Traseu Pasul Prislop - Tăul Știol - Vârful Gărgălău

TIPĂREȘTE

Ziua a doua a excursiei noastre prin Munții Rodnei, ne-am programat-o cu un nou traseu, pentru cucericea Vârfului Gărgălau.

Anul trecut am mai vizitat zona, și am ajuns până la lacul Știol, dar cu telescaunul din Borșa, și apoi pe traseul de la telescaun, care durează aproximativ o oră, între telescaun și poiana Știol.

De această dată am zis să schimbăm un pic traseul, și să venim dinspre Pasul Prislop, mai ales că știam că există un drum forestier și se poate ajunge mai aproape de lac cu mașina. Porniți din Borșa la ora 08.00, am ajuns sus în Pasul Prislop după 20 de minute, iar după ce treceți de mănăstire, se află un drum forestier care merge spre Poiana Știol. Din păcate drumul este într-o stare foarte proastă, și după câteva sute de metri am decis să lăsăm mașina pe margine și să o luăm la pas. Am mai văzut curajoși care se aventurau cu mașini cu garda normală, precum și pete mari de ulei, semn că nu e de mers dacă nu vrei să rămâi pe acolo. Cu o mașină de teren sau un SUV, se poate circula, dar tot cu atenție căci sunt porțiuni dificile.

Traseul este marcat cu triunghi roșu până la Poiana Știol, și în apropierea mănăstirii este și un indicator care ne spune că avem 5.5 ore până pe Șaua Gărgălău, dar în realitate nu cred că sunt mai mult de 3.5 ore.

Prima parte a traseului, așa cum am zis, e pe un drum forestier, în ușoară urcare apoi porțiune de plat și coborâre până în poiană. Pe primii 2-3 km, drumul este marginit de pădure pe ambele părți, și am găsit mult afiniș, cu afine coapte din care am gustat, iar la întoarcere, ca și în ziua precedentă, ne-am oprit să luăm și la pachet.

După ieșirea din zona împădurită, se ajunge în larga Poiană Știol, observăm traseul care duce spre Cascada Cailor, precum și o stână în partea stângă, iar în față se înalță semeț, vârful pe care trebuie să îl cucerim astăzi, Vârful Gărgălau. Vreo 20 de cai pasc domol pe lângă drum, ne oprim să le facem câteva poze și îi ocolim discret să nu îi speriem, deși cred că sunt obișnuiți cu oamenii. Aici găsim un indicator care ne semnalează că intrăm într-o arie protejată și este interzis focul, accesul auto și camparea. Ne întâlnim și cu o patrulă de jandarmi care ne urează drum bun și o luăm spre lac. Distanța din poiană până la tăul Știol este de aproximativ 30 min, prin câmp deschis, traseu marcat cu banda albastră, ușor de urmărit.

Fiind un weekend călduros, și mai ales un traseu facil, am întâlnit multă lume pe drum, iar pe malul lacului erau cel puțin 50-100 de persoane. În ciuda indicatorului de pe drum cu regulile specifice unei arii protejate, câteva mașini și-au făcut drum pe malul lacului, corturi, urme de foc, 2 băieți în mijlocul lacului pe saltele gonflabile, probabil se credeau la piscină nu într-o rezervație naturală.

Ne-am așezat și noi pe malul lacului, la un picnic cu slănină, brânză, ceapă și roșii ca să prindem putere să cucerim Gărgălăul. În scurt timp după noi a ajuns și patrula de jandarmi, care s-a apucat de împărțit amenzi. Chiar dacă nu sunt un mare simpantizant al Jandarmeriei și nu mă bucur când cineva e amendat, aici pot să zic că mi-a plăcut să văd că cei care nu respectă natura și care cred că muntele e curtea din spatele casei în care pot să facă ce vor, au fost sancționați. Au început cu cei cu mașinile, apoi cu cei care se credeau la “piscina” , și în scurt timp am vazut și corturile strânse.

După un picnic binemeritat și ceva odihnă, în bătaia soarelui, ne-am decis să o luăm din loc spre vârf. De la lac, traseul e marcat cu banda albastră până pe Șaua Gărgălău. Prima porțiune este printr-un jnepeniș, lăsăm în urmă câteva fire de apă, și apoi urcarea devine tot mai abruptă până în șa. Dacă doriți apă, e recomandat să urcați pe firul de apă până spre izvor, căci în zonă sunt multe turme de oi și vite, și e posibil ca apa să fie contaminată dacă o luați direct de pe fir. Din șa se merge pe coama muntelui, cu lacul în vale în partea dreaptă, și Șaua Galațiului în stânga. Aici am observat și un refugiu care arată proaspăt renovat pe dinafară, dar nu am mai coborât la el.

Din șa traseul e în urcare, uneori mai susținută alteori mai domoală până spre vârf, timpul de deplasare fiind de aproximativ o oră. Aici poteca era mai puțin populată, doar câțiva montaniarzi s-au aventurat spre vârf, majoritatea preferând să rămână la lac. Ne-am intalnit cu un grup de 4 turiști, care veneau de la lacul Lala unde au campat peste noapte, au urcat Ineul și apoi au urmat traseul spre Borșa. Ne-au dat o idee bună de traseu în viitor, cu o noapte de cazare la cort.

În sfârșit am cucerit și Vârful Gărgălău, cu borna care ne indica 2158 m. Ne-am odihnit un pic, deși jos la lac simțeam căldură mare, aproape sentiment de caniculă, aici în vârf era racoare bine de tot, un vânt rece sufla, eram și noi încălziți bine, așa că nu am stat foarte mult, și am apucat-o pe același traseu, în vale. Coborârea până la lac am am făcut-o în aproximativ o oră, am luat partea a doua a mesei la lac, mult mai liniștit acum, fără saltele în apă, mașini și corturi, apoi la pas, pe același traseu ca și la dus, cu un popas la cules de afine, până în Prislop.

Menționez că deja pe drumul forestier erau multe mașini cu șoferi mai curajoși care se întorceau, altele rămase pe marginea drumului, altele care frecau pietrele de te mirai cum reușesc să treacă, dar… până la urmă dacă ți-e lene tare să mergi, plătești :)

Ca și date tehnice, am parcurs în total 22.39 km, în 8 ore și 30 de minute (cu pauze de picnic, afine și poze), din care deplasare efectivă de 5 ore, diferență de nivel de 910 m.

Un traseu frumos, nu foarte dificil, cel puțin până la lac e doar o plimbare!

Drumeții sigure și plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 9707 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI