala în valoare de opt sute milioane de euro. Au transformat, cu ajutorul marmurei de la o cariera din tara, în stil baroc toate cladirile anoste si au mai construit si altele, totul pentru a atrage cât mai multi turisti. Un stil baroc exagerat, as zice, cu multe statui pe fatadele cladirilor, la fiecare intersectie e un grup statuar, fiecare macedonean ce a însemnat ceva în viata tarii are statuie, fie revolutionar ce a luptat pentru libertatea tarii de sub jugul otoman, fie om de stiinta, fie om de cultura.

Iadranka ne-a zis ca împrumutul a fost deja returnat, greu de crezut nu-i asa, dar a zis ca la ei nu e coruptie, nu se da plicul cu bani prin institutiile tarii sau spitale. Adevar sau patriotism?

Am întâlnit si un grup statuar dedicat Maternitatii, un frumos omagiu adus femeii si miracolului nasterii. Lânga Podul de piatra e un grup statuar dedicat Sfintilor Cyril si Methodius, sfinti importanti pentru macedoneni. Plimbarea a continuat pe malul stâng al râului Vardar ce trece prin centrul orasului, e o alee pietonala si pentru biciclisti, ne tinem dupa ghida, daca cumva ne pierdm de grup cautam reperul: o sorcova tipic româneasca pe care Iadranka o tine ridicata… muzee, sedii de diverse utilitati, ministere, poduri cu felinare si statui, de-a lungul râului între poduri sunt iar statui, ce e prea mult strica!

Trecem pe podul Culturii pe malul celalalt si ne întoarcem spre piata Macedoniei. Pe râu sunt ancorate doua corabii ce functioneaza ca restaurante.

Piata Macedoniei este dominata de statuia ecvestra a vestitului comandant de osti Alexandru Macedon si de Podul de piatra ce trece peste râul Vardar. Trec peste informatiile primite despre Alexandru Macedon (ca a murit tânar la numai 32 de ani, în Babilon în anul 323 îen de o boala rara, se fac speculatii chiar si în ziua de azi), despre Macedonia, despre sentimentul lor ca fac parte din vechea Macedonie, despre denumirea tarii, despre conflictul cu Grecia, cu faptul ca populatia nu e de acord cu noua denumire de « Macedonia de nord ». Ne multumim sa fim turisti.

Din Piata Macedonia ne îndreptam spre strada Macedonia, o strada pietonala cu magazine multe si cafenele cochete si iar statui, începe cu un patriarh al bisericii macedonene, un cersetor, un roker si un lustragiu. Am facut sute de fotografii si a trebuit sa fac o selectie dura pentru a ma încadra în cele 60 permise pentru a ilustra ceea ce am vazut.

Ajung la o intersectie, vad si autobuze rosii etajate, trec strada si continui drumul spre Memorialul Maica Tereza. O statuie cu mâinile împreunate, de culoare neagra ne saluta, e Maica Tereza, nascuta în Skopje (1910-1997) dar activitatea ei s-a desfasurat printre saracii din India. Aceasta casa cu un design modern s-a construit pe locul unei foste catedrale catolice ce s-a darâmat la marele cutremur din 1963. Muzeul e închis dar se poate vizita curtea interioara, fântâna decorativa, cladirea în ansamblu e deosebita, pe o latura e o cruce mare, dedesupt e un fel de foisor, coltul cladirii e in trepte în partea de sus si în evantai în partea de jos, iar pe latura din spate la etaj e o fereastra în relief cu ochiuri în 5 laturi si grilaj de inox deasupra, interesanta viziune a arhitectului. Alaturi se construieste o noua biserica.

Ne întoarcem în Piata Macedonia, privim spre Arcul de Triumf o constructie cum altfel decât alba, locul ales nu e prea fericit, e înghesuit între cladiri nu are aer sa respire. Spiritul sarbatorilor se vede la un stand din piata unde un Mos Craciun asculta dorintele copiilor. Alaturi e restaurantul Terrazza unde vom gusta ceva. Iadranka ne spunea ca salariul minim este de 200 euro si ca cheltuielile cu traiul zilnic costa în jur de 150-160 euro lunar si ca unei familii cu copii nu-i este usor sa se descurce. Cu toate acestea restaurantul este destul de plin, fiind la un pas de a nu gasi locuri libere.

Ne-a preluat un chelner tânar si totul a decurs bine. Am luat fiecare câte o ciorba de vacuta 150 MKD, salata Cesar 200 MKD, focaccia 60 MKD si bineînteles celebra lor rakia 80 MKD adusa în paharele mici. Plata s-a facut în euro la paritatea aproximativa 1€= 60 MKD.

Pentru ca mai aveam timp la dispozitie am facut o vizita în mallul orasului GTC Shopping Center, e alaturi de supermarketul alimentar Ramstore. Sunt reduceri de preturi, reale! si aici am platit cu cardul. Ïn piata am vazut si vânzatori de castane coapte, le coceau pe loc în fata cumparatorilor.

Ziua se încheiase, ne îndreptam spre hotel pentru odihna si pregatire pentru seara festiva de Revelion.

« Mergeti cu bine, cu sanatate, în vremurile care vor veni! » urare getica straveche.

---

VIZUALIZĂRI: 2489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI