GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ukraina, Polonia şi gripa porcină
La începutul lunii decembrie 2009, în plină isterie a ,,gripei porcine'', eu împreună cu doi prieteni, am dat click pe IGNORE şi am plecat într-o lungă vacantă spre Tarile Baltice. Pentru asta, a trebuit să traversăm Ucraina, ţară în care se spunea la vremea respectiva, că virusul gripei porcine a făcut cele mai multe victime umane.
Traseu l-am obţinut setând programul de navigare IGO 8 pe opţiunea ,,drumul cel mai rapid''. Foarte curând însă, avea să se dovedească faptul că am greşit, şi că drumul pe care l-a ales, nu a fost deloc rapid.
Am ieşit din ţara pe la Sighetul Marmaţiei. Personalul vamal din ambele vămi (românească şi ucraineana), purtau botniţe şi mănuşi… se mişcau foarte încet… probabil pentru a nu agita sau enerva viruşii.
Drumul până la Liov a fost foarte greu, atât din cauza gropilor din asfalt, dar şi din cauza vremii nefavorabile. În zonele de munte, cădea lapoviţă şi ninsoare.
Greutatea cea mai mare, am întâmpinat-o însă, la graniţa ucraineano-polona. Coada se întindea pe o distanta de 8 km şi era complet staţionară. O matahală cu ceafă groasă şi uniformă neagră, ne bate la geam şi ne face o ofertă tentantă, 50 $ pentru a ne duce în faţă. Nu avea rost să pierdem timpul prin vămi, mai ales că cei veniţi în spatele nostru, nu o făceau şi treceau pe lângă noi însoţiţi de aceste escorte autorizate. Dar când e să ai ghinion, îl ai până la capăt. Am ajuns taman la schimbarea de tură. Am stat mai mult de o ora, până sa reluat activitatea în vamă.
Control vamal foarte exigent, din cauza micului trafic ce se face prin această vamă. Diferenţa mare de preţ la carburanţi, era de fapt, una din cauzele acelei cozii de 8 km. Alta, era faptul că celelalte vămi dintre Ucraina şi Polonia erau închise, din cauza gripei de această dată.
Scăpaţi din vamă, am sunat şi am făcut rezervare, la un hotel din centrul oraşului Lublin, situat la cca. o ora de mers cu maşina, de la graniţa. Am găsit cu greu hotelul, pentru că navigatorul meu tot voia să mă bage pe nişte străzi pietonale cu acces interzis autoturismelor. GPS-ul era setat pentru ,,autoturism’’, dar probabil că hărţile mele nu erau actualizate. Oră târzie şi străzile pustii. Dau iar click pe IGNORE, şi traversăm piaţa oraşului, trecând cu ochii închişi pe lângă un indicator cu un cerc roşu… pe care ,,nu l-am văzut’’.
La hotel, un recepţioner pe jumătate adormit, ne conduce într-o cameră frigorifică şi porneşte aerul condiţionat, care însă nici până dimineaţă nu şi-a făcut treaba.
Dimineaţa devreme (cu Răzvan şi Dani), am dat o roată prin centrul istoric al oraşului. Acesta a fost fondat, în anul 1317, de către Cazimir Cel Mare, regele Poloniei,. Am trecut prin Brama Krakowska (Poarta Cracowiei), care făcea parte din zidul de apărare ce înconjura oraşul şi a fost construit dimpreună cu castelului Lublin, de către acelaşi Cazimir Cel Mare in anul 1341.
Pentru a ajunge în Piaţa Catedralei, am trecut pe sub Turnul Trinitarian. Catedrala catolică era închisă pentru renovare, aşa că a trebuit să ne mulţumim cu câteva poze exterioare, însă şi acestea urâţite de schelele şi plasele montate pe faţadă.
Am traversat Stare Miastro (Centru Vechi) şi am ajuns în faţa faimosului Castel Lublin, datând din secolul XIV. În curtea interioară se află un turn (Barbacan), ce datează din sec XIII, precum şi capela Sfânta Treime ce a servit multe secole, drept capelă regală,
Oraşul Lublin mai este renumit şi pentru faptul că aici a fost semnat, în anul 1569, acordul de unificare a Poloniei cu Lituania, formând astfel, cel mai mare imperiu european de la acea vreme, purtând numele de ,,Federaţia celor două naţiuni''. După trei secole şi jumătate, în anul 1918, Lituania îşi proclama independenţa, alianţa amintită luând sfârşit.
Îngheţaţi de frig şi strănutând la greu, dopaţi cu antigripale, părăsim oraşul, îndreptându-ne spre următorul obiectiv, Vilnius.
Trimis de popescu.borsa* in 29.10.10 14:19:22
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (popescu.borsa*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am fost si eu la Lublin, odata demult, prin anii '70, cand jucam volei in lotul national de juniori si aveam acolo un "Turneu al prieteniei", am jucat cu echipa URSS-ului si cu Bulgaria, care ne-au batut mar, apoi echipa Poloniei "s-a lasat batuta de noi", a fost un gest nobil, prietenesc, asa, doar ca s-avem si noi romanii, o victorie iar polonezii din sala ne-au aplaudat pt acea victorie!! Eram tineri, orasul ni s-a parut grozav, curat, avea un aer medieval dar si cladiri elegante, magazine cochete, aveau si blugi in magazine (lucru rar pe-atunci) si multe fete frumoase care-i dadeau viata, fapt pentru care nu prea am retinut noi (si de fapt nici nu prea ascultam) ce ne povestea si ne prezenta ghidul polonez. Ne intelegeam cu toate celelalte echipe si cu polonezii din oras in limba rusa (rusa era obligatorie in liceu, am studiat-o timp de 6 ani), nu in engleza ca astazi. Am retinut ca "Multumesc" se spune "Djinkue bardzo". Apoi am fost dusi cu totii la Majdanek, am vizitat lagarul de concentrare nazist si ne-am ingrozit vazand cat a putut sa sufere acest popor blajin si muncitor a carui tara a fost taiata cu foarfeca rece si nemiloasa a razboiului in doua, ca doua delicioase felii de tort, doar pentru c-a avut ghinionul geografic de a se afla intre doua superputeri militare, stapane ale unor ideologii si vremuri cenusii si avide de cat mai mult "spatiu vital".
@ dorgo
Cred ca locurile pe care le-am fotografiat eu, erau la fel si in anii '70.
Eu nu am invatat rusa, insa ador calatoriile in spatiul exsovietic, precum si in tarile fostului bloc comunist. Am invatat doar alfabetul chirilic, pentru o orientare mai facila.
Acesta este ultimul review scris de mine pe acest site. Nu ma intereseaza voturile, dar ma intereseaza ecourile. Daca nu am avut ecouri, concluzionez ca nu exista interes pentru aceste review-uri. Se scriu ecouri total nesincere, doar pentru acele 50 de puncte amarate acordate in mod nejustificat, spun eu, pentru orice ecou, gen, bravo, grozav, minunat, ecouri scrise fara ca macar sa fie citite review-rile. RUSINE.
dar de asta, ce zici?
”SCRIS: 29.10.10 14:19
VIZUALIZARI: 118
doar în 3 zile! tot o ruşine o fi şi asta? mai ales că poţi vedea articole scrise şi de mai bine de 1 an care nu au nici măcar 100 de vizionări! mie mi se pare un indiciu mult mai elocvent decât nişte ecouri. sincere sau nu, indiferent.
apropo, te lăudai că scrii despre excursia în ţările baltice şi chiar te rugasem într-un ecou s-o faci; acu' ce faci mă laşi... baltă?!
@ Dragos, daca te lasa-n balta Brailei, e nasol rau pe-acolo... am fost anul trecut si pamantul era crapat ca-n Sahel...
Cunosc sentimentul de frustrare, al "ignorantei colective" de care s-a lovit colegul nostru, vis-a-vis de punctare, (ti se pare c-ai scris bine, te-ai straduit, ai muncit si nu primesti puncte) la inceput scriam si eu stangaci, babilonii, nu eram in tema, eram punctat cu ZERO, apoi, incet-incet m-am adaptat ca un cameleon cu cravata si ceva mai multa minte si caruia ii place sa faca si sa scrie despre turism, cerintelor site-ului... am citit cum scriu cei din frunte... am luat primii 30-35 din clasament (mi-am zis ca nu degeaba au ajuns ei in varf dintre cateva mii de membrii) si le-am citit impresaiile turistice... m-au ajutat si webii uneori, spunandu-mi ce nu era bine.
Fiecare membru AFA are in "ranita proprie bastonul de general", fiecare poate ajunge in frunte, daca persevereaza, daca nu se inerveaza, daca se adapteaza si mai ales daca are un stil descriptiv ce place altora... dar... e lung drumul pana departe...
Cred ca acest site (spre deosebire de altele care au alte calitati) are nu doar rol de popularizare turistica ci si rol educativ, te invata sa lupti, sa perseverezi, sa nu te lasi provocat, lucruri pe care ti le cere si viata, mai ales in ziua de azi...
@dorgo
Sunt mulţi în primii 35 de la care nu ai ce învăţa, Acum, mă număr şi eu printre aceştia . Pentru a urca vertiginos în top trebuie doar să scrii despre Slobozia despre Turnu Măgurele, Dej, Dorohoi, etc. Nu cred că am ce învăţa de la aceştia şi nici nu cred că voi avea vreodată curiozitatea de a vizita tâmpeniile pe care cred ei că le promovează.
Dom' popescu, aş vrea să dezvoltăm puţin acest subiect, dar propun să ne mutăm pe forum.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2011 La pas prin Lublin - un oras ce merita vizitat — scris în 13.08.13 de iccata din BUCURESTI - RECOMANDĂ