GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Patina medievală și spiritul scoțian transpuse în actualitate, la Edinburgh
Ne-am pregătit de plecarea la Edinburgh cu oarecare emoție. Identitatea distinctă a Scoției și apropierea de niște locuri turistice fabuloase (lacurile și alte ținuturi învăluite în mister) făceau ca această călătorie să fie una incitantă.
La nivel practic, destinația nu este una foarte frecventată, așa că planurile de călătorie s-au închegat cu greu, a trebuit să sap puțin după informații (de mare ajutor au fost review-urile lui @Aurici, dar și răspunsurile la întrebările puse unei colege care se măritase de curând cu un scoțian).
În același timp, ca de obicei, trebuia ca planificarea să fie cât se poate de eficientă, pentru că workshopul la care mergeam ținea două zile (o marți și o miercuri). Faptul că se desfășura la marginea orașului și că nu exista un avion direct către Edinburgh complicau lucrurile. Am optat pentru o cursă directă către Glasgow (cursa a fost duminica dimineața, ceea ce ne lăsa o zi și jumătate pentru plimbare), urmând ca de acolo să ajungem la Edinburgh cu un tren sau un autobuz (care se lua de la stația de autobuze de lângă gara din Glasgow).
Am fost avertizați de clima rece și umedă a locului (acolo sunt sub zece grade chiar și primăvara, ni s-a spus), așa că ne-am luat haine potrivite pentru iarnă sau cel mult început de primăvară.
 
Zborul până la Glasgow s-a desfășurat fără probleme, la fel preluarea bagajelor și îmbarcarea în autobuzul care ne-a dus la stația de pe Buchanan Street. De aici se mergea pe jos destul de puțin către gara centrală din Glasgow, unde am reușit, nu foarte ușor, să procurăm biletele de tren (nu era atât de intuitiv ca în alte țări, a trebuit să ne luăm bilete de la casă). Biletele nu au fost ieftine (17-18 lire, din câte îmi aduc aminte).
După o oră și un sfert de mers cu un tren destul de aglomerat, am ajuns la Waverley station, în centrul Edinburgh-ului. Acolo ne-am oprit la prima stație de autobuz de care am dat, la ieșirea din Waverley Station, fără să ne dăm seama că stația este greșită (am făcut și o confuzie între linia de autobuz pe care o căutam si unul din autobuzele de noapte). În fine, am aflat după 30-40 de minute de așteptat fără rezultat, am aflat că stația de care aveam nevoie (linia 25) era tot pe Princes Street, însă mai sus puțin (sunt trei stații pe Princes Street). Odată rezolvată dilema, am ajuns destul de repede la marginea Edinburgh-ului și, după ce ne-am cazat și ne-am împrospătat din mers, am revenit în oraș ca să profităm de după-masa frumoasă de duminică.
Din păcate, călătoria cu autobuzul durează destul de mult, și nu ar mai fi fost timp să intrăm la un muzeu, iar de castel nici nu putea fi vorba (am ajuns în centru aproape de limita închiderii). Ne-am mărginit să cunoaștem puțin spiritul locului, să admirăm arhitectura și să intrăm în câteva magazine. Am admirat, de asemenea, un spectacol ambulant de cântec și dans scoțian în față la National Gallery of Scotland, după care ne-am întors destul de repede în campus.
Deja această primă zi ne (re) adusese în memorie circulația mașinilor pe sens invers, necesitatea de a invita autobuzele să oprească în stație, călătoria cu autobuzul supraetajat și atmosfera generală din Marea Britanie. La nivel comparativ, Edinburgh (Scoția, în general) are o amprentă tradiționalistă și chiar conservatoare mai clară decât capitala Marii Britanii. Pe de altă parte, viața este mai puțin trepidantă ca în Londra și pare că reușește să păstreze o normalitate destul de sănătoasă. Oamenii nu sunt atât de vioi și de veseli ca în Londra, însă par mai serioși.
În ceea ce privește acțiunile necesare într-o duminică după-masă, am făcut câteva cumpărături la prețuri modice și am intrat la MacDonalds, cu surpriza plăcută de a vedea că sistemul de comandă (cu panoul digital) funcționează la fel ca în România. Apoi ne-am întors în campusul nostru, cu gândul să aprofundăm a doua zi cele văzute.
În ceea ce privește obiectivele turistice, aspectul inconfundabil și care a devenit o imagine emblemă a orașului este castelul Edinburgh tronând deasupra Princes Street Gardens (grădina se întinde de la strada principală, Princes Street, până la Castle Rock). Princes Street a fost denumită St Gilles Street, în onoarea sfântului Gilles care este considerat patronul orașului – însă regele George al III-lea a redenumit strada, dedicând-o celor doi fii ai săi. Încă din secolul XVIII, strada reprezenta nu doar principalul lor de promenadă al orașului, dar și principala zonă comercială (pe partea opusă față de Princes Street Gardens), iar acest rol nu s-a schimbat în prezent, zona oferind opțiuni foarte bune de shopping.
Princes Street Gardens este un parc natural denivelat, având gata modelat acel mic aspect de aventură/variație căutat în parcuri în prezent: bine întreținut, cu peluza tunsă zilnic și cu tufe și ronduri de flori multicolore. Aceste grădini au apărut în secolul XIX, prin secarea unor mlaștini insalubre și transformarea terenului rezultat într-o grădină mirifică care conține, între altele, un teatru în aer liber și un ceas floral.
Tot în Princes Street Gardens, însă aproape de stradă, se găsește și Turnul gotic care domină strada prin înălțime, Scott Monument – un monument gotic închinat lui Sir Walter Scott, autorul seriei de romane Waverley (care a dat și numele gării centrale din Edinburgh). Turnul măsoară 61 de metri și oferă o serie de platforme de belvedere la care se ajunge prin intermediul unor scări înguste, în spirală (287 de trepte pe care nu le-am urcat, din motive de claustrofobie... dar familia colegei mele a savurat această experiență și au spus că merită efortul :) ).
În acele zile însorite (am avut acest noroc rar, ni s-a spus, să prindem o serie de zile senine) am descoperit o tradiție a locuitorilor orașului: începând din jurul prânzului și până apune soarele, aceștia își întind păturile de picnic pe peluza verde ca smaraldul (peluză care mărginește esplanada de la National Gallery of Art) și, neuitând să ciugulească gustări, contemplă natura și pun viața la cale.
Marea Britanie reușește, prin autobuzele supraetajate, să câștige de la începutul oricărei călătorii o identitate distinctă. Pentru cei neobișnuiți cu ele, autobuzul supraetajat presupune o surpriză destul de plăcută, prin perspectiva cuprinzătoare și în adâncime pe care o oferă asupra străzilor și clădirilor cu patină istorică.
Însă o vizită în Edinburgh cu autobuzul supraetajat nu beneficiază doar de obiective turistice clasice. Sunt nenumărate clădiri care sunt evident foarte vechi și merită comentarii avizate cu privire la stilul lor arhitectural. Unele din aceste clădiri sunt celebre, precum sediul Royal Bank of Scotland din sec XVIII.
Pe de altă parte, orașul merită explorat, la pas, și dincolo de Princes Street Gardens, pe străzile turistice care duc la castel, sau în partea opusă față de parc, unde se pot descoperi unele locuri plăcute (familia colegei mele s-a rătăcit puțin pe străzile respective și au descoperit un restaurant indian unde li s-au oferit niște degustări gratis :) ).
 
(Va urma)
Trimis de diacrys* in 21.09.19 16:30:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE. A mai fost în/la: Londra
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (diacrys*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@diacrys: Imi place foarte mult Turnul Scott Monument, nu sunt chiar atât de multe trepte, de curând am urcat 520 de trepte. Îmi pare rău că nu ai experimentat senzațiile vizuale din turn.
Felicitări pentru articol și fotografiile minunate!
Călătorii plăcute!
Numai bine!
@Dana2008: Mulțumesc frumos! Am avut această problema cu claustrofobia peste tot unde am văzut scări înguste (chiar și la castelul din Bran ). Și în vizita la castelul Edinburgh, pe care o voi descrie în urmatorul review, am avut rețineri în a vizita toate clădirile în care problema nu era doar la scările în spirală, ci se stătea la coadă pe aceste scări pentru a intra în săli...
@diacrys: Mă bucur dacă ceea ce am scris despre Edinburgh ți-a fost de vreun folos.
Ați avut vreme superbă. Și noi am fost norocoși. Ne spunea fata prietenei noastre că de când stătea ea la Edinburgh (7 ani) nu prinsese atât de multe zile cu soare la rând.
Noi am avut 7 nopți la Edinburgh și parcă tot am mai fi vrut.
Te înțeleg cu Walter Scott Monument. În primul rând pentru că am suferit de claustrofobie mult timp. Nu mai am o problema de ceva ani, însă, la monumentul lui Walter Scott am fost foarte aproape să fac un atac de panică. Scările nu reprezintă o problemă, dar partea din vârf, da. Pur și simplu vărful monumentului s-a mișcat tot timpul din cauza vântului puternic, iar noi am rămas blocați acolo preț de câteva minute pentru că se blocaseră scările. Cu toate că în ultimii ani îmi place să încerc tot felul de senzații, în Scott Monument nu m-aș mai urca, a fost suficient.
Te sărut, călătorii frumoase în continuare!
Mulțumesc pentru ecou!
Vremea este cu adevărat rece, am înghețat diminețile deși era ultima parte a lunii mai.
Am auzit și eu partea cu vârful turnului care se mișca, de la familia colegei mele (ei au urcat în turn). In fine, eu cred că în viață este bine sa îți cunoști limitele...
Și eu te îmbrățișez și îți doresc vacante frumoase!
Împreună cu continuările sale, Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2022 Edinburgh, un oras stralucitor — scris în 28.08.22 de câinele roşu din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Super Scotland Trip - prima zi - Edinburgh — scris în 29.07.22 de dawnsash din SUCEAVA - RECOMANDĂ
- Feb.2020 Viziteaza Edinburgh daca vrei sa faci parte dintr-un basm - Intamplare Surpriza in review! — scris în 04.03.20 de Anduise din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2019 Fragmente de istorie milenară și perspective de neuitat la Edinburgh Castle — scris în 23.09.19 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Castelul Edinburgh — scris în 21.08.18 de gregorio din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Distincție și relevanță la The Scottish National Gallery (II): pictura modernă — scris în 28.09.19 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Royal Mile si ale sale castele — scris în 20.07.18 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ