Drumetie in Piatra Mare la 7 Scari si mult mai mult

TIPĂREȘTE

Opt drumeti, componenti ai echipelor @Denisa13, @Dana2008 si @Dan&Ema, s-au prezentat sambata 22.09.2018 orele 9:30 la punctul de intalnire stabilit, la Dambul Morii, pentru o tura in Masivul Piatra Mare. Opt drumeti cu varste intre 7 si 74 de ani! Junioara a fost mai tot timpul in frunte asa ca noi cei tineri de varste medii aveam o motivatie sa nu ne lasam batuti. Seniorul ne impingea din spate si filma superbele peisaje care defilau in fata ochilor nostri. Asa ca cei cu varste intre au tinut pasul, ritmul, s-au incadrat, si nu s-au facut de ras!

Se anunta o vreme faina si asa avea sa fie. Dimineata 10 grade Celsius, la pranz 25, jos la poalele muntelui. Si internetul n-a mintit, vremea a fost impecabila toata ziua, pe parcursul intregii drumetii. Ma bucur mereu cand car pelerinele, caciulile, manusile degeaba in rucsac! De-ar fi mereu asa!

De la Bucuresti am parcurs clasicul DN1 spre Timisul de Jos via Ploiesti – Predeal in 2:15 ore, trafic fluent. In Timisul de Jos chiar inaintea fostei cabane Dambu Morii, se face dreapta brusc peste podetul care traverseaza raul Timis, trecem si pe langa a doua ruina, fosta posta, si cu grija se mai continua vreo 200 metri pe un drum bombardat pana intr-un loc unde pot parca mai multe masini, iar dupa ce acesta se umple, se descurca fiecare cum poate, optiuni exista suficiente.

Aici este o intersectie in Y, noi venind cu masina pe piciorul Y-ului. Urma sa incepem drumetia pe latura dreapta a Y-ului si sa ne intoarcem pe cea stanga. De la pornire pana la sosire este insa o poveste lunga si frumoasa de vreo 15 km.

La 9:20 eram la intalnire cu 10 minute inainte de ora programata.

Am citit informatii de pe niste panouri despre fauna si flora din Muntii Piatra Mare. Aici vietuiesc si sunt ocrotite de lege floarea de colt, bujorul de munte, tulichina mica, gentiana galbena, turta (ce imi place mie scaietele asta!), garofitele de munte (gingasele de ele!), barba ungurului, iar pe picioarele lor sunt cerbul carpatin, ursul brun si rasul. Alte vietuitoare de prin masiv sunt cocosul de munte, pastravul, zglavocul, cleanul.

9:40 – start drumetie – banda galbena. Primul segment de traseu se desfasoara de la poiana larga din zona Dambul Morii, unde exista si un chiosc imediat dupa bariera, pe Valea Sipoaia, la inceput pe un drum forestier apoi pe poteca, prin padure. Este o intrare potrivita intr-un traseu de drumetie montana. Ce ice ne-am reunit in grup am socializat bine inca de la inceput ceea ce a adus o atmosfera placuta pe parcursul intregii zile de coabitare in opt pe carari de munte.

Apa paraului era cristalina, inca un semn ca nu a plouat de curand nici mai sus la altitudine. Imi aminteam cum stiam eu acest drum din drumetii demult petrecute si am constatat ca de fapt s-a construit un drum foresteier, in principal paralel cu poteca care aveam sa constat ca urca pana la cabanuta din apropierea Canionului 7 Scari. La un moment dat a coborit pe acest “forestier” un ATV cu saci cu gunoaie, ceea ce inseamna ca exista o preocupare organziata de a pastra curatenia pe acest segment de traseu.

10:10 – Valea Sipoaia – Cascada cu Apa Vie. Hai sa punctam aceasta posibila halta intermediara daca doriti. Noi nu ne-am oprit aici, pentru ca nu simteam inca nevoia de popas, si pentru ca mai aveam drum lung, lung in fata noastra. Intr-o mica poienita este amenajat un loc de odihna cu mese si scaune si de fiecare masa este agatata o punga pentru gunoaie. OK asa.

Cascada este una draguta in poza. Sunt de fapt trei pe firul apei, care pot fi numite cascade. Nu sunt insa inalte sau spectaculoase ci unele oarecare, aflate in proximitatea drumului nostru.

10:30 – Am platit intrarea in Canionul 7 Scari. Am ajuns la cabanuta de care vorbeam. Aici se pot cumpara urmatoarele: in primul rand bilete de intrare in Canionul Sapte Scari, in al doilea rand se poate inchiria echipament pentru tiroliene si nu il ultimul rand racoritoare, manusi, altele.

Sa detaliem putin pentru cei interesati. Pentru a traversa Canionul Sapte Scari lasati la cabana 10 lei pentru fiecare adult si 5 lei pentru fiecare copil. Primiti niste bratari din hartie care vor fi semnate mai apoi de un responsabil cu aceasta sarcina. Asta ca sa nu intrati cu aceeasi bratara de mai multe ori. Canionul este deschis vizitarii intre orele 10 si 17.

Povestea cu tirolienele sta cam asa. De la cabanuta pana in poiana de la Dambul Morii este o succesiune de tiroliene, carea astfel formeaza cel mai lung traseu de tiroliene din tara. Traseul este insa fragmentat, asta inseamna ca in anumite puncte cobori la sol si te urci in alt copac pentru a continua. Traseul de tiroliene urmeaza aproximativ poteca marcata cu banda galbena. Cat am trecut noi, nu am vazut pe nimeni prin copaci sau pe traseele aeriene, astfel ca dau crezare informatiei recent publicate in alt articol ca traseele sunt momentan inchise in asteptarea avizului ISCIR. La cabanuta exista casti, carabiniere, hamuri atat pentru adulti cat si pentru copii. 50 lei traseu complet.

De la cabana se mai urca 5 minute putin mai accentuat pana la o zona plana prelungita cu o casuta foisor din lemn construita deasupra paraului. Primim semnatura cu markerul pe bratari si la orele …

10:45 – Intram in Canionul Sapte Scari sa admiram Cascadele Sapte Scari – highlightul excursiei. Canionul Sapte Scari este sapat de apele paraului Sipoaia in calcare jurasice, care formeaza aici intre pereti ingusti Cascadele Sapte Scari. Traversarea este una deosebit de spectaculoasa si de neuitat, acest pasaj fiind unul din cele mai speciale locuri din tara noastra accesibil publicului larg. Daca aveti rau de inaltime, cugetati de doua ori daca va incumetati sa travesrati canionul, caci traseul va urma de-acum si pana la iesirea din amonte o insiruire de pasaje orizontale si scari verticale, unele fixate la un unghi de 80 grade. Traseul a fost amenajat in anul 2014 de Regia Padurilor Sacele. Cunosc acest canion din vremuri cand aveam prefixul 2 si 3 si pasarelele si scarile se degradaseara, avand la un moment dat segmente lipsa, traversarea acestora ajungand sa prezinte chiar si un anume risc.

Canionul Sapte Scari masoara in lungime 160 metri spectaculosi, avand o diferenta de nivel de 58 de metri. Scara mare are o inaltime de 15 metri spune in toate sursele pe net, dar mie mi se pare mai inalta si mai inspaimantatoare. Canionul, cu cele 7 trepte ale sale, se parcurge in 20 – 30 minute, depinde mult de aglomeratie. La sfarsit de saptamana, catre pranz se formeaza cozi mari, ce pot depasi o ora de asteptare.

Pasarelele metalice, balustardele si scarile sunt sigure si sunt bine intretinute de cei care administrreaza zona pentru care si incaseaza banii de la turisti. Temperatura in canion este usor mai scazuta decat in padure pana aici.

Toti turistii se opresc sa faca poze cu minunatia sapata de apa in stanca de calcar din Piatra Mare, imortalizand fie abruptul, fie caderile de apa sau propriile fete.

Noi pentru ca am fost destul de harnici si nu am prins “blocaje in traficul din canion”. A propos ca masura de reducere a numarului acestora, este permisa numai traversarea canionului din aval catre amonte. La iesirea din canion este semnalizata explicit interdictia de a cobori pe drumul pe care ati urcat. Noi am intalnit un cuplu care incapatanat vroia mortis sa se intoarca tot pe scari. Erau romani!

Intrucat majoritatea turistilor planuiesc sa se intoarca de aici catre punctul de pornire, am sa mentionez ca exista mai multe alternative in acest sens. Cel mai scurt este traseul de ocolire punct rosu (30 minute) care continua in dreapta si care parcurge si o scurta portiune mai abrupta. A doua optiune este in stanga pe triunghi albastru prin Prapastia Ursului un alt spectaculos abrupt ce merita vizitat, unde se practica si aplinismul.

La iesirea din canion am facut un mic popas de o gustare.

Intr-un articol pe net am citit despre canion cum ca:

“Datează încă din mezozoic. Aici a fost iniţial un fund de mare (Theus) unde se spune că au locuit dinozauri. Partea de jos a canionului, care este de culoare galbenă, datează din jurasic, iar partea de sus, din triasic. La această concluzie au ajuns geologii care au făcut săpături şi au analizat fosile descoperite în stâncă. ”

11:20 – Continuam catre Prapastia Ursului fara a ajunge pana acolo – triunghi albatru.

112345672345678

Traseul banda galbena continua sa urce catre Varful Piatra Mare (1.844 m alt.) si Cabana Piatra Mare (1.630 m alt.). Noi am urmat triunghiul albastru in urcus mai sustinut la inceput, dar nu pana in Prapastia Ursului. Poteca se ramifica la un moment dat catre dreapta, atentie! tot marcaj triunghi albastru, intersectie semnalata cu stalp indicator. O urmam. Este un drum de legatura ce ne va scoate in traseul banda rosie, cunoscut ca Drumul Familiar, care urca tot de la Dambul Morii la Varful si Cabana Piatra Mare. O fi fost lupul din poveste pe aceasta scurtatura?

12:15 – Urmam drumul familiar pe banda rosie in amonte.

Un mare avantaj al traseului ales a fost umbra padurii care ne-a insotit in cea mai mare parte a drumului. Suntem chiar in inima padurii, care ofera o alternanta faina alb - negru, deschis – inchis, mai mult inchis (umbra). Unii din noi mai pun fundul pe cate o bancuta intalnita, altii incearca sa scurteze pauzele stiind ca tare lung mai este drumul de parcurs.

12:25 – intram pe Poteca Tiganilor in coborire pronuntata ca sa avem mai apoi ce urca – punct albastru. Marcajul a fost pana aici impecabil. Aceasta noua intersectie este semnalizata cu stalp indicator cu sagetile aferente. Atentie! Aici puteti cadea putin in eroare. De ce? In primul rand noua scurtatura coteste stanga in unghi ascutit si urmeaza un coboris abrupt, scurt e drept, dar asta te duce cu gandul ca oare nu ne intoarcem cand noi trebuie sa urcam si sa mergem inca mult timp inainte? Mai mult, confuzia poate fi sporita de faptul ca vreo 150 metri nu vedem niciun marcaj dupa ce pana acum am fost rasfatati cu abundenta acestora. Cine a furat semnele de pe Poteca Tiganilor? Totusi suntem pe drumul bun, 5 minute la vale si in directie aproape inversa fata de cum am venit pana acum. O fi fost lupul din poveste pe aceasta scurtatura?

12:30 – sansa de a continua la vale direct spre masini sau sa incepem cea mai anevoioasa parte a traseului in amonte pe sub Sirul Stancilor – punct rosu. Suntem intr-o noua intersectie: punct albastru pe care am venit, punct rosu la vale spre Dambul Morii 1 ora, punct rosu la deal catre Pestera de Gheata 1 ora. Aici ne puteam hotari daca planul initial ramane in picioare sau daca turistii s-au saturat de urcat si aleg sa cobrim spre masini. A fost un fel de mix din cele de mai jos caci desi cred ca unii se cam saturasera de urcat si considerand ca inca nu eram nici la jumatatea traseului, totusi, totusi am hotarit sa continuam planul initial, anume la deal spre Pestera de Gheata. Probabil ca de aici incolo ar fi trebuit sa sughit mai des. Au aparut motive multe de a ma boscorodi componentii grupului. Foarte politicosi insa participantii la grup nu au facut-o vocal.

De ce sa ma boscorodeasca pe mine care i-am scos la aer curat? Pentru ca urma sa parcurgem portiunea cea mai grea a traseului. Un urcus pe sub superbele calcare numite Sirul Stancilor, un urcus ce a avut mult mult timp o panta de 45 de grade pe un pamant cu mici pietricele usor alunecos. Bine ca era uscat! Suflu! Suflu! Concurs de gafaieli! Eu personal m-am ocupat in urmatoarea ora si cu scoaterea untului. Din mine. De bine!

Peisajele erau cele care ne redau pentru cateva secunde zambetele pe buze. In afara spectaculoaselor stanci din calcar care mai aveau cate o “scorbura”, am admirat pitoanele unor trasee de alpinism, dar si din cand in cand printre brazi o panorama superba asupra Depresiunii Brasovului.

13:38 – si totusi urcusul asta nesuferit, epuizant si pieptis s-a terminat – punct rosu si banda albastra.

In acest punct am intalnit drumul de culme ce vine de la Varful Piatra Mare (1.844 m alt.). In principiu s-a cam terminat cu urcusul pe ziua aceasta. Mici variatiuni pe tema, asa de munte vom mai avea, dar nesemnificative. Suntem aproape de jumatatea traseului. Mai mergem putin si apar in fata ochilor niste stanci de calcar in dreapta potecii. Am ajuns la …

13:48 – Pestera de Gheata si pauza.

Pestera de Gheata este situata la altitudinea de 1.400 metri si are o lungime de 50 metri. Ea se poate vizita pe o scurta portiune si de turistii obisnuiti, echipati corespunzator si obligatoriu cu lanterna. Aspectul intrarii este stramt si lung, si cu niste praguri ce trebuie urcate. Intrarea foarte stramta nu ii imbie pe majoritatea sa intre in pestera. Nu am facut-o nici noi asa ca nu va spun daca am gasit gheata la frigider sau inghetata in pestera. Ne-am cocotat putin la intrare pentru poze. Am simtit imediat un curent de aer rece in ceafa. Lasand glumita deoparte, in pestera se pastreaza gheata tot timpul anului.

Decat sa ne bagam la rece, am hotarit sa punem fundurile pe iarba la caldurica si sa luam pauza principala de mancat din traista. Ne invitam unii pe altii la un sandwich, la un fruct, doua, la o leguma, la o slaninuta cu ceapa, la o ciocolata. Am mancat si unii de altii. Ne-am energizat si odihnit. Suntem abia la jumatatea drumului, dar de acum era de asteptat sa urmam o poteca descendenta si fara absolut niciun pasaj dificil.

14:15 – aprox. – ne urnim – banda albastra . Urmam poteca bine marcata si bine conturata prin padure pe Culmea Arsa. Lasand oboseala la o parte si faptul ca picioarele mergeau la un moment dat teleghidate, ne bucuram de umbra si racoarea padurii, caci aceasta culme este impadurita, ceea ce face drumetia placuta. Unii dintre noi au auzit morrrr! morrrr! morrrr! , altii au fluierat de zor. Nu e gluma, nu e poezie, e din excursia noastra!

Ne-am mai ascuns printr-un tufis tehnologic si tot asa, tot asa, batem o portiune mai lunga si mult mai monotona decat prima jumatate de traseu.

16:10 – ultima intersectie de poteci inainte de Cabana Bunloc. O intersectie situata intr-o mica poiana plina de urzici, va spune cel ce a mers in pantaloni scurti. Aici exista stalp indicator si ne sincronizam cu poteca ce vine de la Cabana Rentea si care ne insoteste catre Bunloc. Traseul nostru coteste la 90 de grade in acest punct si reintra pentru putin timp in padure, in coborire.

16:15 – Poiana Bunloc. Am mai scazut in altitudine. In Poiana Bunloc am admirat o intindere de branduse de toamna liliachii inflorite. Dar si … niste zburatoare. Ce zburatoare? Parapante si parapantisti planeaza in inaltul cerului si le facem cu mana. In extremitatea cealalta a poienii, imediat dupa varful dealului este punctul lor de lansare dar si capatul superior al telescaunului care nu mai functioneaza si care ar conduce in orasul Sacele, vecinul Brasovului.

Mai traversam putina padure si iesim din nou intr-o zona larga descoperita, pe o proeminenta, de unde se deschide un superb tablou numit Depresiunea Brasovului si muntii din jur. Postavaru, Bucegii, Muntii Taga, hat in zare primele culmi ale Fagarasului, dar si Persanii dupa adanca depresiune brasoveana. Fain tare! Suntem in extremitatea nordica a masivului. De aici chiar numai la vale se poate continua. De altfel in vale se vede…

16:30 – (Noua) Cabana Bunloc

Coborim cu zambetul pe buze tapsanul inierbat pana la cabana, unde numai ospitalitate nu intalnim. Un nene beat turta care pregatea impreuna cu alti cumpalai la fel de turta ceva bunatati la tuci, s-a deranjat sa ne vanda niste apa. Aveam asa o sete in noi. A propos: amanunt important de cand am inatlnit drumul familial, adica din primul treime a traseului, nu am mai intalnit sursa de apa. Asa ca multi dintre noi am calatorit kilometri buni cu bidoanele bine aerisite. Execrabila primirea de la aceasta cabana. Nici nu poate fi numita primire, de fapt. Am baut lichidele cumparate pe iarba in afara arealului lor, am admirat un magar mai civilizat decat cei de ne-au vorbit la cabana.

La drum din nou! Coborim o panta descoperita pe o bucata in care nu se gaseste niciun marcaj pana la ruinele fostei cabane Bunloc, din care a ramas doar cate ceva din postament si fundatie. Stiam ca aici schimbam directia, dar nu am vazut sageti sau indicatoare, caci daca am fi mers tot inainte am fi ajuns in Sacele, nu la masini.

Atentie la orientare pe ceata daca urmati drumul de la Bunloc spre Dambul Morii! Citind cu atentie harta si ghicind un fel de poteca in iarba de partea cealalta a ruinei, am cotit 90 grade la stanga si am coborit in 5 minute intr-un drum lat forestier marcat cu triunghi albastru, drumul pe care urma sa parcugem ultimii 3 km si ceva prin padure de voie pana la Dambul Morii. Pe acest sector de drum intalnim din nou apa, fiind insotiti de un paraias pana in vale. Suntem pe Dealul Morii.

Au aparut si case, adica vile babane si aratoase, semn ca eram tot mai aproape de punctul terminus al excursiei. O bariera, si mai multe case, masini parcate, lume mai multa, cap de linie!

Traseul urmat a fost (in paranteza altitudinea in metri):

Dambul Morii (700) – Valea Sipoaia – Canionul si Cascadele Sapte Scari (1.000) – spre Prapastia Ursului – peste Drumul Familiar – Poteca Tiganilor – Sirul Stancilor – Pestera de Gheata (1.400) – Culmea Arsa – Poiana Bunloc – Cabana Bunloc (1.000) – Dambul Morii (700)

Timp necesar: 8 ore (pentru noi)

Distanta: ca. 15 km

Dificultate: mai degraba greu (mai ales datorita pasajului ascendant de la Sirul Stancilor si lungimii traseului pentru niste montaniarzi fara frecventa saptamanala de drumetii)

Highlight-ul excursiei: indiscutabil spectaculosul Canion Sapte Scari

Va multumesc ca ati rabdat sa cititi pana aici si celor care au onorat invitatia cu participarea - @Denisa13 & Co, @Dana2008 & Co!

@ webmaster: Rog inserare: https://www.youtube.com/watch?v=vW8BGq-Prz8. Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI