Royal Mile si ale sale castele

TIPĂREȘTE

Edinburgh

In Edinburgh am ajuns la miezul noptii, dupa un zbor intarziat al companiei Ryanair cu plecare din aeroportul Stansted, Londra. Aeroportul Edinburgh este situat la 13 km vest de oras si pentru a ajunge in oras, am optat pentru autobuzele din fata terminalului Sosiri.

Autobuzul de noapte N22 circula intre orele 00:47 -04.13 la interval de 30 minute si face legatura cu centrul orasului via South Gyle si Ocean Terminal. Pretul unui bilet dus este de 3£. E bine sa aveti suma exacta pentru ca banii sunt pusi intr-o cutie si soferul nu da rest.

Ne-am cazat la hotel Ibis Budget Edinburgh Park, pentru care am facut rezervare cu cateva luni inainte. Alegerea ne-a fost influentata de faptul ca ajungeam la miezul noptii si ar fi fost dificil sa umblam prin oras si in plus acesta avea in permanenta personal la receptie. Alegerea a fost potrivita, hotelul era relativ nou, pentru a ajunge in oras existau atat autobuze cat si tramvaie si in zona exista un complex comercial, Gyle Shopping Centre.

Ca mijloc de transport am folosit tramvaiul, pentru care am cumparat bilete de la automatele care se gasesc in fiecare statie. Un bilet de adult costa £3,2 dus-intors pentru zona orasului si trebuie validat inainte de a urca. Pentru zona aeroport biletul este mai scump, £ 6 dus, de aceea la plecarea din Edinburgh am ales autobuzul pentru ca e mai ieftin.

Ce poti face in Eidnburgh o singura zi? Ceea ce fac toti turistii ajunsi aici, respectiv sa te plimbi de-a lungul Royal Mile, principala strada a centrului istoric la capetele careia se afla cele 2 palate ale orașului: Edinburgh Castle si Holyrood Palace. Pe Royal Mile se afla principala catedrala a Edinburgh-ului, renumita St Giles dar si Casa John Knox, Camera Obscura, Muzeul Whisky-ului.

Cu tramvaiul am mers pana in Princes Street, de unde am inceput traseul spre Edinburgh Castle, trecand pe langa Floral clock si Allan Ramsay Monument, Galeria Nationala a Scotiei si urcand spre New College, The University of Edinburgh. Dupa un popas si cateva fotografii, am urcat in continuare pana am ajuns la Camera Obscura & World of Illusions, situata la intersectia cu Royal Mile, vis-à-vis de Muzeul Whisky-ului, la vreo 100 de metri de Edinburgh Castle. De aici, am intrat in forfota multimii dornica sa viziteze una dintre cele mai puternice fortarete, care a servit drept casa regilor timp de sute de ani dar si ca temnita de stat, precum si ca loc unde au fost adapostite simbolurile stravechi ale Scotiei - Coroana, Sceptrul si Sabia, dar si Piatra Destinului.

Biletul costa 17 lire/persoana, iar pentru un tur complet al castelului trebuie alocat cel putin 2 ore. La intrare sunt statuile din bronz ale lui Robert Bruce, eroul national scotian si William Wallace, conducatorul rezistentei scotiene impotriva lui Edward I.

La ora 13 se trage o salvă de tun, traditie care dateaza din 1861, zilnic cu exceptia duminicilor, insa pentru o buna vizibilitate e necesar sa iti gasesti un loc cat mai aproape de, One o'clock Gun’’.

, St. Margaret chapel’’ dateaza din sec. XIII, fiind cea mai veche cladire din castel si cea mai veche capela din Edinburgh, construita in memoria reginei Margaret, mama regelui David I, care a fost mai tarziu canonizata. Venerata pentru filantropia si evlavia ei, ea a avut cele mai bune calitati la care ar putea aspira un lider scotian de pre-reformare. Capela a servit ca loc de inchinare privata pentru regii si reginele Scotiei pana la mijlocul secolului al XVI-lea.

In, Cemetery for soldiers’ dogs’’, animalele de companie iubite ale ofițerilor britanici și ale mascotelor regimentale, sunt îngropate aici inca din anii 1840. Unele dintre aceste animale au calatorit pe glob pentru a insoti maestrii militari in campanie.

, Mons Meg’’, cel mai mare tun medieval din lume, fabricat în 1449 în Mons, Flandra, a fost prezentat de catre Ducele de Burgundia lui James II, fiind la acea vreme considerat tehnologie de varf.

, Great Hall’’ a fost ridicata de catre James al IV-lea in jurul anului 1510, ca o sala de ceremonii, insa a fost transformata de catre Oliver Cromwell in 1650 in spital militar si baraca pentru soldati, restaurata in 1887 si folosita astazi pentru ceremonii de stat.

Atunci cand Robert the Bruce a simtit ca pierde controlul castelului, a daramat toate cladirile, cu exceptia capelei. Fiul sau David, a inceput sa reconstruiasca, iar unul dintre turnuri, care ii poarta numele, a fost doborat in timpul razboiului dintre protestanti si catolici si a cazut peste rezervorul de apa, ramanand fara sursa de apa.

, The Fore Well’’ a fost timp de 500 de ani, pana in secolul 19, principala sursa de apa a castelului, insa nu a fost niciodata suficienta pentru a satisface cererea.

Prizonierii de razboi si marinarii, piratii din secolele XVIII și XIX erau incarcerati in temnite la subsol, fara lumina, in paturi suprapuse, insa erau tratati foarte bine pentru ca acestia erau folositi ca schimb de prizonieri si trebuiau sa arate bine.

, Military prison’’, o versiune miniaturala a unei inchisori victoriene, a fost rezervata soldatilor din garnizoana castelului, pentru infractiuni minore, ca betie in timpul serviciului de paza.

In, Royal scots regimental museum’’, sunt derulate povestiri din mai mult de 350 de ani de campanie, ale celui mai vechi regiment din armata britanica, cunoscut sub numele de "Pontiful Pilate's Bodyguard".

In, Royal scots dragoon regimental museum’’ descoperim istoria acestui regiment scotian si intalnim vulturul si standardul francez capturate la batalia de la Waterloo.

Baracile noi au fost construite in timpul razboaielor napoleoniene cu Franta, aceasta gazduind odata un batalion complet de infanterie. Armata continua sa foloseasca baracile si astazi, prin urmare, acestea nu se viziteaza.

Casa Guvernatorului, locuintele georgiene construite in 1742 pentru guvernatorul castelului, sunt inca folosite.

, National war museum’’ dezvaluie istoria militara a Scotiei prin intermediul unei colectii remarcabile.

, The scottish national war memorial’’ ne indeamna sa reflectam asupra sacrificiului facut de cei care au căzut in cele doua razboaie mondiale.

La intrarea in, Royal Apartments’’ intalnim initialele reginei Maria si ale celui de al doilea sot al ei, Henry Stewart, Lordul Darnley.

, Laich Hall (Low Hall) ’’ este printre cele mai frumoase dintre camerele restaurate, cu semineul sau minunat. Camera mica adiacenta este locul in care regina Maria a Scotiei a dat naștere in 1566 viitorului rege James VI al Scotiei si James I al Angliei.

Am pastrat pentru final povestea, de altfel frumos reprezentata in palat, a bijuteriilor coroanei (The honours of the kingdom). Timp de secole, Palatul Regal a fost gazda documentelor de stat si a bijuteriilor coroanei, care au fost insa indepartate de doua ori: in 1291, cand Edward I a trimis toate documentele si bijuteriile la Londra si 400 de ani mai tarziu, chiar inainte ca Oliver Cromwell sa captureze castelul, The Honours au fost duse la Castelul Dunnottar pentru pastrare. Acestea au fost returnate la Edinburgh in 1707, insa au fost afisate in Camera Coroanei in 1818: un sceptru datand din 1494 dat lui James VI de Papa Alexandru al VI-lea, o sabie prezentata lui Iacob al IV-lea de Papa Iulius al II-lea in 1501 si o coroana din secolul al XVI-lea, realizata din aur, cu 94 de perle si 40 de bijuterii. Cele trei au fost folosite pentru prima data impreuna la incoronarea reginei Maria a Scotiei în 1543 si sunt cele mai vechi bijuterii de coroana din insulele britanice. Tot aici, vizitatorilor le e permis sa vada faimoasa Piatra a Destinului (The Stone of Scone), pe care erau incoronati regii Scotiei.

Piatra destinului are si ea o poveste: se spune ca i-a servit lui Iacov, ca perna. A fost adusa din Irlanda, locul unde primii regi scotieni isi aveau castelul si care si-au primit coroanele si insemnele stand pe ea, in abatia din Scone (langa Perth). A fost luata ca prada de razboi in 1296 de catre Eduard si dusa la Westmister Abbey, unde a fost asezata sub scaunul de incoronare, ca semna al superioritatii englezilor fata de scotieni.

Piatra a ramas acolo pana in 1950, cand un grup de studenti condusi de un viitor avocat de succes, Ian Hamilton, se decid sa recupereze piatra, pe care o sustrag de Craciun. In timpul operatiunii, Piatra Destinului este sparta in doua si bucatile sunt ascunse in Kent, unde un politician gaseste un cunoscator in ale restaurarii care repara intr-un mod exceptional „The Stone of Scone”. O perioada a luat-o in custodie, dupa care a dus-o si expus-o in public la o abatie. Printr-o operatiune secreta de recuperare, englezii ajung din nou in posesia Pietrei Destinului.

In 1996, la initiativa conservatorilor aflati la putere, regina Angliei decide returnarea pietrei scotienilor, care este expusa de atunci in Castelul Edinburgh, alaturi de Onoruri.

Cu toate acestea, la unele ceremonii, piatra mai face drumul pana in Anglia, la Westminster.

Cam aceasta ar fi povestea castelului Edinburgh, pe care l-am parasit indreptandu-ne spre celalalt palat, aflat in partea de jos a Royal Mile, Holyrood Palace.

Tot pe Royal Mile, spre palat, Catedrala St. Giles are intrare libera si este simbolul orasului. Este usor de recunoscut datorita turlei in forma de coroana. Catedrala are vitralii multe, incredibil de frumoase. Zona cea mai elaborata este Capela Ordinului Scaietelui (floarea nationala a Scotiei) construita in coltul sud-estic al bisericii pentru a deservi unicului ordin cavalersc al Scotiei, al carei motto este:, Nimeni nu ma provoaca fara sa scape nepedepsit’’.

In biserica se afla o statuie in marime naturala a scotianului al carui spirit continua sa domine locul: marele reformator si predicator protestant John Knox.

La Palatul Holyroodhouse am ajuns inainte de ora 16.30 (ultima intrare). Pretul unui bilet este de 14 lire, timpul de vizitare aproximativ o ora. Dupa construirea acestuia, familiile regale au renuntat la a locui in castelul Edinburg, palatul Holyroodhouse devenind resedinta regala de peste 500 de ani.

Este resedinta oficiala din Scotia a reginei Angliei, care a adus de la Buckingham mobila si tapiserii, fiind folosit pentru receptii. Regina sta aici intre sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii iulie. Este interzis fotografiatul in interior, chiar daca nu sunt multe incaperi care se viziteaza.

, State Apartments’’ sunt renumite pentru plafoanele lor frumoase din tencuiala si colectii de neegalat de tapiserie frantuzeasca si flamanda. Pe masura ce mergem prin palat, camerele devin din ce in ce mai mari, pe masura ce ne apropiem de dormitorul regelui, cea mai mare camera, unde numai cei mai importanti invitati ar fi primit o audienta.

, Royal Dining Room’’ este folosita de Majestatea sa si membrii familiei regale. Serviciul de argint comandat special pentru a fi folosit la Holyroodhouse, fiind realizat in Edinburgh si bazat pe modele scotiene de la inceputul secolului al XVII-lea, a fost oferit regelui George V si Reginei Maria pentru a marca Jubileul lor de argint in 1935.

, Throne Room’’ gazduieste pranzul reginei cu Cavalerii si Doamnele din Ordinul Ciulinului, cel mai inalt Ordin de cavalerie din Scotia.

, The Morning Drawing Room’’, creata pentru Charles al II-lea la sfarsitul anilor 1600, este folosita de regina pentru audientele private cu primul ministru al Scotiei si alti demnitari.

Vizita include camerele reginei Maria a Scotiei, care au stat la baza multor episoade dramatice in domnia ei scurta si turbulenta, inclusiv crima brutala a secretarului sau italian, David Rizzio, omorat de catre sotul ei, Lordul Darnley. Dormitorul ei a fost descris ca fiind "cea mai renumita camera din Scotia".

Aceasta este cea mai veche sectiune a palatului, cu o scara ingusta, abrupta, specifica constructiilor cu creneluri si ziduri fortificate, tipice pentru o vreme cand regii si reginele aveau nevoie de protectie impotriva dusmanilor lor.

Dormitorul este cunoscut pentru plafonul original de stejar decorativ, friza pictata si usa incredibil de mica. In timp ce oamenii erau mult mai scunzi in anii 1500, atunci cand a fost construit acest turn, Mary avea o inaltime de 6 picioare (1,82 metri).

, Supper Room’’ este o camera mica langa dormitor, in care Maria lua masa la 9 martie 1566, cand a asistat la uciderea secretarului sau privat, David Rizzio. Ucis de sotul ei gelos, Lord Darnley si de un grup de scotieni puternici, Rizzio a fost injunghiat de 56 de ori. Se spune ca petele de sange sunt inca vizibile in Outer Chamber, locul unde a fost lasat pentru a fi vazut de toti.

Outer Chamber este camera in care Maria primea vizitatori. Regina devotata romano-catolica s-a bucurat de o mare dezbatere cu John Knox, clericul protestant. Aici este locul unde si-a spus rugaciunile, plafonul original fiind decorat cu crucea Sf. Andrei, inconjurat de o coroana regala. De asemenea, este afisata spectaculoasa bijuterie Darnley, una dintre cele mai frumoase comori din Colectia Regala.

Printul Charles Edward Stuart, cunoscut sub numele de Bonnie Prince Charlie, a adus la viata Palatul Holyroodhouse in 1745, timp de sase saptamani. Acesta a venit in Scotia pentru a pretinde tronul Marii Britanii pentru tatal sau, James Francis Edward Stuart. Cand a intrat in palatul regal al stramosilor lui Stuart, a fost ovationat de o multime de suporteri.

The Great Gallery era folosita de-a lungul zilei ca si Camera de audienta a printului, transformandu-se seara in loc pentru baluri si receptii extravagante. Ante-camera reginei este locul unde printul lua masa in public, urmarit de multime de admiratori si dormea in patul somptuos din dormitorul reginei.

Bonnie Printul Charlie a parasit Holyroodhouse in octombrie 1745 si a fost in cele din urma infrant la batalia de la Culloden in aprilie 1746, inainte de a fugi in Europa si de a-si petrece viata in exil.

Sala Tronului este folosita pentru receptii si alte ocazii de stat. Piesa centrala a camerei este perechea de tronuri, comandata de regele George V in anul 1911. Stramosul sau, George IV, a vizitat Scotia in 1822, fiind primul monarh britanic care a facut acest lucru in aproape 200 de ani.

In cinstea poporului scotian, George IV a purtat un kilt facut din tartanul Royal Stewart, pe care l-a imbracat la o receptie in Camera Tronului pentru 1200 de persoane. De asemenea, purta arme traditionale din Highland, inclusiv un dirk, o sabie, o centura si un corn de praf, toate expuse la Palat.

Great Gallery, cea mai mare camera din Palat, detine portrete ale regilor adevarati si legendari ai Scotiei. Reprezentand 95 de regi si o regina, portretele arata linia lunga a dinastiei Stuart, incepand cu Fergus I, fondatorul legendar al Scotiei. Seria include portretele lui Macbeth, regele scotilor si Robert Bruce, care au condus Scotia la victoria impotriva englezilor in 1314. Maria, care a locuit la Palat intre 1561-1567, este singura regina scotiana.

Initial au fost 111 portrete, dar multe au fost distruse in 1746 de catre trupele guvernamentale dupa infrangerea de la Falkirk. Pe unele din ele se pot vedea semnele facute de sabii.

Astăzi, Regina foloseste Marea Galerie pentru gazduirea de banchete de stat, mese festive si receptii.

Holyrood Abbey a fost odata una dintre cele mai marete manastiri medievale din Scotia secolului al XII-lea.

Abatia a fost largita de-a lungul secolelor, iar ruinele naosului fara acoperis, arcadele romane, ferestrele gotice si plafonul boltit ne ajuta sa ne imaginam maretia acestei cladiri odata magnifica.

Incursiunea se termina in Gradinile palatului, intinse pe 4 hectare si amplasate pe fundalul spectaculos al scaunului lui Arthur.

Ultimul obiectiv din Edinburgh pe care ne-am propus sa-l vedem a fost Monumentul lui Scott, localizat pe East Princes Street Gardens, in gradinile Princes din fata garii Waverley.

Construit in stil victorian gotic, este al doilea cel mai inalt monument din lume dedicat unui scriitor, respectiv Sir Walter Scott, nascut in Edinburgh. Are o inaltime de 61 de metri, este de culoare neagra iar in contrast, statuia de marmura alba a lui Sir Walter Scott straluceste.

Am incheiat aceasta zi plina, odihnindu-ne pe o banca in parcul animat dupa care ne-am indreptat spre statia de tramvai pentru a ajunge la hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 2886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI