GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Altă încercare eșuată de excursie, sau... nu faceți ca noi; canionul Dimosari
Într-o altă zi, tot cu vreme mai capricioasă, (era vineri 13, ce naiba!) am zis să mergem să vizităm canionul Dimosari, din partea de sud-est a insulei.
Acesta e descris (cam cu copy/paste) în multe saituri de prezentare a insulei drept „cele mai frumoase și cu peisaje diverse chei din insula Evia. Cu o vechime de 2000 de ani (aici cred că e vorba de fapt despre vreo referire la vechimea sa ca traseu urmat de oameni, că doar nu au cheile numai două milenii?!?). Cursul pârâului Dimosari traversează niște chei cu o vegetație bogată și verde în inima sălbăticiei muntelui Ohi. E în special umbrit de platani, stejari, măslini bătrâni și peri sălbatici. ”
Dacă e parcurs dinspre Karystos, lungimea sa este de circa 10 km; se urcă 174 m și se coboară 1100 m (ca altitudine). Deci nu e deloc un drum ușor, fie și pe traseul de coborâre. Oficial se face în vreo 4 ore jumate, dar practic dacă reușiți să îl parcurgeți în 6 e bine. Evident, cu pauze de tras sufletul, baie în cascade și /sau lacuri, poze etc.
Ei, citind eu toate astea, mi-am făcut curaj și am ales să mergem cu mașina până la sătucul (aproape) părăsit Lenosei apoi de acolo urma să urcăm cât am fi simțit noi că ne e confortabil.
Am pornit la drum pe o vreme relativ frumoasă (dar prognoza era cam de ploaie, și n-a fost prea greșită), însă pe măsură ce intram în munte îndreptându-ne spre coasta de vest cerul se acoperea tot mai mult și se simțea neliniștea (dar oare când o fi fost liniștit pe perioada șederii noastre acolo?!?) vântului care spulbera praful de la marginea drumului și agita crengile copacilor.
Am ajuns destul de bine până la răspântia spre Lenosei, am oprit și am făcut câteva zeci de metri pe jos să văd cum e drumul mai departe. E vorba despre un drum tipic de țară grecesc: de pământ bătătorit, îngust (că lat nu se poate numi) de vreo cel mult doi metri jumate... dar în stare foarte bună și având din loc în loc degajări unde s-ar fi putut strecura două mașini una pe lângă alta. Așadar am zis că merită să mergem până la capăt. Oricum, pe jos nu era un cine știe ce câștig - deși e pe malul pârâului Dimosari, drumul e mult mai sus față de firul apei pe majoritatea lungimii sale, peisajul neavând aici ceva prea deosebit.
OK. Ajungem la sătuc, lăsăm mașina lângă poarta unei case unde era ceva mai mult loc, să nu încurcăm nicicum drumul și pornim la drum, cu rucsăcelul în spate.
Și mergem noi ce mergem, trecând pe uliță prin fața curților cam goale - doar câteva oi într-una din ele, iar în altă parte, un căluț se uita curios după noi, de parcă nu mai văzuse oameni de ceva vreme...
Și chiar, oameni nu erau absolut deloc. Din punctul ăsta de vedere, chiar era un sat pustiu.
Totuși mai există câteva case bine întreținute, cu ceva grădinuță de legume în față... chiar arătau frumos. Case tipice de sat de-al lor, nimic modern aici.
Ajungem în capătul uliței (și al satului), și aici o mare surpriză: o poartă închisă ne barează trecerea. În stânga, o văioagă cu arbori crescuți de-a valma printre bolovanii ce acoperă o vale de pârâu secată. O îngrăditură delimitează o zonă unde se pare că se țin cai, dar atunci nu era niciunul acolo. Am sărit pârleazul și am explorat puțin locul - nimic care să ne indice încotro să mergem de aici. Și nici un semn pe undeva care să dea vreo idee, indiciu, orice. Mai ne sucim puțin, apoi pornim înapoi.
Mă uit pe GPS - eram la locul potrivit. Mă uit pe hartă (aveam una oferită de fiica patroanei de la hotel) - aceeași concluzie. Pe harta asta, pe spatele ei, erau și niște „pătrățele” în care erau descrise locuri bune de vizitat, Dimosari printre ele. Și minune! apare pe drum un băiat (sincer, cam avea mutră de prostu' satului, dar fiind singura făptură omenească...) și mă duc la el și-i arăt pătrățelul și-l întreb: „spre chei? ” el răspunde „păi pe-acolo (barieră) la deal”.
„Păi... e barieră” zic; el: „păi treci mai departe”!
„Pe lângă bisericuță”? „Da! ”.
Evident, discuția de nai sus s-a purtat în general în limbaj mimico-gestual și cu vreo două trei cuvinte ce mai prindeam și eu din limba greacă. Aici am redat o traducere cât mai apropiată a celor vorbite.
OK, ne întoarcem sărim gardu', trecem și de barieră, ajungem la bisericuță (era ceva mai sus pe delușorul de la capul satului) și după ce trecem și de ea... surpriză! alt gard care bara drumul. Și tot fără nicio explicație, fără nimic.
Mă gândesc - băi, o fi ăla prostu' satului, da' nici cu mine nu mi-e rușine. Oare chiar asta o fi spus, să mergem pe-aici, sau dădurăm prin curțile oamenilor?!?
În fine, fără alte idei, am făcut iar cale întoarsă și când să plecăm ne încrucișăm cu un cuplu de francezi. Am reușit să-i lămurim și pe ei că nu prea se știe pe unde se poate continua traseul din dreptul acela încolo și... asta e. Ne-am întors.
Am aflat ulterior de la un băiat ce ne-a servit masa la o tavernă la care am oprit pe drumul de întoarcere să ne mai potolim foamea care era faza acolo: toate gardurile și barierele alea erau puse ca să nu treacă animalele dintr-o parte în alta, nu ca să nu lase turiștii. Dar fără vreo inscripție lămuritoare, au reușit să ne facă să ne întoarcem. Am mai poposit puțin pe plaja Agios Dimitrios (vezi impresii) să privim furia valurilor mării Adriatice Egee - e ceva fantastic, forța naturii pură, mirosul de apă de mare, de alge, de nisip ud... stropii ce te șfichiuie pe față. Dacă pe uscat te simți așa mic în fața... mării - oare cum o fi în larg?
În fine, a fost o tentativă, poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Se fac și excursii cu ghid - poate vom merge cu un grup din ăsta, de-o fi să mai ajungem pe-acolo. Eu aș vrea.
Linkuri utile:
====
karystion.gr/en/travel-ex ... iting/dimossari
Trimis de Dragoș_MD in 07.02.20 23:32:46
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Dragos:
M-ai facut curios si am citit pe nerasuflate articolul. De cand am inteles ca bajbaiati, mi-am pus un pariu cu mine si mi-am spus ca ar fi trebuit sa treci de acele parleazuri. Acum nefiind la fata locului nu aveam elementele mele de orientare, dar ma bazam pe ale tale care ai ajuns de atatea ori pe munte si care erau corecte: harta, urci 100, apoi cobori 1100, scrutezi orizontul dupa peisajul calcaros tip canion.
Drumul asta cu garduri imi aminteste de plimbarea de voie pe la poalele Ceahlaului, unde poteca traversa curtile oamenilor din satul Grinties prin fanete intinse cu flori. Atunci, prin anii ‘78-‘80, acolo, mama mea, profesor de biologie ma invata florile, tata orientarea pe harta si ne explica de ce trebuie sa o luam prin curti sarind parleazurile si dand buna ziua oamenilor locului.
Si facand paralela asta, imi spuneam, trebuie sa sariti /ocoliti / depasiti gardul spre canion, pentru ca in finalul articolului dupa ce ati ales traseul scurt (adica v-ati intors din drum ????) sa ne divulgi ca
” Am aflat ulterior de la un băiat ce ne-a servit masa la o tavernă la care am oprit pe drumul de întoarcere să ne mai potolim foamea care era faza acolo: toate gardurile și barierele alea erau puse ca să nu treacă animalele dintr-o parte în alta, nu ca să nu lase turiștii.
.
Misto! Numai de bine! ????
@Dragos:
”În fine, a fost o tentativă, poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Se fac și excursii cu ghid - poate vom merge cu un grup din ăsta, de-o fi să mai ajungem pe-acolo. Eu aș vrea.
iar eu cred ca nimic nu-ti va sta in cale! Presimt ca va veti intoarce acolo sa vedeti/ parcurgeti canionul Dimosari! Fiindca stiu ca pentru munte, nu-ti vor sta in cale bariere si garduri!
Excursii cat mai frumoase va doresc!
@Dragos: Cu drag, Albastrenia Voastra! Felicitari! Io num-acum am vazut! Felicitari Aguste prieten!
@Dragos: Poate e un automatism, dar si eu daca vad un gard, acela imi spune: Pe aici nu se trece! Nu stiu daca este pentru mine sau animale, daca imi spune ca drumul nu este practicabil, ca sunt pericole pe traseu. Am patit lucrul acesta acum un an pe un traseu pe unde voiam sa merg si era pusa o banda de interdictie, fiind si singura si necunoscand nici limba, am preferat sa aleg un alt traseu.
O sa mai aveti ocazia, cel putin stii acum pentru o eventuala situatie similara.
Felicitari, votat cu mare drag.
Am citit cu mare placere ce ai scris. Da, in Evia gardurile sunt puse de regula pentru capre, dar pe buna dreptate te intrebi: am voie sau nu sa trec?
Am batut insula in lung si lat dar nu am fost pe unde scrii tu, am notat pentru data viitoare.
Vacante frumoase!
@cazimirt: Mulțumesc, asemenea!
Anul ăsta am ales Pelion, Platanias. Trebuia să merg acolo și anul trecut, dar soarta a vrut altfel...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Insula Evia... Dragostea unui iubitor de... Evia! — scris în 16.06.21 de CORCINSCHI din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Karystos, un orășel unde ai ce vizita — scris în 29.10.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Excursie pe cărări de munte după dragoni verzi pe pereți — scris în 28.09.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Vacanţă în Evia de Sud — scris în 01.01.19 de Eduard D din POPEşTI-LEORDENI [IF] - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Concediu in Evia — scris în 01.08.18 de Andreea CM din TIMISOARA - nu recomandă
- Sep.2017 Eretria antică, rivala eternă a Chalkidei — scris în 13.11.17 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Drakospito [Styra] — casele megalitice din Evia, ridicate de dragoni?! — scris în 04.11.17 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ