Superba Spanie

TIPĂREȘTE

La începutul toamnei trecute am avut bucuria de a ajunge în această minunată țară și am constatat că are o arhitectura deosebită datorită stilurilor diferite de a construi, aflate în strînsă armonie, tribut al creștinilor, evreilor și arabilor, ultimii cu influiențe mai ales în sudul Spaniei.

În anul 2012 am călătorit la Barcelona și atunci mi-am zis, impresionată de frumusețea acestui oraș, că m-aș simții foarte fericită dacă aș vizita cât mai mult din această țară.

În această idee, anul următor am achiziționat un pachet turistic pentru restul Spaniei. însă am avut ghinion căci excursia nu s-a mai organizat din cauza numărului redus de turiști.

Așadar, anul trecut m-am gandit că ar fi momentul oportun să vizitez ceea ce mi-am dorit acum cinci ani. N-am îndrăzint să aleg o rută cu avionul gîndindu-mă la rateul meu de acum cîțiva ani.

Se pare că în parte și acum m-a urmărit ghinionul căci agenția de la care am cumpărat pachetul turistic m-a anunțat că excursia programată în cursul lunii august nu v-a avea loc, tot din același motiv-numărul redus de turiști- Așa că am fost nevoită să plec în excursie la începutul lunii septembrie.

Toate au fost bune și frumoase pînă aproape de ieșirea din țară cînd s-a defectat aclimatizare autocarului, motiv pentru care am așteptat 3 ore și jumătate pentru repararea acestuia. Această împrejurare nefastă a determinat ajungerea noastră la hotelul de lînga autostrada de pe lîngă Budapesta în jurul orei 2, a doua zi.

Însă lucrurile nu s-au oprit aici căci în apropirea hotelului unde urma să fim cazați, în apropiere de Barcelona, autocarul a avut o altă defecțiune tehnică, mai serioasă, astfel că a trebuit să ne deplasăm pe jos cu bagajele, aproximativ un km, pînă la hotel.

În fine, ultima defecțiune a autocarului a avut loc în Andora cînd un cauciuc s-a depresurizat, fiind necesară înlocuirea acestuia, lucru care a durat o ora și jumatate. De aceea turiștii au fost trimiși la cumpărături.

Așadar, după 4 zile de mers cu autocarul am ajuns în sfîrșit la Barcelona. Cazarea a fost asigurată la un hotel de 4 stele, destul de decent.

Dimineața, după un mic dejun copios ne-am deplasat cu un autocar oferit de o firmă spaniolă spre mănastirea Monsserat, aflată la aproximativ 50 de km de oraș, centrul rezistenței catalane Drumul pînă la mănăstire a avut loc pe o șosea impecabil construită care s-a derulat printre pini și un peisaj montan de o rară frumusețe. Ajunși aici am avut la dispoziție aproximativ o oră și jumătate pentru a vizita mănăstirea și împrejurimile acesteia. De data aceasta nu am văzut Madona Neagră pentru că am ajuns după ora nouă, ghida nefiind prea bine informată în legătură cu acest aspect.

Recomand vizitarea acestei mănăstiri pentru frumusețea și ineditul ei dar și pentru perspectiva minunată asupra peisajului din jur.

Întoarcerea noastră în Barcelona a fost îngreunată de o coloană imensă de mașini, determinată de un accident. La Barcelona ne-am oprit la Sagrada Familia unde intrau doar grupuri organizate, cu rezervare anterioară, împrejurare valabilă și la Grădinile Guel. De altfel aceste obiective nu erau incluse în program- la interior- Partea bună este că ni s-au explicat toate simbolurile catedralei, aflate la exterior. Așa că am fost foarte bucuroasă că am văzut atît catedrala cît și grădinile cu ani în urmă.

Am avut timp liber, 5 ore, în care am făcut cumpărături, ne-am plimbat pe @La Ramblas@, am luat prînzul și am vizitat celebra piață a Barcelonei, cu prețuri pe măsură.

În acest timp liber unii turisti au vizitat Sagrada Familia - de la ora 17- și casele Gaudi. La ora 19 ne-a așteptat autocarul care ne-a lăsat la hotel.

Pornind spre sudul Spaniei ne-am oprit la VALENCIA, al treilea oraș ca mărime al acestei țări. Aici am vizitat orașul artelor și științelor, de fapt un obiectiv dedicat artei și științelor. Orașul Valencia, în sine are multe grădini și palate căruia merită să îi dedicați cîteva zile. Noi am fost doar în trecere.

După cîteva sute kilometri de mers am ajuns la ALICANTE, oraș extrem de curat, cu mulți palmieri și clădiri moderne. Este una dintre stațiunile exclusiviste ale Spaniei. Aici se află Casttilo de Santa Barbara, o fortăreață construită inițial de cartaginezi care se vede din orice parte a orașului.

Popasul de noapte l-am făcut la Hotel Git Conquista de Granada, cochet de altfel.

Dimineața am vizitat COMPLEXUL ALHAMBRA. Acesta este format din patru secțiuni-fortăreața militară, Palatul Nazrid, Palatul de Vara Generalife și Palatul renascentist al lui Carlos al V -lea. Între ele se află o grădină, foarte bine întreținută. Zidurile au fost construite dintr-un amestec de lut roșu și piatră. Cel mai impresionant mi s-a părut Palatul Nazrid, construit de Yusuf I care constituie apogeul arhitecturii maure. Pînă la urmă tot acest complex a fost cucerit de regele catolic Frederico și soția sa Izabella. Costul biletului este de 20 de euro iar vizitarea complexului se face prin rezervare cu cel puțin 6 luni înainte de data fixată pentru vizită, cel puțin așa ne-a relatat ghida noastră. În interiorul complexului am avut ghizi spanioli, grupul nostru fiind împărțit în două.

După vizitarea complexului Alhambra ne-am deplasat la Marbella de unde am luat autobuzele spre GIBRALTAR.

Peisajul de pe stînca Gibraltaului este impresionant și spectaculos. Veți întîlni o rezervație a maimuțelor iar pe platou o moschee turceascâ și peștera Saint Michele. Aici ghidul nostru a fost un șofer englez, o persoană cu simț al umorului foarte dezvoltat. Acesta ne-a relatat că Gibraltarul, posesiune britanică este un obiectiv strategic, iar în preajmă se află și o flotă americană. Pînă la platou se ajunge cu niște minibuse, înguste. În zilele senine, de pe platou se poate vedea Africa. Noi nu am văzut-o pentru ca marea era agitată.

În jurul orei 21 am ajuns la un hotel cu 13 etaje numit Git Via Sevilla Mairena aflat în SEVILLA. Am fost cazată la etajul 11 care a oferit o ponoramă fantasică asupra orașului. În apropierea acestuia se afla și un mall, de unde am facut cumparături.

A doua zi, după un mic dejun bogat am ajuns în partea veche a orașului, în Piața Spaniei construită în stil maur, de o mare unicitate. Aici fiecare provincie era reprezentată prin mozaicuri. Aceasta avea poduri și o fantînă arteziană, în jurul căreia seara se dau spectacole de flamengo.

Pe jos ne-am deplasat la Catredala din Sevilla, de o mare grandoare și bogat ornamentată. Aceasta are un altar din aur - s-a folosit pentru realizarea acesteia o tonă de aur...

Catedrala este imensă, cred că printre cele mai mari din lume și nu te lasa indiferent. Ora de deschidere este 11 iar costul unui bilet de intrare este de 11 euro. Prin una dintre ieșiri se ajunge la turnul Giralda iar prețul biletului este de 5 euro.

Turnul Giralda este ultima reminescență a distanstiei Almohad și a sevit ca minaret pentru moscheia care a fost construită pe locul catedralei. Turnul este înalt de 98 de metri, are 25 de clopotnițe și se termină cu o giruetă.

Urcarea în turn se face pe o rampă iar pe vrema califatului se folosea un cal pentru a ajunge în vîrful turnului de unde se făcea chemarea la rugăciune. Din vîrful turnului, priveliștea ce se înfățișeză ochilor vă vor răsplăti efortul urcării.

Imediat, la est de catedrală se află cartierul evreiesc iar vis-a-vis se află Real Alcazar, un palat construit în stil maur care este și în prezent reședința temporară, de vară a regelui Spaniei. Cozile sunt imense la ambele două obiective turistice și nu cred ca vă ajunge o zi pentru vizitarea acestora.

În jurul orei 14, cu autocarul ne-am deplasat la CORDOBA. Cînd am coborît din autocar am avut senzația intrării într-un cuptor - erau 40 de grade. Acolo ne aștepta Mesquita, o moscheie ale cărei arcade au formă de potcoavă, ce dau senzația de infinitate...

Fiecare dintre cele 824 de coloane este diferită așa cum sunt și capitelurile lor. Mozaicurile și cupola sunt create de arhitecți bizantini iar cornișele sunt gravate cu texte din Coran.

În interior se află o capelă construiă în stil baroc numită Tesore care conține un chivot din aur și argint, cîntărind 122 de kg. În interiorul Mesquitei se află și o catedrală creștină, care din punctul meu de vedere nu își avea locul aici. Aceasta a distrus armonia construcției...

După vizitarea acestui eificiu ne-am îndreptat spre Toledo iar seara am poposit la hotelul Beatriz Toledo.

TOLEDO, capitala Castiliei este unul dintre cele mai vechi orașe ale Spaniei, construit pe vîrful unui deal și stăbătut de rîul Tajo.

Aici veți întîlni un labirint de străzi pavate. Nu am apucat să vizitez catredala dar am vizitat orașul vechi, încîntător de altfel, cu tot felul de magazine.

Seara, tîrziu, am ajuns la MADRID, parcurgînd cu autocarul arterele principale ale orașului pînă la hotelul Holyday Inn Madrid, situat la 20 de stații de tren față de capitala Spaniei.

Orașul este capitala Spaniei din anul 1561 cînd Filip al-II-lea a mutat aici curtea de la Toledo. Este un oraș cosmopolit datorită numeroaselor hoteluiri, obiective culturale, muzee și a unui sistem de transport foarte bine organizat. Simbolul orașului este ursul și căpșunul.

Înainte de a ajunge la hotel am facut un tur al orașului cu autocarul, prin centru - cladiri cu arhitecura modernă, nu mai vechi de 200 de ani. Nu am văzut nici o clădire degradată.

Dimineța am luat trenul dintr-o suburbie a Madridului, călaătoria durînd aproximativ 40 de minute pînă la gara cea nouă din Madrid, aflată în imediata apropiere a gării Atocha.

Sistemul lor de a evita o călătorie clandestină mi s-a părut extrem de interesant și eficient. După ce am cumpărat tichetul de călătorie am fost direcționați la un aparat de validat biletul și numai după aceea, printr-un sistem automat ți se permitea să ieși spre scările rulante care te duceau pe peron. Nu se putea pătrunde în afara gării în tren.

Pe peron, era o curățenie exemplară. Evident, în tren nu exista nici un controlor de bilete. Am luat un tichet cu două calatorii, dus și întors iar la ieșirea din gară nouă a Madridului, biletul se valida pentru ieșire.

De la gară am luat-o pe Calle Major, una dintre arterele principale ale orașului, la pas căci numai așa ai cum să decoperi un așa oraș imens ca Madridul.

Acesta avea patru benzi pentru circulația mașinilor iar, pe cele două părți laterale se aflau clădiri, sediul unor instituții importante.

Cele mai inedite cladiri din Piata Major, unde ajungi de pe artera Calle Major sunt Casa de la Pinderia care găzduia breasla brutarilor cu fresce exterioare inedite și Casa carnigeria/a macelarilor- unde în prezent se află Primăria.

Avansînd pe Calle Major am ajuns la Palatul Regal - Palacio Real.

Pentru intrarea la Palat se stă la o coadă considerabilă, însă se avensează destul de repede iar biletul de intrare costă 11 euro.

Fotografiatul și filmatul în interior este interzis cu desăvîrșire și în acest sens sunt persoane care au grija de acest lucru. Primul aspect care m-a surprins a fost opulența palatului. Astăzi nu mai este locuit ci doar folosit pentru întînirile oficiale.

Vizita a început în holul Halibarierilor cu tavanul pictat de Govanni Battista Tiepolo a cărui pictură duce în sala coloanelor, unde pereții sunt decorați cu tapiserii flamande.

Apoi am ajuns în sala Tronului, foarte somtuoasă, cu mobilier napolitan și oglinzi venețiene. Urmează apartamentele regelui cu o sală de recepții și dormitorul cu obiecte deosebit de prețioase.

Camera de porțelan, pe care am reușit să o fotografiez are pereții confecționați din porțelan și era destinată fumatului.

Această încăpere era urmată de camera galbenă, ornată cu tapiserii fine, destinată doamnelor, unde se servea ciocolată și alte dulciuri,

Aceasta se continua cu sala de bal, vastă și bogat ornamentată, creată de regele Alfonso al XII lea. După moartea prematură a soției lui Carol al XIII lea acesta a închis sala care a rămas ferecată timp de 100 de ani. Această sala este în prezent folosită pentru banchetele oferite de regii Spaniei.

Sala de bal este continuată de sala de argint care adăpostește o colecție din obiecte de argint, aparținînd familiei regale.

După ce am terminat vizita acestui palat am vizitat Catedrala de Nuesta Senora de la Almuedena, aflată în apropierea Palatului Regal care mi s-a părut de-a dreptul atipică pentru un lăcaș de cult.

La întoarcere, pe care am făcut-o tot pe Calle Major, după ieșirea din aceasta, aproape de șosea am dat de Muzeull Prado. Nu am vizitat acest muzeu pentru că și aici intrarea era foarte aglomerată dar și pentru faptul că nu am o cultură în materie de pictură destul de solidă.

Însă, chiar în apropiere de muzeu se află Grădina Botanică, așa că împreună cu alte trei turiste ne-am hotărît să vizităm grădina care ne-a oferit liniște și relaxare.

Grădina a fost înființată de regele Carlos al III lea în anul 1755 și găzduieste peste 1 milion de plante, care se regăsesc pe teritoriul Spaniei.

După ce am petrecut o vreme în această grădină am plecat la gară și cu trenul am ajuns la hotel, destul de tîrziu.

La întoarcerea spre țară am trecut prin ZARAGOZA, un oraș de trecere unde am vizitat Plazza del Piar unde am vizitat Basilica de Nuestra Senora del Pilar, construită dintr-un amestec de stiluri - gotic, mujedar și baroc - împodobită în stil spanilol. Se pare că acesta a fost construită în jurul unu stîlp, loc în care Fecioara Maria i-ar fi apărut Sfîntului Iacob.

La toate cele scrise s-ar rezuma pe scurt impresiile mele despre Spania, un loc în care aș reveni cu mare plăcere.

Cea care ne-a însoțit în această excursie pînă la Madrid și inclusiv aici nu era un ghid profesionist ci o D-na profesoară. Iar diferența a fost evidentă. Această constatare se datorează comparației cu ghidul de anul trecut, din Italia, care avea calificarea de ghid dar și prestația era pe măsură. Ceea ce a avut în comun cu ghizii este efectuarea de excursii suplimentare, contra cost cu toate că programul a fost foarte încărcat.

Pe de altă parte, acest obicei al lor de a smulge banii turiștilor are și un beneficiu căci am facut o excursie la mormîntul lui Franco, aflat la cîțiva km de Escorial, mormînt adăpostit în piatra muntelui, acoperit de o clădire care nu seamănă cu nici un alt edificiu pe care l-am văzut.

Ca și stil de viată trebuie să spun că spaniolii nu prea gătesc și nu mănîncă acasă, ci mai degrabă pe stradă, la restaurante, prețurile fiind destul de accesibile iar în supermarket-uri prețurile erau mai mici ca la noi.

Sper că nu v-am plictisit prea mult.

---

VIZUALIZĂRI: 925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI